Obsidian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Obsidian (luceşte), Riolit de culoare deschisă

Obsidianul este o rocă vulcanică, amorfă, sticloasă, fără a se putea distinge o structură granulară mineralelor.

Formare[modificare | modificare sursă]

Obsidian şlefuit

Obsidianul se formează prin răcirea rapidă a lavei ieșite la suprafață, fiind un material ce conține un procent maximal de 3 % apă. În cazul în care conține o cantitate mare, iar pe lângă aceasta conține și gaze, ca CO2, la o răcire rapidă se formează o rocă vulcanică poroasă numită piatră ponce. La o răcire mai lentă se formează o variantă de rocă neagră sticloasă cu luciu de smoală (germană: Pechstein).

Formarea rocilor amorfe sticloase, este posibilă prin concentrația ridicată de silicați, ca și în cazul vâscozității mari a lavei. Datorită răcirii rapide, lava nu are timp să se cristalizeze, rezultând structura amorfă sticloasă. În cazul unei grosimi mai mari a stratului de lavă, se pot forma și texturi porfirice, după caz, cristale în masa rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină.

Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului.

Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia.

Variante deosebite[modificare | modificare sursă]

Obsidian-fulgi de zăpadă, porc şlefuit de 10 cm laungime

Variante rare de obsidian sunt:

  • Obsidianul-fulgi de zăpadă, care au în masa de obsidian sferolite cu un diametru de cca. 1 cm dispuse radial, care sunt compuse din punct de vedere mineralogic frecvent din feldspat sau cristobalit (o variantă de cuarț transformat la temperaturi mari)

Habitus[modificare | modificare sursă]

Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de hematit, magnetit. Prin eroziunea rocilor de la suprfață rămân fragmente (nugget) de obsidian numite în regiunea Alpilor lacrima apașilor. În rândul poporului circulă zvonul că în acel loc ar fi murit un indian apaș.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante locuri unde s-a descoperit obsidian sunt în Europa și Asia (Orientul apropiat):

Lacrima apaşilor ţinut la lumină

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Datorită colțurilor ascuțite, spărturii așchioase și durității, în epoca de piatră obsidianul a fost folosit la confecționarea uneltelor, ca și cremenea, motiv pentru care este supranumit și aurul negru al epocii de piatră.

Locurile unde poate fi găsit în bazinul mediteranean erau cunoscute, roca de aici (identificată de geologi) fiind găsită la distanțe mari. În Asia Mică era folosit ca vase de obsidian sau în Roma antică obsidianul era șlefuit și folosit ca oglindă. După grosimea stratului hidratat de la suprafața rocii a ajutat experților la stabilirea vârstei de la data șlefuirii. Deoarece prin comerț obsidianul a ajuns la distanțe mari de locul de origine, la stabilirea locului de origine în care a fost găsită roca a fost de mare ajutor raportul impurităților

În Mexic, la Teotihuacán, obsidianul era folosit la confecționarea unor statuete de zei. S-a folosit obsidian, negru, argintiu sau auriu, care numai la lumină au o culoare deschisă, la umbră toate variantele par negre.

În ocultism, ca magia neagră (o pseudoștiință), se crede că cel ce poartă la sine o amuletă din obsidian este apărat față de pericole, influențe negative sau prieteni falși.

În prezent, obsidianul este folosit pentru confecționarea obiectelor de artă, pietrelor semiprețioase sau în chirugia estetică.

Vezi și[modificare | modificare sursă]