Sistem solar
Sistemul solar este un ansamblu component al Galaxiei Calea Lactee, fiind alcătuit din Soare, planete, sateliți naturali, comete, asteroizi, meteori și materie interplanetară.
Mai general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul „solar” referindu-se strict la steaua numită „Soare” (din lat. sol).
Cuprins |
[modificare] Contextul galactic
În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din brațele exterioare, numit Brațul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariției vieții pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanță de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluție de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcția este orientată spre poziția actuală a stelei Vega.
În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelația Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A și B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanță de 0,2 ani-lumină pitica roșie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanță de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanței se găsesc:
- Steaua lui Bernard: 6 ani-lumină
- Wolf 359: 7,8 ani-lumină
- Lalande 21185: 8,3 ani-lumină
- Sirius: 8,6 ani-lumină
- UV Ceti: 8,7 ani-lumină
- Ross 154: 9,7 ani-lumină.
[modificare] Caracteristici ale planetelor
Tabelul de mai jos prezintă diametrul, masa și raza orbitală a planetelor, toate cantitățile fiind normalizate la cele ale Pământului.
| Planetă | Diametru ecuatorial |
Masă | Rază orbitală |
|---|---|---|---|
| Mercur | 0,382 | 0,055 | 0,38 |
| Venus | 0,949 | 0,815 | 0,72 |
| Pământ | 1,00 | 1,00 | 1,00 |
| Marte | 0,53 | 0,107 | 1,51 |
| Jupiter | 11,20 | 317,80 | 5,20 |
| Saturn | 9,41 | 95,152 | 9,54 |
| Uranus | 3,98 | 14,536 | 19,22 |
| Neptun | 3,81 | 17,147 | 30,06 |
[modificare] Planete interioare și exterioare
- Mercur
este planeta cea mai mică și cea mai apropiată de Soare, temperaturile ei medii variind de la 400 °C pe fața luminoasă, până la -100 °C pe partea întunecată, rotindu-se în jurul Soarelui timp de 88 de zile. - Venus
– sau „Luceafărul” – este o planetă strălucitoare, având dimensiuni relativ echivalente cu cele ale Terrei, fiind înconjurată de o atmosferă densă, compusă din dioxid de carbon și azot. - Pe orbita a treia gravitează Pământul
(Terra, Geea), cunoscut și sub denumirile de „Planeta albastră” și „Planeta vie”, având ca satelit natural Luna. - Planeta care se apropie cel mai mult de caracteristicile Terrei este Marte
, cunoscută și sub denumirea de „Planeta roșie”, datorită conținutului ridicat de oxizi de fier. Are doi sateliți naturali: Phobos și Deimos. - Prima din categoria planetelor gigant, concomitent cea mai mare, este Jupiter
. Se compune din hidrogen și heliu, care în partea exterioară se prezintă în stare gazoasă, iar în interior, în stare solidă, având temperaturi de -130 °C. Are 64 sateliți confirmați, cei mai cunoscuți fiind Io, Europa, Ganymede și Callisto, în același timp având un câmp magnetic planetar deosebit de puternic, care explică existența inelului în jurul său. - Saturn
este a doua planetă ca mărime, distingându-se față de celelalte prin numărul mare de inele alcătuite din pulberi și corpuri mici, având un număr însemnat de sateliți (62), cel mai cunoscut fiind Titan. - O altă planetă gigant este Uranus
, avândumăr de sateliți cele mai multe inele (13) și un număr de 27 de sateliți, dintre care cei mai importanți sunt Miranda și Titania. - Neptun
face parte din categoria planetelor gigant, având 13 sateliți, dintre care cel mai important este Triton, fiind înconjurată de patru inele. Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare. - Multă vreme cea mai îndepărtată planetă a sistemului solar a fost considerată Pluto
. Aceasta, împreună cu cel mai important satelit al său – Charon, se rotește în jurul unui centru de gravitație comun, având caracteristicile unei „planete duble”. Temperatura atinge -230 °C, iar durata mișcării de revoluție este de 248 de ani. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de „planetă”, Pluto a primit statulul de planetă pitică, deoarece nu a „curățat” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale. - După ultimele cercetări există indicii cu privire la posibilitatea de formare a unei noi planete, care este denumită provizoriu 90377 Sedna. Acest obiect trans-neptunian face o rotație în jurul Soarelui în timp de 10.500 de ani. Alte planete pitice situate la distanțe enorme față de astrul central sunt: Eris, Makemake, Haumea, 90482 Orcus, (225088) 2007 OR10 și 50000 Quaoar.
[modificare] Planeta V
Astronomii John Chambers și Jack Lissauer de la NASA au dedus prin simulări pe calculator că este posibil ca în trecutul îndepărtat (acum mai mult de 4 miliarde de ani) să fi existat o planetă terestră între Marte și centura de asteroizi. Cercetătorii spun că această planetă, pe care au numit-o „planeta V”, s-a format pe o orbită cu excentricitate redusă, dar că în urma interacției gravitaționale cu asteroizii a intrat pe o orbită foarte excentrică și în cele din urmă a căzut pe Soare. Aceste interacții gravitaționale au dus la apariția asteroizilor care și în prezent intersectează orbita lui Marte; în același mod a crescut și rata de impact cu Luna.[1][2]
[modificare] Explorarea planetelor
| Lansare | Misiune | Eveniment |
|---|---|---|
| 1962 | Mariner 2 (SUA) | Prima sondă care a transmis date despre Venus |
| 1965 | Mariner 4 (SUA) | A trimis primele imagini de pe Marte |
| 1969 | Mariner 6 si 7 (SUA) | Au cercetat atmosfera marțiană |
| 1970 | Venera 7 (URSS) | Prima aterizare pe Venus; prima aterizare pe altă planetă |
| 1972 | Venera 8 (URSS) | A aterizat pe Venus și a transmis mesaje |
| 1973 | Mariner 10 (SUA) | Primul zbor pe lângă Mercur |
| 1973 | Pioneer 10 (SUA) | Primul zbor pe lângă Jupiter |
| 1973 | Pioneer 11 (SUA) | Primul zbor pe lângă Saturn |
| 1976 | Viking 1 si 2 | Prima aterizare pe Marte; a transmis imagini și analize de sol |
| 1977 | Voyager 1 si 2 (SUA) | A explorat sateliții lui Jupiter; a zburat spre Uranus și Neptun |
| 1992 | Ulysses | Zbor peste polii lui Jupiter |
| 1995 | Galileo (SUA) | Prima sondă în atmosfera lui Jupiter |
| 1997 | Pathfinder (SUA) | Vehicul Sojourner - analiza chimică a rocilor de pe Marte |
[modificare] Note
- ^ „Long-Destroyed Fifth Planet May Have Caused Lunar Cataclysm”. Space.com. http://www.space.com/scienceastronomy/solarsystem/fifth_planet_020318.html. Accesat la 2007-06-15.
- ^ „A NEW DYNAMICAL MODEL FOR THE LUNAR LATE HEAVY BOMBARDMENT”. Chambers and Lissauer, NASA Ames. http://www.lpi.usra.edu/meetings/lpsc2002/pdf/1093.pdf. Accesat la 2007-06-15.
[modificare] Vezi și
[modificare] Legături externe
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
 |
Acest articol despre astronomie este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa!
|
