Callisto (satelit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Callisto
Callisto.jpg

Fotografie făcută în 2001 de sonda spațială Galileo.
Nume alternativ Jupiter IV
Numit după Callisto
Date generale
Descoperire Galileo Galilei,
7 ianuarie 1610[1]
Caracteristicile orbitei
Semiaxa mare 1.882.700 km[2]
Excentricitatea 0,007 4[2]
Perioada siderală 16,6890184zile[2]
Viteza medie pe orbită 8,204 km/s
Înclinarea față de ecliptică 0,192°[2]
Date fizice
Raza medie 2410,3 ± 1,5 km (0,378 Pământ)[3]
Aria suprafeței 7,30 × 107 km2 (0,143 Pământ)
Volumul 5,9 × 1010 km3 (0.0541 Pământ)
Masa 1,075938 ± 0,000137 × 1023 kg (0,018 Pământ)[3]
Densitatea medie 1,8344 ± 0,0034 g/cm3[3]
Accelerația gravitațională la suprafață 1,235 m/s2 (0,126 g)
Viteza de eliberare 2,440 km/s
Albedo 0,22 (geometric)[4]
Temperatura la suprafață 80 ± 5 K - 165 ± 5[4]
Presiunea atmosferei 7,5 pbar[5]
Magnitudine aparentă 5,65 (opoziție)[6]

Callisto (greacă: Καλλιστώ) este unul dintre cei patru sateliți galileeni ai lui Jupiter. Al doilea satelit ca mărime dintre cei ai lui Jupiter, nu este mai mare decat Mercur. El a fost descoperit în 1610 de сătre Galileo Galilei. Calistro este al treilea satelit ca mărime din Sistemul solar și al doilea dintre sateliții lui Jupiter, după Ganymede.

Callisto are aproape 99% din diametrul planetei Mercur, dar numai o treime din masa acesteia. Este ca distanță pe locul patru dintre sateliții galileeni - deci cel mai îndepărtat, cu o orbită de aproximativ 1.880.000 kilometeri.[2] Suprafața lui Callisto este mai puțin afectată de magnetosfera lui Jupiter, decât sateliții interiori ai planetei, deoarece orbitează la o distanță mai mare.

Callisto este compus din cantitățti aproximativ egale de rocă și gheață, având o densitate de aproximativ 1,83 g/cm3. Componentele detectate spectral pe suprafață includ gheața, dioxid de carbon, silicați și materie organică. Investigațiile navei spațiale Galileo au detectat un posibil miez de silicat de dimensiuni reduse și un posibil ocean subteran din apă lichidă la adâncimi mai mari de 100 kilometri.[7][8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Galilei
  2. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite orbit
  3. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Anderson_2001
  4. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Moore2004
  5. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Carlson_1999
  6. ^ Classic Satellites of the Solar System”. Observatorio ARVAL. http://www.oarval.org/ClasSaten.htm. Accesat la 13 iulie 2007. 
  7. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Kuskov2005
  8. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite Showman1999