Thomas Mann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Paul Thomas Mann Nobel prize medal.svg
Thomas Mann 1937.jpg
Thomas Mann în 1937
Naștere 6 iunie 1875
Lübeck, Germania
Deces 12 august 1955 (80 de ani)
Kilchberg, Elveția
Ocupație prozator
Naționalitate germană Flag of Germany.svg
Activitatea literară
Specie literară proză
Premiul Nobel pentru Literatură, 1929
Thomas Mann signature.svg
Medalia Premiului Nobel

Paul Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lübeck – d. 12 august 1955, Kilchberg, în apropiere de Zürich) a fost romancier german, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1929 (pentru romanul Casa Buddenbrook).

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

...în principal pentru marele roman "Casa Buddenbrook", care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane[1]

Date biografice[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 6 iunie 1875 la Lübeck, fiind fratele mai mic al romancierului și dramaturgului Heinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann, bogat negustor de grâne și senator și al Juliei Mann, născută da Silva Bruhns, descendenta unui german și a unei braziliene. Și-a făcut studiile la München, unde a trăit și a scris de altfel o lungă perioadă, între 1891 și 1933.

Lucrează la o societate de asigurări și colaborează la periodicul satiric "Simplicissimus". Între anii 1895 - 1897 călătorește împreună cu fratele mai mare Heinrich în Italia, iar în 1905 se căsătorește cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea șase copii (patru vor deveni, la rândul lor, scriitori). Debutează în 1898 cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann pentru ca, în 1901, publicând romanul Buddenbroocks să obțină un imens succes public și în critică. În 1919 este ales "Doctor Honoris Causa" al Universității din Bonn iar în 1926 devine membru al Academiei prusace de literatură.

După instaurarea hitlerismului, în primăvara lui 1933, naziștii aflați la putere declanșează o campanie violentă împotriva lui, i se retrag titlurile și i se confiscă bunurile. Între anii 1934 și 1938 locuiește în Elveția, la Küsnacht unde publică revista "Măsură și valoare" în care militează "pentru cultura germană liberă". În 1938 emigrează cu toată familia în SUA, primind în 1944 cetățenia americană. Revine în Germania în 1949 pentru o conferință despre Goethe la Frankfurt am Main și la Weimar, dar se stabilește, în 1952, în Elveția, lângă Zürich. A murit la 12 august 1955 în urma unei arterioscleroze. Umanismul social, democratic și militant este caracteristic marelui prozator care a fost totodată și o mare conștiință a epocii sale ce a intuit timpuriu sensul antiumanist al doctrinei politice naziste și l-a denunțat în conferințe și în scris, afirmându-se ca un radical apărător al valorilor spirituale ale umanității disprețuite și desconsiderate de fascism. ("Declar deschis că mă lipsesc de omagiile care nu relevă și nu respectă legătura organică dintre tot ceea ce am creat vreodată ca artist și lupta mea actuală împotriva celui de-al "treilea Reich").

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o dramă epică, numeroase eseuri; un amplu jurnal și o răsfirată corespondență îi întregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane mult cunoscute, Casa Buddenbrook, Muntele vrăjit, tetralogia Iosif și frații săi, Doctor Faustus – împreună cu patru romane mai puțin cunoscute, Alteța regală, Lotte la Weimar, Alesul, Mărturisirile escrocului Felix Krull. Dintre povestiri, celebre cu deosebire sunt Tonio Kröger, Moarte la Veneția, Mario și vrăjitorul, Capetele schimbate și Legea. Majoritatea eseurilor a consacrat-o unor scriitori, cu precădere germani, dar și ruși, precum și câtorva filosofi, psihologi și compozitori germani.

Opera[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

  • Buddenbroocks (Casa Buddenbrook), (1901)
  • Königliche Hoheit (Alteță Regală) (1909)
  • Der Zauberberg (Muntele vrăjit), (1924)
  • Lotte in Weimar (Lotte la Weimar), (1939)
  • Doktor Faustus, das Leben des deutschen Tonsetzers Adrian Leverkühn, erzählt von einem Freunde (Doctor Faustus, viața compozitorului german Adrian Leverkühn povestită de un prieten), (1947)
  • Der Erwählte (Alesul), (1951)
  • Bekenntnisse des Mochstaplers Felix Krull (Confesiunea escrocului Felix Krull), (1954)

Nuvele[modificare | modificare sursă]

  • Der Kleine Herr Friedmann (Micul domn Friedmann), (1889)
  • Tristan, (1903)
  • Der Tod in Venedig (Moartea la Veneția), (1912)
  • Das Wunderkind (Copilul minune), (1914)
  • Mario und der Zauberer (Mario și vrăjitorul), (1930)

Poem dramatic[modificare | modificare sursă]

Tetralogie epică[modificare | modificare sursă]

  • Joseph und seine Brüder (Iosef și frații săi)

Eseuri[modificare | modificare sursă]

  • Friedrich und die grose Koalition (Frederic și marea coaliție), (1915)
  • Betrachtungen eines Unpolitischen (Considerațiile unui apolitic), (1918)
  • Adel des Geistes (Noblețea spiritului), (1945)
  • Altes und Neues (Vechi și nou), (1953)

Povestiri[modificare | modificare sursă]

  • Das Gesetz(Legea), (1944)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 203

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Thomas Mann
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Thomas Mann.