Mimas (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mimas
Cassini en enero de 2005.
Descoperit
Descoperit de William Herschel
Data 17 de septembrie din 1789
Caracteristicile orbitei
Semiaxul mare 185.520 km
Excentricitate 0,0202
Timpul orbital 22 h 37 min 5 s
Inclinare 1,53 °
Satelit natural al planetei Saturn
Caracteristici fizice
Diametru principal 397,2 km
Masa 3,84×1019 kg
Densitate medie 1,17 g/cm³
Gravitate superficială 0,077 m/s²
Timpul de rotație 22 h 37 min 5 s
(sincron cu orbita)
Inclinare axială 0,005 °
Albedo 0,77
Atmosferă inexistentă

Mimas este unul dintre cei 53 de sateliți ai lui Saturn. A fost descoperit în 1789 de William Herschel și a fost numit în acel moment Saturn I, pentru că satelitul cel mai apropiat intre sateliții descoperiți atunci de Herschel de planeta Saturn (pe care o înconjoară în 22,5 ore). Numele ulterior, Mimas, provine din mitologia greacă, unde Mimas este unul dintre giganți, fiul lui Gaia.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Mimas este un corp înghețat de joasă densitate, 1,19g/cm³, probabil este constituit în cea mai mare parte din gheață de apă cu o mică concentrație de materiale dense. Are un diametru de 397 kilometri și suprafață, plină de cratere, are un enorm crater de impact de 130 km de diametru numit Herschel. Impactul care a format acest crater a fost atat de violent că a produs fracturi vizibile în partea opusă a satelitului. Probabil dacă impactul ar fi fost ceva mai puternic putea să distrugă un corp de mărimea Mimas. Se estimează că Herschel a fost rezultatul unui impact de (31 km/s) și o cometă de 5 km diametru.

Satelitul nu este un corp sferic pentru că suportă puternice forțe de maree produse de Saturn. Forțele de maree dau satelitului o rotație sincronă, adică perioada de rotație este egală cu perioada orbitală în jurul lui Saturn. Această orbită are o semiaxă de 185.520 km, de trei ori raza planetei Saturn, acest lucru marește intensitatea forțelor de maree. Mimas este responsabilă principală de curățarea particulelor în diviziunea Cassini, care separă inelele A și B.

Rezultate recente[modificare | modificare sursă]

Imagine de Mimas făcută de sonda Cassini, 2 august 2005. Mimas este o mică lume ingheţată.

Misiunea Cassini s-a apropiat foarte mult (62.700 km) de Mimas pe 2 august 2005 și a revelat că Mimas este unul dintre sateliții cu cele mai multe cratere din sistemul lui Saturn, și cu puține evidențe de activitate geologică. De fapt Mimas este atât de plin de cratere încât noile cratere pot doar să apară în altele mai vechi, cea ce se numește saturare. De asemenea s-a constatat existența unor crapături de un kilometru adâncime; se bănuiește că sunt foarte vechi și unicul indiciu că ar fi existat activitate geologică în timpuri indepărtate. S-a observat că unele cratere mai înalte (cu pereți de până la 4 km înalțime) sunt umplute cu praf în interior, ceea ce poate să fie efectul materialului desprins din pereții craterului când au avut loc impacte de mare forță în alte părți ale satelitului Mimas.

Mimas în arta SF[modificare | modificare sursă]

  • S-au realizat numeroase comparații între aspectele satelitului Momas și imaginea din Steaua Morții din filmul Războiul stelelor. Este vorba doar de o coincidență, satelitul Mimas nu a fost fotografiat decât trei ani după inaugurarea filmului.
  • În romanul pentru adolescenți Lucky Starr și inelele din Saturn (Isaac Asimov, 1958) eroul, Lucky Starr, reușește să scape de cei care-l urmăreau (locuitori din Sistemul Sirio) ciocnind nava lor de suprafața satelitului Mimas, fiind format din gheață, impactul topește suprafața permițând să ascundă nava în care călătorește eroul.
  • În episodul din serialul TV Star Trek: Generația următoare, Miamis este locul unde se găsește o stație de evacuare după coliziunea navelor.
  • În romanele lui Rob Grant și Doug Naylor, bazate pe comedia BBC Red Dwarf, Mimas are un enorm și aglomerat spațioport în care Dave Lister, ultimul uman viu din galaxie, reușește să scape începând o călătorie în Red Dwarf.
  • Mimas în ficțiunea Mimas, de asemenea apare în sonetul XXI de Herrera sub numele de Mimante, dar în acest caz este o aluzie la mitul lui Mimante.

Galerie[modificare | modificare sursă]