Cometă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la Cometă. Pentru alte sensuri, vedeți Cometă (dezambiguizare).

Cometele (latină: stella cometa, greacă: komē, „steaua cu păr”) sunt corpuri cerești mici, de aparență nebuloasă, care se rotesc în jurul unui Soare. De obicei, este vorba de Soarele Sistemului nostru Solar. Simbolul astronomic pentru comete (☄) constă dintr-un disc cu o coadă formată din trei linii.

Multe comete trec prin zonele marginale ale Sistemului Solar. Uneori, unele din ele ajung totuși și în apropierea Soarelui, unde capetele lor luminoase și cozile lor lungi și strălucitoare constitue o imagine spectaculoasă. Majoritatea cometelor se apropie de Soare doar pentru o scurtă perioadă de timp.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Majoritatea cometelor sunt formate din trei părți:

  • un nucleu central, solid;
  • o coamă rotundă sau cap care înconjoară nucleul;
  • o coadă lungă de gaze și praf în prelungirea capului.

Nucleul[modificare | modificare sursă]

Nucleul cometei Tempel 1 fotografiat de sonda spațialǎ Deep Impact. Nucleul mǎsoarǎ aproximativ 5-7 km în diametru.

Partea solida a cometelor este formată dintr-un nucleu mic, întunecat, construit din compuși organici și gaz înghețat (având o temperatură de -270 °C). Printre compușii organici se pot numără monoxid de carbon, metanol, etanol, cianura de hidrogen și etan.

Diametrul nucleului la intrarea cometei in sistemul solar poate fi de la 100m până la 40 km, având o masă de ordinul 10^-9 mase terestre.

Atunci când cometa se află la distanță mare față de Soare, nucleul are temperaturi foarte scăzute, gazele păstrându-se în stare solidă în interiorul nucleului. În aceste cazuri, cometele mai sunt numite și „bulgări de zăpadă murdară”, deoarece mai bine de jumătate din compoziția lor este gheață.

În apropierea Soarelui, întreaga materie gazoassă este volatilizată, dar o parte din nucleu, protejat de un strat de pulbere rău conducător de căldură, rămâne solid.

Nucleele cometelor se numără printre cele mai întunecate obiecte cunoscute din sistemul solar. Sonda Giotto a constatat că nucleul cometei Halley reflectă 4% din lumina care cade pe el, pe când asfaltul reflectă 7%.

Coama[modificare | modificare sursă]

Fișier:Holmes peris.jpg
Coama cometei Holmes

În jurul nucleului se formează un nor imens de gaz, numit coamă. Coama se mărește pe măsură ce cometa sa apropie de Soare. Căldura Soarelui forțează nucleul de gheață să se topească; astfel apar jeturi de gaz și praf, lungi de zeci de mii de kilometri.

Coama împreună cu nucleul constituie capul cometei.

Coada[modificare | modificare sursă]

Cozile cometelor pot fi formate din gaz și din praf, reprezentând alungirea coamei cometei în direcția opusă Soarelui datorată presiunii luminii și vântului solar (format din particule încărcate electric).

Coada poate fi dreaptă sau curbă, unică sau multiplă.

De multe ori cometele prezintă două cozi:[1] una alcătuită din praf, iar alta formată din gaze. Coada formată din praf devine vizibilă deoarece reflectă lumina solară, pe când coada gazoasă este vizibilă datorită gazelor ionizate din care este alcătuită. Particulele de praf dau aureolei o culoare alb-gălbuie, iar gazele ionizate conferă cozii o nuanță albăstruie sau verde.

Coada unei comete poate atinge dimensiuni impresionate, uneori mai mult de o Unitate Astronomică. Lungimea cozii este invers proporțională cu distanța dintre cometă și Soare (cu cât cometa este mai aproape de Soare cu atât coada sa devine mai lungă).

Tipuri de comete[modificare | modificare sursă]

Orbitele cometelor: 1P/Halley(elipsa portocalie), 9P/Tempel 1(elipsa verde), 17P/Holmes (elipsa portocalie) și 103P/Hartley 2 (elipsa roșie). Sunt afișate și orbita lui Jupiter(cerc albastru), orbita sondei spațiale Deep Impact(elipsa punctată galbenă) și orbita navei spațiale în timp ce îndeplinește misiunea Epoxi(cerc alb).
Orbita unei comete.

După modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete:

  • Comete scurt periodice - sunt comete ce au orbite mai mult sau mai puțin eliptice, asemănătoare cu a planetelor sau a asteroizilor. Aceste comete își au originea în centura lui Kuiper și au perioade orbitale mai mici de 200 de ani. Sunt formate din resturile de materie dintre orbitele planetelor Neptun și Pluto. Cometele scurt periodice sunt împărțite la rândul lor în familia lui Jupiter (comete cu perioade orbitale mai mici de 20 de ani) și în familia Halley (cu perioade orbitale între 20 și 200 de ani).
  • Comete lung periodice - au orbite excentrice, care le poartă mult dincolo de orbita planetei Pluto. Perioadele orbitale sunt cuprinse între 200 de ani și mii sau chiar milioane de ani.
  • Comete neperiodice - vin din norul lui Oort, trec pe langa Soare și nu se mai întorc vreodata. Atunci când se află în interiorul Sistemului Solar se comportă similar cu cometele lung periodice, cu diferența că au traiectorii parabolice sau ușor-hiperbolice.

Soarta cometelor[modificare | modificare sursă]

Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă in asteroid.

După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o cometă bătrână. Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi).

Când dezintegrarea survine brusc, cometa, devenită asteroid, se prabușește pe o planetă sau pe Soare. De asemenea este posibil ca o cometă să fie aruncată în afara sistemului solar datorită interanțiunii cu un alt corp ceresc, de pildă cu o planetă (în special cu Jupiter).

Numele cometelor[modificare | modificare sursă]

Numele date cometelor au urmat mai multe convenții diferite în ultimele două secole. Înainte ca orice convenție sistematică de denumire să fi fost adoptată, cometele erau denumite într-o varietate de moduri.

Înainte de începutul secolului al XX-lea, referința la cele mai multe dintre comete s-a făcut pur și simplu menționând anul în care acestea au apărut, uneori cu adjective suplimentare pentru cometele deosebit de strălucitoare.

După ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor mișcării formulate de Newton, că acea cometă identificată în anii 1531, 1607 și 1682 va reveni în 1758, a devenit cunoscută sub numele de cometa Cometa Halley. În mod similar, Cometa Encke și Cometa Biela au fost numite după astronomii care le-au calculat orbitele.

Mai târziu, cometele periodice au fost denumite după descoperitorii lor, pe când cometele care au apărut o singură dată au continuat să fie menționate după anii de apariție a acestora.Există o regula de a se da maxim trei nume unei comete, în cazul în care există mai mulți descoperitori ai acesteia.

Creșterea numărului de comete descoperite a dus în 1994 la aprobarea de către Uniunea Astronomică Internațională a unui nou sistem de denumire. Cometele sunt acum desemnate de anul descoperirii lor, o literă ce indică luna în care s-a descoperit și o cifră ce se dă în cazul în care s-au descoperit mai multe comete în acea lună. Se adaugă și un prefix, pentru a indica natura cometei:

  • "P"/ indică o cometă periodică
  • "C"/ indică o cometă care nu este periodică
  • "X"/ indică faptul că orbita cometei nu este cunoscută cu precizie
  • "D"/ indică o cometă care s-a fragmentat sau s-a pierdut
  • "A"/ în cazul în care cometa a fost confundată cu un asteroid.

Dupa ce se observă o a doua trecere la periheliu, cometa primește o cifră inițială.

Două comete poartă un nume românesc, și anume cometele 1943C Daimaca și cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. Descoperitorul lor a fost un profesor de matematică din Târgu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969).

În cultura populară[modificare | modificare sursă]

Cometa Halley reprezentată pe Tapiseria de la Bayeux. Regele Harold al II-lea află de Cometa Halley înainte de Bătălia de la Hastings, în 1066.

Cometele au fost văzute, superstițios, mult timp ca aducătoare de calamități sau evenimente importante. Girolamo Cardano afirma că atunci când o cometă cade în apropiere de Saturn ar anunța ciumă, secetă și trădări; când ar cădea pe lângă Jupiter ar prevesti revoluții; aproape de Marte ar semnifica războaie; aproape de Soare, calamități pe tot globul; aproape de Lună, inundații; aproape de Venus, moartea nobililor; aproape de Mercur, un număr mare de nenorociri.

Apariția unei comete a provocat și teama că ar putea să lovească Pământul. Coliziunea cu un nucleu ar putea avea efecte catastrofale în lumea întreagă, dar probabilitatea ca un astfel de eveniment să se întâmple este foarte mică.

În science fiction, impactul cometei a fost descris ca o amenințare depășită prin tehnologie și eroism (Deep Impact, 1998), sau ca un declanșator a apocalipsei (Hammer lui Lucifer, 1979) sau de valurile de zombi (Night of the Comet, 1984).

Observarea cometelor[modificare | modificare sursă]

În cazul cometelor observațiile vizuale sunt mai puțin importante, în timp ce observarea pe cale fotografică dă uneori rezultate spectaculoase.

Pentru observarea cometelor sunt necesare instrumente cât mai luminoase și cu putere mică de mărire: un bun binoclu de câmp (7x50) fiind mai bun decât o lunetă de 45 de mm care ar mări de 30 de ori, deoarece binoclul are o luminozitate cu mult superioară.

Căutarea cometelor nu este complicată, dar necesită multă perseverență și mai ales un cer curat. Ele pot fi găsite mai ales în zona vestică a cerului la 2-3 ore după apusul Soarelui și în zona estică cu 2-3 ore înainte de răsăritul acestuia.

Unele comete sunt observate și prin intermediul unor sonde spațiale. Astfel, cometa Ciuriumov-Gherasimenko este vizitată în anul 2014 de către sonda spațială Rosetta a organizației europene ESA.

Comete celebre[modificare | modificare sursă]

Cometa Encke își pierde coada.
Nume Data descoperirii Ciclu Ultima apariție
Halley 239 î.Cr. 76 ani 1986
Encke 1786 3,3 ani 2010
Swift-Tuttle 1862 133,28 ani 1992
Hale-Bopp 1995 18.000 ani 1997
Hyakutake 1996 14.000 ani 1996
Shoemaker-Levy 9 1993 A căzut pe Jupiter 1994

Evenimente astronomice legate de comete[modificare | modificare sursă]

  • februarie-martie 2009: cometa "2007 N3 Lulin" trece prin apropierea Pământului; în unele zone de pe Pământ poate fi văzută chiar și cu un binoclu normal.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chiș, Gheorghe (1998) [1965]. „IX” (în română). Astronomie - Manual pentru clasa a XII-a. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.. pp. 92-94. ISBN 973-30-3685-4 
  • Alexescu, Matei (1974) (în română). Cerul, o carte pentru toți. Timișoara: Editura Albatros. pp. 176-179 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]