Comedie

Comedia (fr. comédie; lat. comoedia; gr. Komoida, „cântec de sărbătoare”) este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni general – umane sau prezintă situații hazlii.

„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală, care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei, avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.” (Dicționar de termeni literari)

În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați, spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil – din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.

În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți, nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară, ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere, nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și frământată, dar nu până la suferință.”

Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întărește spusele lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”, comedia și-a inventat numeroase subspecii: de situații, de moravuri, de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea eroică sau tragică, dar și cea grotescă, satirică ori amară; așadar o categorie estetică la fel de diversă ca viața însăși. Râsul este arma imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor, ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuiește vicii și moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.

Tipuri de comic

Comic de situație

Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute in literatura comica universala , cum ar fi incurcatura , confuzia , coincidenta , echi- vocul , revelatiile succesive , quiproquo - ul (= inlocuirea cuiva prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetitia ,evolutia inver- sa , interferenta ).

exemplu: - pierderea si gasirea scrisorii.

                        -aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat.
                        -prezenta unor grupuri insolite:
                                       -triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu.
                                       -cuplul Branzovenescu - Farfuridi.
                                       -diversele combinatii , de adversari.
                         -indicatiile de la centru privind alegerea lui Dandanache.
                         -confuzia facuta de Dandanache intre identitatea lui Trahanache si a lui Tipatescu .

Comic de limbaj

Se realizează prin folosirea particularităților de limbaj pentru a scoate în evidență caracteristici ale personajelor.

• provenit din incultura :

greșeli de vocabular, deformări fonetice: „famelie”, „bampir”

etimologie populară: „scrofuloși”, „capitaliști”-cu sensul de locuitori ai capitalei

lipsa de proprietate a termenilor: „liber schimbist” = elastic în concepții;

încalcarea regulilor gramaticale și logicii:

1. polisemia: „ne-am răcit împreună”
2. contradicția în termen : „12 trecute fix”, „lupte seculare ce au durat 30 de ani”
3. asociațiile necompatibile :„industria română este admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”
4. truismele (= adevaruri evidente ): „un potop care nu merge înainte, stă pe loc”

construcția frazei

• ticuri verbale :

„curat”, „curat murdar” (Pristanda)

„ai puțintică răbdare” (Trahanache)

„eu cu cine votez?”, „nu mă-mpinge c-amețesc” (Cetățeanul turmentat)

Comic de moravuri

În comedia de moravuri „normele eticii/echității trec în «panoul central» al problematicii piesei”

-formele fara fond;
         -alegerile din trecut;
         -coruptia;
         -conducerea despotica a prefectului;
         -imoralitatea.

Comic de caracter

Comicul de caracter este folosit prin accentuarea, exagerarea unei trăsături psihologice într-un personaj.

demagogul --> Cațavencu;

ramolitul --> Dandanache;

slugarnicul --> Pristanda;

prostul fudul --> Farfuridi.

Comicul de nume

• Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se modela usor , ii modeleaza interesul , ordinele superiorilor de la centru;
• Catavencu --> sugereaza demagogia (' cata ');
• Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu rezonante culinare;
• Agamemnon Dandanache --> urmasul prin nume al teribilului razboinic din „Iliada” lui Homer, Agamemnon , cuceritor al Troiei.

                                     -->produce o adevarata ' dandana ' prin aplicarea rece si cu metoda a machiaverticului.

• Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta fara sa se porneasca niciunde.

                 -->numele se potriveste perfect cu siretenia primitiva a acestuia.

Vezi și

• Mătrăguna (comedie)