Piesă neterminată pentru pianină mecanică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Piesă neterminată pentru pianină mecanică
Неоконченная пьеса для механического пианино
Piesa neterminata pentru pianina mecanica.jpg
Afișul filmului
Gendramă
RegizorNikita Mihalkov
AutorNikita Mihalkov
Aleksandr Adabașian  Modificați la Wikidata
ScenaristNikita Mihalkov
Aleksandr Adabașian
Bazat pePlatonov[*]  Modificați la Wikidata
StudioMosfilm
Director de imaginePavel Lebeșev
SunetValentin Bobrovski
MuzicaEduard Artemiev
ScenografieAleksandr Adabașian
Aleksandr Samulekin
DistribuțieAleksandr Kaliaghin
Elena Solovei
Evghenia Glușenko
Premiera1977
Durata98 min.
ȚaraUniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Limba originalărusă
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Pagina Cinemagia

Piesă neterminată pentru pianină mecanică (în rusă Неоконченная пьеса для механического пианино) este un film sovietic din anul 1977, regizat de Nikita Mihalkov și vag inspirat din piesa de teatru „Platonov” și din povestirile „Orfan de tată”, „La conac”, „Profesorul de literatură”, „Trei ani” și „Viața mea” ale lui Anton Cehov. Rolurile principale sunt interpretate de Aleksandr Kaliaghin, Elena Solovei și Evghenia Glușenko.

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În perioada verii, la conacul Annei Petrovna Voinițeva (văduvă de general) se aduncă mai mulți oaspeți: dr. Trilețki, domnul Petrin (creditorul gazdei), Porfiri Semionovici Glagoliev (un admirator al Annei Petrovna), vecinii din familia Platonov - Mihail Vasilievici și soția sa Sașa, un alt vecin, Pavel Petrovici Șcerbuk împreună cu fiicele și nepotul Petecika. Printre invitați se află și fiul vitreg al Annei Petrovna, Serghei Voinițev, cu soția lui Sofia, în care Mihail Platonov își regăsește o mai veche iubire.

Invitații se distrează: mănâncă, beau, dansează, joacă jocuri de societate... Doar Platonov încearcă periodic să realizeze o conversație despre insignifianța fiecărei ființe umane.

Noaptea, în timpul lansării artificiilor, Mihail Vasilievici poartă o discuție cu Sofia în care-și reafirmă dragostea pentru ea. Femeia îl anunță că intenționează să-și părăsească soțul pentru a începe o viață nouă cu Platonov. Dar Mihail Vasilievici nu este pregătit pentru o astfel de schimbare în viața sa. Având gânduri confuze, el se aruncă de pe o stâncă în râu, dar cade în apă mică. Acolo este găsit de soția sa care-i spune cu lacrimi în ochi lui Platonov că îl iubește.

În finalul filmului toate personajele încep noua zi cu fericire.

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Piesele muzicale din film provin din compozițiile lui Gaetano Donizetti, Franz Liszt și Serghei Rahmaninov.

Recepție[modificare | modificare sursă]

Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: „Platonov, animat cândva de idealuri generoase, o reîntâlnește, după 15 ani, pe Sofia, cu nostalgia primei iubiri studențești. După ce-și clamează, într-o sindrofie, revolta și setea de a se smulge din lâncezeală, se aruncă, sinucigaș, într-un râu care nu-i ajunge nici până la genunchi. „Platonov” văzut de Mihalkov, care schimbă finalul cehovian: nu sinucidere, ci meschină farsă. Strălucită creație a lui Kaliaghin.” [1]

Premii[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tudor Caranfil - „Dicționar universal de filme” (Ed. Litera, București, 2008)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]