Luceafărul (revistă)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Luceafărul este o revistă bilunară a Uniunii Scriitorilor din România, care a apărut în 15 iulie 1958, la București, ca o continuatoare a publicației „Tânărul scriitor”.

Revista „Tânărul scriitor”[1] fusese înființată în 1948 cu scopul declarat de formare instituționalizată a unei generații de tineri scriitori, necontaminați de ideologia burgheză[2], prin Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”.

De la început, revista Luceafărul, care avea 12 pagini, și-a declarat scopul de a promova tinerii scriitori.

În anii 1970-1980 revista devenise „un organ de propagandă naționalist-comunistă”,[3] fiind văzută din exteriorul României ca fiind de extremă dreaptă.[4]

Cuprins

Redatori-șefi[modificare]

Precursor omonim[modificare]

La 1 iulie 1902 Octavian Goga scotea la Budapesta revista "Luceafărul", din inițiativa și cu sprijinul material al lui A. P. Bănuț, susținut de un grup de studenți români patrioți. În 1904, Octavian C. Tăslăuanu a devenit proprietarul și editorul acestei publicații care, începând din anul 1906, a apărut la Sibiu, cu subtitlul Revistă ilustrată pentru literatură și artă. Pe 16 iunie 1914 apare ultimul număr al revistei, în această formulă. [5]

Note[modificare]

  1. ^ Răduț Bîlbîie Tânărul scriitor - o monografie, Editura Tritonic, 2005, ISBN: 973-733-023-4
  2. ^ Tanarul scriitor o monografie
  3. ^ MIRCEA DINESCU, Alex. Ștefănescu, România Literară, anul 2000, numărul 48, accesat la 19 iunie 2013
  4. ^ David S. Wyman, Charles H. Rosenzveig, The World Reacts to the Holocaust, Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1996, p. 245
  5. ^ Scriitorul militant în revista Luceafărul

Legături externe[modificare]