Bozorg Alavi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Bozorg Alavi

Bozorg Alavi.jpg
Naștere 2 februarie 1904
Teheran, Iran Iran
Deces 18 februarie, 1997
Berlin, Germania Germania
Ocupație Scriitor, om politic.
Naționalitate iranian Iran

Bozorg Alavi (în persană: بزرگ علوی) (n. 2 februarie 1904 — d. 18 februarie 1997) a fost un scriitor, nuvelist și un intelectual om politic. În anii '40 a fost membru fondator al partidului comunist Tudeh din Iran, dar și-a petrecut restul vieții în exil, în Germania. Cel mai bun roman al său a fost Chashm'hā'yash publicat în Iran în anul 1952, dar din păcate, cartea a fost interzisă.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Bozorg Alavi s-a născut în Teheran. A fost al treilea copil din șase. Tatăl său, Abul Hassan Alavi a participat în 1906 la Revoluția Constituțională Iraniană. Mai târziu, Abul Hassan Alavi a publicat în Germania (împreună cu Hasan Taqizadeh) ziarul Kaveh. Bozorg Alavi și-a urmat primii ani de școală în Teheran. În anul 1922 a fost trimis la Berlin să-și continue studiile împreună cu fratele său mai mare, Mortezā. După întoarcerea sa în Iran, în 1927, a început să predea limba germană în Shiraz, iar mai târziu, în Teheran. În acest timp el l-a întâlnit pe Sadegh Hedayat. Tot în aceeași perioadă a devenit activ la întâlnirile ținute de către doctorul Erani și a fost una dintre cele 53 de persoane faimoase care au fost închise sub regimul Reza Shah pentru activități comuniste, în anul 1937. Alavi a afirmat el însuși că nu a fost implicat politic la acea vremea, ci doar făcea parte dintr-un grup literar care pe lângă alte scrieri, citeau și lucrări comuniste. I-au fost dați șapte ani de închisoare, dar a fost eliberat după numai patru ani, în 1942. După eliberarea sa, a publicat Varaq Pareh'ha-ye Zendan și și-a continuat activitățile politice, devenind un membru fondator al partidului Tudeh din Iran.

Alavi era în Germania când 1953 Coup d'état a răsturnat guvernul lui Mossadegh unde a rezultat arest masiv și prizonierat. Alavi a stat în exil în Berlinul de Est predând la Universitatea Humboldt până la căderea dinastiei lui Pahlavi.

În primăvara anului 1979 Alavi s-a întors în Iran după 25 de ani de stat în exil. A fost primit cu căldură de către Asociația Scriitorilor Iranieni, incluzând scriitori și poeți ca Ahmad Shamlou, Mahmoud Dolatābādi, Siāvash Kasrā'ie etc. Totuși, el a continuat să trăiască și să muncească în Berlin visitând Iranul pentru ultima oară în 1993. A murit la Berlin în 1997.

Înainte de a pleca în Germania, Alavi s-a căsătorit cu verișoara sa Fatameh Alavi cu care a avut un fiu, Mani. În anul 1956, el s-a recăsătorit cu Gertrud Paarszh în Germania cu care a trăit până la sfârșitul vieții sale.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Scrierile sale sunt realiste, revoluționare.

  • 1941: Însemnări din închisoare
  • 1942: Cincizeci și trei
  • 1955: Iranul luptător
  • 1956: Petrolul însângerat.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chamedan (The Suitcase) (1934)
  • Varaq Pareh'ha-ye Zendan (Scrap Papers from Prison) (1941)
  • Panjah-o Seh Nafar (Fifty Three Persons) (1942)
  • Nameh' ha va Dastan'ha-ye digar (Letters and Other Stories) (1952)
  • Chashmhayash (Her Eyes) (1952)
  • Div...Div (Demon...Demon), in the collection Aniran (Non-Iranian) (1931)
  • Uzbakha (The Uzbeks) (1948)
  • Kampfendes Iran (1955, Berlin)
  • Geschichte und Entwicklung der modernen persischen Literatur (1964, Berlin)
  • Salariha (The Salari Family)
  • Mirza