De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gabbro sau Gabro este o rocă magmatică compactă şi dură de origine plutonică deci ia naştere la adâncimi mari. Roca are o culoare neagră cenuşie uneori cu nuanţe verzi albăstrui, culoarea închisă este determinată de prezenţa în structura rocii a mineralelor închise la culoare ca piroxeni şi olivină. Pe când culoarea deschisă este determinată de prezenţa mineralelor plagioclaze din grupa feldspatului, cu absenţa silicaţilor din grupa cuarţului.
Cu scăderea procentului de feldspaţi din compoziţia rocii, gabro trece treptat în peridotit, roca cea mai răspândită în mantaua pământului (stratul pământului aflat între 40 şi 2900 km adâncime, strat care se află sub scoarţa terestră care la rândului este situat între 0 şi 40 km adâncime).
Gabro se află mai ales în stratul scoarţei submarine, mai rar în structura scoarţei continentale.
Roca i-a naştere din magma bazaltică printr-un proces lent de răcire la o adâncime de peste 5 km unde i-au naştere de obicei plutonitele.
Gabro poate fi întâlnit în munţii Harz, Pădurea Neagră din Germania.
Este o rocă bazică din grupa bazaltelor, fiind utilizat datorită durităţii rocii ca material de construcţie, roca care are o compoziţie mai bogată în feldspat este utilizat ca ornament la faţadele clădirilor.
Denumirea Gabro a fost folosit pentru prima oară de geologul german Christian Leopold von Buch (1774-1853) denumind roca după locul unde roca a fost găsită lângă Rosignano Marittimo în Toscana, Italia.
[modifică] Legături externe
