Telescop

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Telescop cu refracţie.

Instrument optic folosit indeosebi in astronomie pentru observarea obiectelor cereşti. Există două tipuri principale de telescoape după principiul de funcţionare: reflector şi refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, aşezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se foloseşte refracţia în lentile.

Cuprins

[modifică] Tipuri de telescop

[modifică] Telescop optic

Telescoape

Telescopul optic (din gr. tele = departe, skopein = a cerceta, a examina) este un instrument optic folosit în astronomie pentru observarea corpurilor cereşti. Acesta a fost inventat de Galileo Galilei.

Telescopul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate şi măreşte luminozitatea aparentă a aştrilor, permiţând distingerea detaliilor şi observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber.

Obiectivul telescopului este constituit dintr-o oglindă (sau un sistem de oglinzi) de sticlă metalizată de formă paraboloidală, care poate atinge chiar şi 11 m în diametru. Cu ajutorul unei oglinzi plane sau curbe, imaginea dată de obiectiv este îndreptată spre un ocular.

Comparativ cu luneta astronomică , telescopul are ca avantaje:

Telescopul optic poate fi utilizat atât pentru observarea directă, cât şi pentru cercetări fotografice sau spectroscopice .

La perfecţionarea telescopului au contribuit, printre alţii, Cassegrain, W. Herschel, J. Herschel, Foucault, Schmidt.

Cel mai mare telescop optic din lume (august 2009) este Grantecan.

[modifică] Bibliografie

  • Dicţionar enciclopedic român, Editura Politică, Bucureşti, 1966.

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe