Cătălina Buzoianu
| Cătălina Buzoianu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Brăila, România[2] |
| Decedată | (81 de ani)[3][1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizoare de teatru păpușar[*] |
Modifică date / text  | |
Cătălina Buzoianu (n. ,[1] Brăila, România[2] – d. [3][1][4]) a fost o regizoare română de teatru. A făcut parte dintre cei mai importanți regizori de teatru din România. Și-a dedicat viața scenei și învățământului teatral, din 1975 fiind profesoară la catedra de regie teatru, iar din 1990 - decan al secției de teatru din cadrul UNATC București. A fost căsătorită cu actorul Papil Panduru și a avut doi copii: pe Ștefănuț Iordănescu (dintr-o căsătorie anterioară) regizor de teatru și fost director de teatru (la Naționalul din Timișoara și la Teatrul Bulandra din București), și pe Velica Panduru, scenograf de carieră, nume recunoscut în comunitatea teatrală. Cătălina Buzoianu a avut peste o sută de piese montate în țară și în străinătate, activitatea sa artistică fiind recompensată cu numeroase premii românești și internaționale.
Studii[modificare | modificare sursă]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1969[5].
Activitate profesională[modificare | modificare sursă]
Cariera artistică[modificare | modificare sursă]
După absolvirea institutului a fost repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, apoi a fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, până în anul 1973. În perioada 1979-1985 a fost prim-regizor permanent la Teatrul Mic din București, apoi regizor permanent la Teatrul Bulandra, din 1985 până la pensionare, în 2006.[6]:p. 137 A realizat numeroase adaptări pentru teatru după romane ale unor autori consacrați. Una din cele mai cunoscute reușite în acest sens fiind premiera de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu "O dimineață pierdută" după romanul omonim de Gabriela Adameșteanu. Pe lângă teatru, a regizat și spectacole de operă. A colaborat cu multe teatre din țară și din străinătate.
Cariera didactică[modificare | modificare sursă]
În paralel cu activitatea de regizor, începând din anul 1975 Cătălina Buzoianu a fost profesoară la Catedra de Regie Teatru a IATC București (azi UNATC), din 1990 ocupând și funcția de decan al Secției de Teatru. După pensionare, a predat la masterat cursurile de Antropologie și de Forme alternative de teatru.
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul Academiei Române, 1973
- Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov, 1978
- Premiul special al Juriului, Durham, Anglia, 1979
- Titlul Amicus Poloniae, pentru propagarea culturii poloneze, 1980
- Premiul Théâtre vivant - Radio France Internationale, 1993
- Marele Premiu la Festivalului Național de Teatru, edițiile din 1994, 1996, 1997
- Marele Premiu și Premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Dramaturgie Românească, Timișoara, 1995
- Premiul Città di Sciacca, în cadrul Premiilor Salvo Randone, Sciacca, Italia (1995)[7]
- Premiul UNITER pentru cea mai bună regie, la ediția a III-a a Galei Premiilor UNITER, 1995[8]
- Premiul UNITER pentru întreaga activitate, la ediția a IX-a a Galei Premiilor UNITER, 2001[9].
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Trenul din zori nu mai oprește aici (1994)
- Vocea umană (1990)
- Efectul razelor gamma asupra anemonelor (1977)
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- Novele teatrale[10] (1987)
- Vaporul interior (2001)
- Mnemosina, bunica lui Orfeu (2005)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Cătălina Buzoianu, Autoritatea BnF
- ^ a b World Encyclopedia of Puppetry (în engleză)
- ^ a b A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu
- ^ „A încetat din viață regizoarea Cătălina Buzoianu”. Europa FM. . Accesat în .
- ^ Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro
- ^ Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, Chișinău, 2010
- ^ it Premio Salvo Randone 2008: Edizioni precedenti - Premio Salvo Randone 1995
- ^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1993/1994, aprilie 1995
- ^ Site-ul UNITER: Premiile pentru stagiunea teatrala 1999/2000, aprilie 2001
- ^ Cătălina Buzoianu: Novele teatrale, Editura Meridiane, București, 1987
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Doina Papp: Cătălina Buzoianu în spațiul magic al Mediteranei, în Revista 22, nr. 11/10-16 martie 2009
- Alina Boboc: Toată viața am fost pusă în sertarul de avangardă, interviu cu Cătălina Buzoianu în Bucureștiul cultural din septembrie 2008, afișat pe site-ul LiterNet.ro
- Cătălina Buzoianu: magie, abur, vis, antologie de Florica Ichim și Irina Zlotea, supliment al Revistei Teatrul Azi, prin Editura Cheiron, București, 2018
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Adevărul.ro: Cătălina Buzoianu - în topurile teatrale din Budapesta, în Adevărul, nr. 3709/28 mai 2002
- Cotidianul.ro: Cătălina Buzoianu, premiantă, 1 decembrie 2006
- Online Gallery: Catălina Buzoianu
- Romania on line: Cătălina Buzoianu - Stage Director
- CRONICA DE TEATRU / Intoarcerea Catalinei Buzoianu (I), 17 martie 2009, Cristina Modreanu, Ziarul de Duminică
- CRONICA DE TEATRU / Intoarcerea Catalinei Buzoianu (II), 26 martie 2009, Cristina Modreanu, Ziarul de Duminică
- „Fără credință nu putem face un pas înainte“, 10 mai 2013, Loreta Popa, Ziarul Lumina
Interviuri
- „Am avut curajul sa prezint in strainatate texte romanesti“ (I). Interviu cu Catalina BUZOIANU, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 35, octombrie 2000
- „Am avut curajul sa prezint in strainatate texte romanetti“ (II). Interviu cu Catalina BUZOIANU, Raluca Alexandrescu, Observator cultural - numărul 36, octombrie 2000
| |||||
