Sistem solar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sistemul solar)
Salt la: Navigare, căutare
Sistemul solar

Sistemul solar este un ansamblu component al Galaxiei Calea Lactee, fiind alcătuit din Soare, planete, sateliți naturali, comete, asteroizi, meteori și materie interplanetară.

Mai general, o stea împreună cu alte obiecte cerești ce gravitează în jurul său se numește sistem stelar, termenul „solar” referindu-se strict la steaua numită „Soare” (din lat. sol).

Cuprins

[modificare] Contextul galactic

În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din brațele exterioare, numit Brațul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra apariției vieții pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mișcare de revoluție în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanță de 25.000—28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluție de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcția este orientată spre poziția actuală a stelei Vega.

În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelația Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A și B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanță de 0,2 ani-lumină pitica roșie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanță de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanței se găsesc:

  • Steaua lui Bernard: 6 ani-lumină
  • Wolf 359: 7,8 ani-lumină
  • Lalande 21185: 8,3 ani-lumină
  • Sirius: 8,6 ani-lumină
  • UV Ceti: 8,7 ani-lumină
  • Ross 154: 9,7 ani-lumină.

[modificare] Caracteristici ale planetelor

Tabelul de mai jos prezintă diametrul, masa și raza orbitală a planetelor, toate cantitățile fiind normalizate la cele ale Pământului.

Dimensiunle planetelor
Planetă Diametru
ecuatorial
Masă Rază orbitală
Mercur 0,382 0,055 0,38
Venus 0,949 0,815 0,72
Pământ 1,00 1,00 1,00
Marte 0,53 0,107 1,51
Jupiter 11,20 317,80 5,20
Saturn 9,41 95,152 9,54
Uranus 3,98 14,536 19,22
Neptun 3,81 17,147 30,06

[modificare] Planete interioare și exterioare

Comparaţie între Soare şi planetele sale
  • Mercur Mercury symbol.svg este planeta cea mai mică și cea mai apropiată de Soare, temperaturile ei medii variind de la 400 °C pe fața luminoasă, până la -100 °C pe partea întunecată, rotindu-se în jurul Soarelui timp de 88 de zile.
  • Venus Venus symbol.svg – sau „Luceafărul” – este o planetă strălucitoare, având dimensiuni relativ echivalente cu cele ale Terrei, fiind înconjurată de o atmosferă densă, compusă din dioxid de carbon și azot.
  • Pe orbita a treia gravitează Pământul Earth symbol.svg (Terra, Geea), cunoscut și sub denumirile de „Planeta albastră” și „Planeta vie”, având ca satelit natural Luna.
  • Planeta care se apropie cel mai mult de caracteristicile Terrei este Marte Mars symbol.svg, cunoscută și sub denumirea de „Planeta roșie”, datorită conținutului ridicat de oxizi de fier. Are doi sateliți naturali: Phobos și Deimos.
  • Prima din categoria planetelor gigant, concomitent cea mai mare, este Jupiter Jupiter symbol.svg. Se compune din hidrogen și heliu, care în partea exterioară se prezintă în stare gazoasă, iar în interior, în stare solidă, având temperaturi de -130 °C. Are 64 sateliți confirmați, cei mai cunoscuți fiind Io, Europa, Ganymede și Callisto, în același timp având un câmp magnetic planetar deosebit de puternic, care explică existența inelului în jurul său.
  • Saturn Saturn symbol.svg este a doua planetă ca mărime, distingându-se față de celelalte prin numărul mare de inele alcătuite din pulberi și corpuri mici, având un număr însemnat de sateliți (62), cel mai cunoscut fiind Titan.
  • O altă planetă gigant este Uranus Uranus symbol.svg, avândumăr de sateliți cele mai multe inele (13) și un număr de 27 de sateliți, dintre care cei mai importanți sunt Miranda și Titania.
  • Neptun Neptune symbol.svg face parte din categoria planetelor gigant, având 13 sateliți, dintre care cel mai important este Triton, fiind înconjurată de patru inele. Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare.
  • Multă vreme cea mai îndepărtată planetă a sistemului solar a fost considerată Pluto Pluto symbol.svg. Aceasta, împreună cu cel mai important satelit al său – Charon, se rotește în jurul unui centru de gravitație comun, având caracteristicile unei „planete duble”. Temperatura atinge -230 °C, iar durata mișcării de revoluție este de 248 de ani. La 24 august 2006, în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de „planetă”, Pluto a primit statulul de planetă pitică, deoarece nu a „curățat” spațiul cosmic din vecinătatea orbitei sale.
  • După ultimele cercetări există indicii cu privire la posibilitatea de formare a unei noi planete, care este denumită provizoriu 90377 Sedna. Acest obiect trans-neptunian face o rotație în jurul Soarelui în timp de 10.500 de ani. Alte planete pitice situate la distanțe enorme față de astrul central sunt: Eris, Makemake, Haumea, 90482 Orcus, (225088) 2007 OR10 și 50000 Quaoar.

[modificare] Planeta V

Astronomii John Chambers și Jack Lissauer de la NASA au dedus prin simulări pe calculator că este posibil ca în trecutul îndepărtat (acum mai mult de 4 miliarde de ani) să fi existat o planetă terestră între Marte și centura de asteroizi. Cercetătorii spun că această planetă, pe care au numit-o „planeta V”, s-a format pe o orbită cu excentricitate redusă, dar că în urma interacției gravitaționale cu asteroizii a intrat pe o orbită foarte excentrică și în cele din urmă a căzut pe Soare. Aceste interacții gravitaționale au dus la apariția asteroizilor care și în prezent intersectează orbita lui Marte; în același mod a crescut și rata de impact cu Luna.[1][2]

[modificare] Explorarea planetelor

Lansare Misiune Eveniment
1962 Mariner 2 (SUA) Prima sondă care a transmis date despre Venus
1965 Mariner 4 (SUA) A trimis primele imagini de pe Marte
1969 Mariner 6 si 7 (SUA) Au cercetat atmosfera marțiană
1970 Venera 7 (URSS) Prima aterizare pe Venus; prima aterizare pe altă planetă
1972 Venera 8 (URSS) A aterizat pe Venus și a transmis mesaje
1973 Mariner 10 (SUA) Primul zbor pe lângă Mercur
1973 Pioneer 10 (SUA) Primul zbor pe lângă Jupiter
1973 Pioneer 11 (SUA) Primul zbor pe lângă Saturn
1976 Viking 1 si 2 Prima aterizare pe Marte; a transmis imagini și analize de sol
1977 Voyager 1 si 2 (SUA) A explorat sateliții lui Jupiter; a zburat spre Uranus și Neptun
1992 Ulysses Zbor peste polii lui Jupiter
1995 Galileo (SUA) Prima sondă în atmosfera lui Jupiter
1997 Pathfinder (SUA) Vehicul Sojourner - analiza chimică a rocilor de pe Marte

[modificare] Note

[modificare] Vezi și

[modificare] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sistem solar
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi