Bozorg Alavi

Bozorg Alavi
Date personale
Născut	2 februarie 1904 Teheran, Iran
Decedat	18 februarie, 1997 Berlin, Germania
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Cetățenie	Iran
Ocupație	Scriitor, om politic.
Limbi vorbite	limba persană limba germană
Limbi	limba persană
Patronaj	Universitatea Humboldt din Berlin
Specie literară	povestire
Note
Premii	Premiul Lenin internațional "pentru întărirea păcii între popoare"

Bozorg Alavi (în persană: بزرگ علوی) (n. 2 februarie 1904 — d. 18 februarie 1997) a fost un scriitor, nuvelist și un intelectual om politic. În anii '40 a fost membru fondator al partidului comunist Tudeh din Iran, dar și-a petrecut restul vieții în exil, în Germania. Cel mai bun roman al său a fost Chashm'hā'yash publicat în Iran în anul 1952, dar din păcate, cartea a fost interzisă.

Biografie

Bozorg Alavi s-a născut în Teheran. A fost al treilea copil din șase. Tatăl său, Abul Hassan Alavi a participat în 1906 la Revoluția Constituțională Iraniană. Mai târziu, Abul Hassan Alavi a publicat în Germania (împreună cu Hasan Taqizadeh) ziarul Kaveh. Bozorg Alavi și-a urmat primii ani de școală în Teheran. În anul 1922 a fost trimis la Berlin să-și continue studiile împreună cu fratele său mai mare, Mortezā. După întoarcerea sa în Iran, în 1927, a început să predea limba germană în Shiraz, iar mai târziu, în Teheran. În acest timp el l-a întâlnit pe Sadegh Hedayat. Tot în aceeași perioadă a devenit activ la întâlnirile ținute de către doctorul Erani și a fost una dintre cele 53 de persoane faimoase care au fost închise sub regimul Reza Shah pentru activități comuniste, în anul 1937. Alavi a afirmat el însuși că nu a fost implicat politic la acea vremea, ci doar făcea parte dintr-un grup literar care pe lângă alte scrieri, citeau și lucrări comuniste. I-au fost dați șapte ani de închisoare, dar a fost eliberat după numai patru ani, în 1942. După eliberarea sa, a publicat Varaq Pareh'ha-ye Zendan și și-a continuat activitățile politice, devenind un membru fondator al partidului Tudeh din Iran.

Alavi era în Germania când 1953 Coup d'état a răsturnat guvernul lui Mossadegh unde a rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi.

În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu căldură de către Asociația Scriitorilor Iranieni, incluzând scriitori și poeți ca Ahmad Shamlou, Mahmoud Dolatābādi, Siāvash Kasrā'ie etc. Totuși, el a continuat să trăiască și să muncească în Berlin visitând Iranul pentru ultima oară în 1993. A murit la Berlin în 1997.

Înainte de a pleca în Germania, Alavi s-a căsătorit cu verișoara sa Fatameh Alavi cu care a avut un fiu, Mani. În anul 1956, el s-a recăsătorit cu Gertrud Paarszh în Germania cu care a trăit până la sfârșitul vieții sale.

Scrieri

Scrierile sale sunt realiste, revoluționare.

• 1941: Însemnări din închisoare
• 1942: Cincizeci și trei
• 1955: Iranul luptător
• 1956: Petrolul însângerat.

Bibliografie

• Chamedan (The Suitcase) (1934)
• Varaq Pareh'ha-ye Zendan (Scrap Papers from Prison) (1941)
• Panjah-o Seh Nafar (Fifty Three Persons) (1942)
• Nameh' ha va Dastan'ha-ye digar (Letters and Other Stories) (1952)
• Chashmhayash (Her Eyes) (1952)
• Div...Div (Demon...Demon), in the collection Aniran (Non-Iranian) (1931)
• Uzbakha (The Uzbeks) (1948)
• Kampfendes Iran (1955, Berlin)
• Geschichte und Entwicklung der modernen persischen Literatur (1964, Berlin)
• Salariha (The Salari Family)
• Mirza