Sistem solar
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acesta prin forţa gravitaţională: cele opt planete, cei 162 de sateliţi naturali ai acestora, trei planete pitice, şi alte corpuri mai mici (care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf, obiectele centurii Kuiper etc.). În centru se află Soarele, iar celelalte astre orbitează în general în jurul acestuia.
Pluto a fost considerată cea de-a noua planetă a sistemului solar, până când International Astronomical Union i-a schimbat statutul, pe 24 august 2006, din planetă în planetă pitică (planetă dwarf).
În sens general, o stea împreună cu alte obiecte cereşti ce gravitează în jurul său se numeşte sistem stelar, termenul de solar referindu-se strict la steaua numită Soare (din lat. Sol).
Cuprins |
[modifică] Contextul galactic
În cadrul galaxiei noastre, Calea Lactee, sistemul solar se află pe unul din braţele exterioare, numit Braţul Orion sau „pintenul local”, într-o regiune cu o densitate de materie relativ mică, lucru care se presupune că a avut efecte benefice asupra posibilităţii apariţiei vieţii pe Pământ. Soarele împreună cu întregul sistem solar se află într-o mişcare de revoluţie în jurul centrului galaxiei, aflat la o distanţă de 25.000 - 28.000 ani-lumină (aproximativ jumătate din raza galaxiei), cu o perioadă de revoluţie de aproximativ 225-250 milioane de ani (anul galactic al sistemului solar). Viteza de deplasare pe această orbită circulară este de aproximativ 220 km/s, iar direcţia este orientată spre poziţia actuală a stelei Vega.
În imediata apropiere se află sistemul de trei stele Alfa Centauri (din constelaţia Centaurus), compus dintr-o pereche de stele (Alfa Centauri A şi B) asemănătoare Soarelui, în jurul cărora gravitează la o distanţă de 0,2 ani-lumină pitica roşie Alfa Centauri C, de o luminozitate relativ mică. Aceasta din urmă este steaua cea mai apropiată de Soare, la o distanţă de 4,24 ani-lumină, motiv pentru care mai este numită „Proxima Centauri”. În continuare în ordinea distanţei se găsesc:
- Steaua lui Bernard: 6 ani-lumină
- Wolf 359: 7,8 ani-lumină
- Lalande 21185: 8,3 ani-lumină
- Sirius: 8,6 ani-lumină
- UV Ceti: 8,7 ani-lumină
- Ross 154: 9,7 ani-lumină.
[modifică] Caracteristici ale planetelor
Tabelul de mai jos prezintă diametrul, masa şi raza orbitală a planetelor, toate cantităţile fiind normalizate la cele ale Pământului.
| Planetă | Diametru ecuatorial |
Masă | Rază orbitală |
|---|---|---|---|
| Mercur | 0.382 | 0.06 | 0.38 |
| Venus | 0.949 | 0.82 | 0.72 |
| Pământ | 1.00 | 1.00 | 1.00 |
| Marte | 0.53 | 0.11 | 1.52 |
| Jupiter | 11.2 | 318 | 5.20 |
| Saturn | 9.41 | 95 | 9.54 |
| Uranus | 3.98 | 14.6 | 19.22 |
| Neptun | 3.81 | 17.2 | 30.06 |
| Pluto | 0.24 | 0.0017 | 39.5 |
[modifică] Planete interioare şi exterioare
-Mercur, Venus, Pământul şi Marte sunt clasificate ca planete interioare terestre sau stâncoase. Sunt făcute mai ales din roci şi metale, au suprafaţe solide şi se rotesc încet.
-Jupiter, Saturn,Uranus şi Neptun sunt clasificate ca giganţi gazoşi exteriori. Au atmosfere groase alcătuite mai ales din hidrogen şi heliu şi se rotesc rapid.
-Temperaturile de pe Mercur şi Venus sunt prea mari pentru a întreţine viaţa. Pe Marte e prea frig.
[modifică] Planeta V
Astronomii John Chambers and Jack Lissauer de la NASA au dedus prin simulări pe calculator că este posibil ca în trecutul îndepărtat (acum mai mult de 4 miliarde de ani) să fi existat o planetă terestră între Marte şi centura de asteroizi. Cercetătorii spun că această planetă, pe care au numit-o „planeta V”, s-a format pe o orbită cu excentricitate redusă, dar că în urma interacţiei gravitaţionale cu asteroizii a intrat pe o orbită foarte excentrică şi în cele din urmă a căzut pe Soare. Aceste interacţii gravitaţionale au dus la apariţia asteroizilor care şi în prezent intersectează orbita lui Marte; în acelaşi mod a crescut şi rata de impact cu Luna.[1] [2]
[modifică] Explorarea planetelor
| Lansare | Misiune | Eveniment |
|---|---|---|
| 1962 | Mariner 2 (SUA) | Prima sondă care a transmis date despre Venus |
| 1965 | Mariner 4 (SUA) | A trimis primele imagini de pe Marte |
| 1969 | Mariner 6 si 7 (SUA) | Au cercetat atmosfera marţiană |
| 1970 | Venera 7 (URSS) | Prima aterizare pe Venus; prima aterizare pe altă planetă |
| 1972 | Venera 8 (URSS) | A aterizat pe Venus şi a transmis mesaje |
| 1973 | Mariner 10 (SUA) | Primul zbor pe lângă Mercur |
| 1973 | Pioneer 10 (SUA) | Primul zbor pe lângă Jupiter |
| 1973 | Pioneer 11 (SUA) | Primul zbor pe lângă Saturn |
| 1976 | Viking 1 si 2 | Prima aterizare pe Marte; a transmis imagini si analize de sol |
| 1977 | Voyager 1 si 2 (SUA) | A explorat sateliţii lui Jupiter; a zburat spre Uranus şi Neptun |
| 1992 | Ulysses | Zbor peste polii lui Jupiter |
| 1995 | Galileo (SUA) | Prima sondă în atmosfera lui Jupiter |
| 1997 | Pathfinder (SUA) | Vehicul Sojourner - analiza chimică a rocilor de pe Marte |
|
|||
|---|---|---|---|
 |
|||
| Soarele - Mercur - Venus - Pământ - Marte - Ceres - Jupiter - Saturn - Uranus - Neptun - Pluto - Eris | |||
| Planete pitice: Ceres - Pluto - Eris | |||
| Corpuri mici: Asteroizi - Centauri - OTN-uri - Comete - Meteoriţi | |||
| Sateliţi: Tereştri - Marţieni - Jovieni - Saturnieni - Uranieni - Neptunieni | |||
| Populaţii: Centura de asteroizi - Centura Kuiper - Norul Oort |
[modifică] Note
- ^ Long-Destroyed Fifth Planet May Have Caused Lunar Cataclysm. Space.com. Accesat la data de 2007-06-15.
- ^ A NEW DYNAMICAL MODEL FOR THE LUNAR LATE HEAVY BOMBARDMENT. Chambers and Lissauer, NASA Ames. Accesat la data de 2007-06-15.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
 |
Află mai multe la Portal:Astronomie!. |
