Statul Islamic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Statul Islamic în Irak și Levant
arabă الدولة الإسلامية
ad-Dawlah al-ʾIslāmiyyah
Drapelul Stema
Drapel Stemă
Deviză= arabă باقية وتتمدد
"Bāqiyah wa-Tatamaddad" (transliterare)
"Remaining and Expanding"
[1][2]
Amplasarea
Teritorii controlate la 4 octombrie 2014

     Zone controlate de Statul Islamic      Zone revendicate de Statul Islamic

     Restul teritoriilor neocupate din Irak și Siria
Capitală Ar-Raqqah, Siria[3][4]
35°57′N 39°1′E / 35.950°N 39.017°E / 35.950; 39.017
Lideri
 -  Calif[5] Ibrahim[6][7]
Formare
 -  Declarația de fondare a SIIL 9 aprilie 2013[8] 
 -  Declarația de fondare a Califatului Islamic 29 iunie 2014[5] 
Prefix telefonic +963 (Siria)
+964 (Irak)
Fus orar Arabia Standard Time (UTC+3)

Statul Islamic (alternativ: Statul Islamic din Irak și Levant și Statul Islamic din Siria și Levant, abreviat: SI, ISIL și ISIS, în arabă: الدولة الاسلامية في العراق والشام‎ ad-Dawlat al-Islāmiyya fī’l-‘Irāq wa’sh-Shām) este o grupare sunită insurgentă afiliată la al-Qaida[9][10], activă în Irak și Siria și un stat islamic nerecunoscut cu capitala la Ar-Raqqah, în Siria.[5] Din 2010, SIIL este condus de Abu Bakr al-Bagdadi. SIIL activează în zone din Siria, Irak, Turcia[11] şi Liban.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

În aprilie 2013, Abu Bakr al-Bagdadi anunța că Statul Islamic în Irak (ISI, organizația Al-Qaida din Irak) și Frontul al-Nusra (grupare jihadistă activă în Siria) ar fuziona pentru a forma Statul Islamic în Irak și Levant.[12] Frontul al-Nusra a refuzat să adere la noua entitate și cele două grupări au acționat separat, iar din ianuarie 2014 se află în conflict armat.

SIIL a contestat autoritatea conducătorului Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, respingând solicitarea lui al-Zawahiri de a se concentra doar asupra Irakului și de a lăsa Siria Frontului Al-Nusra.

Charles Lister, cercetător la Brookings Doha Centre, estimează că organizația are cca. 5-6.000 de combatanți în Irak și cca. 6-7.000 de combatanți în Siria, cifre care nu pot fi coroborate cu alte surse.

La 15 iunie 2014, SIIL controla nordul Irakului și se afla la 100 de km de Bagdad,[13] după ce anterior au capturat orașe ca Mosul, Raqqa, Deir al Zawr, Ramadi sau Fallujah. SUA pregătesc o nouă intervenție militară în Irak ca urmare a escaladării evenimentelor.[14][15]

La 16 iunie 2014, ultimul oraș căzut în mâinile SIIL era Tal Afar.[16]

Pe 29 iunie, SIIL a anunțat restabilirea Califatului islamic, primul după abolirea, în 1922, a celui rezultat din Imperiul Otoman.[17][18]

În iulie 2014, creștinii irakieni au început să părăsească în masă orașul Mosul, după ce în ultima perioadă militanții SIIL i-au amenințat că îi vor omorî dacă nu se convertesc la Islam sau dacă nu plătesc o taxă de protecție.[19]

Tot în iulie 2014, Al-Qaeda s-a dezis de SIIL, spunând că noul stat islamic din Irak încalcă legile sharia și este deviant.[20]

Pe 24 iulie 2014, SIIL a emis un decret prin care impune mutilarea organelor genitale, la femeile cu vârste cuprinse între 11 și 46 de ani.[21]

În august 2014, un britanic fanatic -militant jihadist SIIL- a executat prin decapitare pe James Foley, un jurnalist american.[22] Anteriror, SUA au trimis trupe speciale în Siria pentru a-l salva pe Foley, dar misiunea acestora a eșuat.[23]

La sfârșitul lunii august 2014, SIIL a fuzionat orașele Bukamal (Siria) și Al-Qaim (Irak) cu satele învecinate, într-o „walaya” pe care au denumit-o provincia Al-Furat (Eufrat)[24] pentru a anula efectele Acordului Sykes-Picot care a împărțit Orientul Mijlociu după Primul Război Mondial.

La 16 septembrie 2014, militanți SIIL au început Asediul orașului Kobani.

La 2 octombrie 2014, SIIL a reușit să cucerească 350 de localități din regiunea Kobani.[25] Militarii turci din apropiere nu intervin în conflict.[26][27]

La 12 octombrie 2014, militanți SIIL au ajuns la porțile Bagdadului și controlau 50% din teritoriul orașului Kobani.[28]

Statul Islamic se bazează într-adevăr pe tradiţii islamice, dar este în esenţă produsul unui derapaj politic şi religios.

O miliţie a terorii, care în drumul său lasă în urmă numai sânge. O entitate politică ce impune impozite, oferă servicii sau ocupaţii. O idee islamică suprateritorială. O grupare mafiotă care jefuieşte bănci, face ravagii şi răpeşte copii pentru care cere răscumpărare. O corporaţie bogată ale cărei afaceri se întinde de la industria petrolieră la comerţul cu antichităţi. Lista cu ceea ce înseamnă SI ar putea continua, cu toate contradicţiile pe care le implică: pe de o parte un fel de ev mediu metaforic – omul cu sabia în mână care ucide totul în cale – pe de altă parte, o reţea de comunicare eficientă graţie mediilor moderne. Întrebarea care poate preocupă cel mai mult este cât de mult Islam se regăseşte în ceea ce reprezintă IS.

Cei mai mulţi musulmani şi comunităţi musulmane ar răspunde categoric că deloc. Asta în mod oficial. Căci alţii ar atrage atenţia asupra Wahhabismului, o denumire peiorativă pentru varianta locală saudită a salafismului. Ne referim aici la mişcarea puritană a lui Muhammad Ibn Abdulwahhab, apărută în secolul al XVIII-lea în Peninsula Arabă. Există însă şi alte modele explicative.

“Salaf” – aceştia sunt strămoşii credincioşi, cele mai timpurii generaţii de musulmani. Năzuinţa după autenticitate, după imaginea unui Islam pur, este o caracteristică a unui fundamentalism clasic, la început fără conţinut politic. Cu toate acestea, Wahhabismus a avut de la început o nuanţă activistă, care se regăseşte şi în opiniile unor teologi mai timpurii, cum ar fi Ibn Taymiya (sec. XIV). Dar aceasta s-a manifestat concret la începutul secolului al XIX-lea în Peninsula Arabă, când wahhabiţi au atacat Kerbala şi au masacrat şiiţii, după care a inceput o exterminare a tuturor non-islamiştilor din Mecca şi Medina – asta incluzând chiar distrugerea de monumente musulmane ridicate de-a lungul mai multor secole. La fel a procedat Statul Islamic în Irak.

Dar Arabia Saudită contraatacă: Frăţia Musulmană fondată în Egipt în 1928 ar reprezenta sursa tuturor relelor. Ikhwan al-Muslimin ar fi fost cei care ar fi transformat salafismul pios, care nu urmărea nimic altceva decât o prelungire a “monoteismului” autentic, într-o mişcare politică ce dorea să se substituie ordinii statale existente. Şi Osama Bin Laden – SI însuşi este un urmaş al Al Quaeda – s-a radicalizat ca urmare a contactului cu elevii ideologului djihadist egiptean Sayyid Qutb.

Un amestec exploziv

Conflictul deschis între cele mai importante direcţii politice din cadrul Islamului sunnit, respectiv salafismul şi Frăţia Musulmană, este o produs rezultat din revoltele arabe: în principiu este vorba despre cum şi de către cine ar trebui guvernată o comunitate musulmană. Ideologic vorbind, ambele direcţii au contribuit la djihadism, dar împreună înseamnă o explozie mortală. De luat in considerare sunt şi background-ul politic, şi circumstanţele strategice: înfrângerea statelor arabe în lupta împotriva Israelului din 1967, înfrânarea mişcărilor seculare arabe, războiul saudo-egiptean din Yemen în anii ’60 care a dus şi la primirea unor membri din Frăţia Musulmană în Arabia, apoi războiul împotriva URSS din Afghanistan în anii ’80, finele războiului rece, războiul din Golf, invazia din Irak şamd.

Nici efectul pe care l-a avut revoluţia islamică din 1979 în Iranul şiit asupra islamiştilor sunniţi nu ar trebui subestimat: pe de o parte ca inspiraţie şi model, deşi nu neapărat privind sistemul statal în sine, iar pe de altă parte ca generator de reacţii de apărare. Arabia Saudită, a cărei guvernare de către liderul revoluţionar Khomeini este caracterizată drept o “antiteză a Islamului” a început apoi exportul de Wahhabitism care i se reproşează astăzi.

De fapt Arabia Saudită consideră SI drept un duşman reprobabil – şi viceversa. Campaniile djihadiste împotriva regatului se desfăşoară sub motto-ul “Qadimun” (Venim!). Pe cât de nerealistă ar fi ideea militar vorbind, Mekka şi Medina ar aparţine fără îndoială ţelurilor majore ale califatului întemeiat de Abu Bakr al-Baghdadi (Ibrahim Awad al-Badri). Controlul asupra acestor oraşe a avut întotdeauna aceeaşi legitimare islamistă. Arabia poartă astăzi un război împotriva SI şi a început să blocheze canalele prin care organizaţia extremista trimite şi primeşte fonduri. Riad-ul nu este însă pregătit să îşi înfrunte propriile tradiţii salafiste şi greşeli politice pe care le-a repetat în ultimele decenii. Ameninţarea şiită copleşeşte totul.

În schimb se tot încearcă translatarea acestor probleme la nivel de discurs. La o dezbatere mai puţin cunscută în vest, dar care durează de ceva vreme, despre rădăcinile ideologice ale Statului Islamic, ne provoacă de pildă ideologul saudit Nawaf Obaid. În New York Times el ridică vina de pe prost-înţelesul Wahhabism şi aminteşte de existenţa unei alte grupări care s-a implicat după moartea lui Mahomed în conflictul despre cui i-ar reveni dreptul de a conduce comunitatea musulamnă.

Kharijiţii, a treia forţă

Este vorba despre kharijiţi, cei care au părăsit comunitatea şi care totuşi s-au implicat în problemele de succesiunea care i-a divizat pe credincioşi între sunniţi şi şiiţi. Acoliţii lui Shia Ali, vărul şi ginerele lui Mahomed, pun accentul pe o succesiune dinastică şi totodată justificată religios, în directă legătură cu profetul, în vreme ce sunniţi se bazează pe ideea conducătorului celui mai capabil. A treia partidă, kharijitii, din rândul cărora ar fi provenit şi asasinii lui Ali (661), aveau viziuni ceva mai radicale: liderul era cel mai bun dintre musulmani, nici mai mult nici mai puţin. Cine nu se conforma acestuia era exclus din rândurile musulmanilor.

Apare aici mult citatul fenomen de “takfir”, adică înfierarea drept Kafir a unui alt musulman, necredincios. Djihadistii din Statul Islamic sunt “Takfiris”, dar nu sunt primii. Şi extremiştii din Algeria şi din Egipt dina nii ’90 au fost la fel. Potrivit lui Nawaf Obaid Takfirii resping învăţătura Islamului hanbalit al Arabiei, una dintre multele şcoli de drept sunnit. Obaid însă nu menţionează faptul că un lider foarte zelos al Takfirilor, Muhammad Ibn Abdulwahhab, încheiase în 1744 un pact cu un anume lider pe nume Muhammad Ibn Saud, pe care îl făcuse chiar moştenitor…

Islamul fragmentar

Este adevărat că se pot găsi precedente istorice pentru aproape toate ideile şi practicile din cadrul SI, dar asta nu înseamnă că organizaţia ar fi cumva continuatoarea de drept a vreunei tradiții islamice bine stabilite. Statul Islamic adună viziuni fragmentare şi le încropeşte într-un nou construct. Autenticitatea islamică este o ficțiune – care serveşte drept justificare a unor chestiuni de politică contemporană.

Asta a scos în evidenţă de pildă ingerinţa SUA din Irak în 2003. Castelul de cărţi al lui Saddam Hussein a fost spulberat, iar identitatea arabo-sunnită menţinută prin teroare a fost înlocuită printr-una irako-şiită. Iranul mai progresist, vidul politic şi intelectual din cadrul sunniţilor, războiul civil pe care l-au pierdut, şansele care apar pentru ei în Siria, precum şi pasivitatea vestului au creat premisele ascensiunii unei grupări obscure, fondate în 2004 sub numele de Al-Quaeda în Irak. Comparaţia cu khmerii roşii din Cambodgia nu este nepotrivită. Şi acolo se propagă un soi de autoritarism ideologic (comunism), se creează tot felul de legături istorice şi se invocă o fortă externă în povestea lor fondatoare.

Dar Statul Islamic nu cuprinde doar fanatism religios. Proiectul lor de abolire a ordinii impuse de Marea Britanie şi Franţa în Orientul Apropiat după Primul Război Mondial seamănă în mare măsură cu o acţiune puternic anticolonială. Frustrarea exponenţilor statelor naţionale arabe şi monarhiilor distruse se traduce şi în visul unei reconstrucţii a istoricului Al-Sham din vremea de demult a califatului, dar mai degrabă într-o nazuinţă spre independenţă absolută şi eliminarea tuturor ingerinţelor străine.

În încheiere ar fi de precizat că potrivit datelor de la Pentagon doar o mică parte din veniturile de care dispune SI, care de altfel oferă cele mai mari salarii pentru luptătorii săi dintre toate grupările de acest gen, provine din donaţii. Averea lor este estimată undeva la 1-2 miliarde de dolari. 425 de milioane erau depozitate la banca centrală din Mossul. Banii provin din multe surse: răscumpărare, asigurare de protecţie, furturi de la refugiaţi, taxe, afaceri cu petrol din teritoriile exploatate în Arabia şi Siria. Monumentele ‘non-islamice’, chiar dacă sunt distruse, nu pot de obicei să fie transformate în bunuri de circulație pe piața neagră a operelor de artă. Sunt însă alte posibilităţi aici.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hassan, Hassan (11 iunie 2014). „Political reform in Iraq will stem the rise of Islamists”. The National. http://www.thenational.ae/thenationalconversation/comment/political-reform-in-iraq-will-stem-the-rise-of-islamists#full. Accesat la 18 iunie 2014. 
  2. ^ Khatib, Lina (12 iunie 2014). „What the Takeover of Mosul Means for ISIS”. Carnegie Endowment for International Peace. http://carnegieendowment.org/2014/06/12/what-takeover-of-mosul-means-for-isis/hdng. Accesat la 18 iunie 2014. 
  3. ^ ISIS on offense in Iraq”. Al-Monitor. 10 iunie 2014. http://www.al-monitor.com/pulse/security/2014/06/syria-iraq-isis-invasions-strength.html. Accesat la 11 iunie 2014. 
  4. ^ Michael B. Kelley (20 august 2014). „One Big Question Surrounds The Murder Of US Journalist James Foley By ISIS”. Business Insider. http://www.businessinsider.com/how-did-isis-kidnap-james-foley-2014-8. Accesat la 20 august 2014. „"...the de facto ISIS capital of Raqqa, Syria..."” 
  5. ^ a b c Withnall, Adam (29 iunie 2014). „Iraq crisis: Isis changes name and declares its territories a new Islamic state with 'restoration of caliphate' in Middle East”. The Independent. http://www.independent.co.uk/news/world/middle-east/isis-declares-new-islamic-state-in-middle-east-with-abu-bakr-albaghdadi-as-emir-removing-iraq-and-syria-from-its-name-9571374.html. Accesat la 29 iunie 2014. 
  6. ^ Rubin, Alissa J. (5 iulie 2014). „Militant Leader in Rare Appearance in Iraq”. The New York Times. http://www.nytimes.com/2014/07/06/world/asia/iraq-abu-bakr-al-baghdadi-sermon-video.html. Accesat la 6 iulie 2014. 
  7. ^ ISIS Spokesman Declares Caliphate, Rebrands Group as Islamic State”. SITE Institute. 29 iunie 2014. http://news.siteintelgroup.com/Jihadist-News/isis-spokesman-declares-caliphate-rebrands-group-as-islamic-state.html. Accesat la 29 iunie 2014. 
  8. ^ Iraqi al Qaeda wing merges with Syrian counterpart”. Reuters. 9 aprilie 2013. http://www.reuters.com/article/2013/04/09/us-syria-crisis-nusra-iraq-idUSBRE93807R20130409. Accesat la 9 august 2014. 
  9. ^ Opt membri ai grupării teroriste SIIL, arestați în Spania, 16 iunie 2014, Mediafax, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014
  10. ^ Siria: O grupare afiliată Al-Qaeda și-a executat rivalii Epochtimes-romania.com
  11. ^ Reyhanlı saldırısını El Kaide üstlendi”. Oda TV(BAD Source, no evidence provided). 1 octombrie 2013. http://www.odatv.com/n.php?n=reyhanli-saldirisini-el-kaide-ustlendi-0110131200. 
  12. ^ Cine sunt rebelii din SIIL, gruparea radicală ce luptă în Irak și Siria, 16 iunie 2014, Iuliana Enache, Mediafax, accesat la 21 iulie 2014
  13. ^ Irak: bătălia pentru Bagdad. SUA și Iran, pregătite să se implice militar, 15 iunie 2014, Diana Rusu, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014
  14. ^ http://www.romaniatv.net/sua-pregatesc-interventia-in-irak-au-trimis-in-golful-persic-un-portavion_152131.html - 14 iunie 2014
  15. ^ Un "viitor 11 SEPTEMBRIE" se pregătește în Irak, avertizează congresmeni republicani americani - Valentin Vidu - Mediafax, 16 iunie 2014
  16. ^ VIDEO Execuții în masă aproape de Bagdad. Fotografii ale masacrelor din ultimele zile ies la iveală. SUA iau în calcul mai multe opțiuni de intervenție în Irak, 16 iunie 2014, Mircea Barbu, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014
  17. ^ Un nou stat islamic în Orientul Mijlociu, 17 iulie 2014, Alexandru Grumaz, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014
  18. ^ Jihadiștii vor să-și extindă califatul până în Balcani, inclusiv în România, 30 iunie 2014, Viorica Marin, Adevărul, accesat la 25 iulie 2014
  19. ^ Statul islamic îi alungă pe creștinii irakieni: „Vă convertiți la Islam sau muriți”, 19 iulie 2014, Antonio Glodeanu, Adevărul, accesat la 21 iulie 2014
  20. ^ Al-Qaeda se dezice de SIIL, califatul și conducătorul său. Ideologii al-Qaeda spun că noul stat islamic din Irak încalcă legile sharia și este deviant, 10 iulie 2014, Elena Dumitru, Adevărul, accesat la 30 iulie 2014
  21. ^ Panică în Irak: jihadiștii din SIIL ordonă mutilarea genitală a femeilor. Patru milioane de irakience, afectate, 24 iulie 2014, Diana Rusu, Adevărul, accesat la 28 iulie 2014
  22. ^ Jurnalistul american ucis de jihadiști a fost decapitat de John din „The Beatles”
  23. ^ SUA au trimis trupe speciale în Siria pentru a-l salva pe jurnalistul decapitat, însă misiunea a eșuat
  24. ^ Statul Islamic a creat prima sa provincie în teritoriile ocupate din Siria și Irak
  25. ^ Turkey's Parliament Approves Military Action Against ISIS In Syria, Iraq”. International Business Times. 2 octombrie 2014. http://www.ibtimes.com/turkeys-parliament-approves-military-action-against-isis-syria-iraq-1698537. 
  26. ^ Vlad Nistor - Bătălia pentru Kobani, EVZ, 11 octombrie 2014
  27. ^ ISIS now controls at least 40% of Kobani, captures Kurd HQ - reports, RT, 10 octombrie 2014
  28. ^ [1]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]