Excentricitate orbitală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Exemplu

În astronomie, excentricitatea orbitală este o măsură a abaterii (deformării) orbitei eliptice a unei planete sau unui satelit de la forma perfect circulară. Pentru o orbită perfect circulară excentricitatea este zero; orbitele eliptice au excentricități între zero și unu.

In anul 1601, Johannes Kepler a determinat că orbitele planetelor au formă eliptică, și nu formă circulară, așa cum se crezuse până atunci.

Excentricitatea este definită strict pentru toate orbitele circulare, eliptice, parabolice și hiperbolice și poate avea următoarele valori:

Expresia matematică[modificare | modificare sursă]

Excentricitatea unei orbite se calculează ca modulul vectorului excentricității:

e= \left | \mathbf{e} \right |

unde:

  • \mathbf{e}\,\! este vectorul excentricității.

Pentru orbite eliptice poate fi calculată din distanța de la periapsis la apoapsis:

e={{d_a-d_p}\over{d_a+d_p}}=1-\frac{2}{\frac{d_a}{d_p}+1}=\frac{2}{\frac{d_p}{d_a}+1}-1

unde:

Exemple[modificare | modificare sursă]

OrbitalEccentricityDemo.svg

De exemplu, excentricitatea orbitei Pământului este astăzi 0.0167. De-a lungul timpului excentricitatea orbitei Pământului se modifică încet de la aproape 0 până la 0.05 din cauza atracției gravitaționale dintre planete (vezi și [1]).

Alte valori: Pluto 0.2488, Mercur 0.2056, Luna 0.0554.

Pentru valorile excentricității celorlalte planete vezi și Lista planetelor sistemului solar.

Vezi si[modificare | modificare sursă]

Elipsă

Legături externe[modificare | modificare sursă]