Borax
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Borax | |
|---|---|
 |
|
| Date generale | |
| Culoare: | incolor, alb, cenuşiu, galben, verde |
| Urma: | albă |
| Duritate: | 2 - 2,5 |
| Masa specifică: (g / cm³) |
1,72 |
| Luciu: | sticlos, mat |
| Spărtura: | sidefie |
| Clivaj: | perfect |
| Habitus: | cristale primatice, tabular, colonar, granular, agregate masive, pământos |
| Proprieţăţi optice | |
| Indice de refraţie: | α=1,447 β=1,469–1,470 γ=1,472 [2] |
| Pleocroism: | incolor |
| Alte caracteristici | |
| Radioactivitate: | solubil în apă şi glicerină |
| Magnetism: | |
Boraxul sau „boratul de sodiu” din punct de vedere chimic fiind „diborat de natriu decahidraz” este un mineral din clasa boraţilor. Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Na2[B4O5(OH)4] · 8 H2O sau Na2B4O7 · 10 H2O respectiv Na2O · 2 B2O3 · 10 H2O cu cristale prismatice scurte, tabulare sau agreagate granulate masive sau pământoase de culoare albă cenuşie. La o încălzire de cca. 100 °C pierde apa de cristalizare luând naştere un pentahidrat. Peste 400 °C se obţine tetrarborat de sodiu anhidru, iar la 878 °C se topeşte. Masa molară a tetrarboratului de sodiu este de 201,22 g·mol−1, cu o densitate de 2,37 g·cm−3, iar a decahidratului de 381,37 g·mol−1 cu densitatea de 1,72 g·cm−3.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Boraxul a fost descoperit şi descris în anul 1748 de mineralogul suedez „Johan Gottschalk Wallerius” (1709-1785), denumirea provine din limba arabă „bauraq - alb”.
Mineralul este utilizat pentru glazuri încă din antichitate în China, iar în Egiptul antic la îmbălsămarea mumiilor.
[modifică] Formare răspândire
Boraxul apare în natură sub formă cristalină sau masivă, asemănător anhidritului, gipsului, sau evaporitului. Boraxul ia naştere prin secarea prin uscare a lacurilor sărate, care sunt numite şi lacuri de borax. Mineralul mai poate lua naştere prin sedimentare, sau mai poate fi întâlnit în coşurile vulcanilor.
Locurile geografice bogate în borax sunt Kirka în Turcia ca şi Boron in California, unde explatarea se face la zi (prin cariere), sau „Borax Lake” şi „Searles Lake” California, SUA.
In prezent boraxul se obţine aprope exclusiv din kernitul ( Na2B4O7 * 4 H2O) din California.
[modifică] Utilizare
[modifică] Ca materie primă
Boraxul este o materie primă importantă pentru obţinerea acidului boric, boraţilor, perboraţilor ca şi glazurile pe piatră, cheramică, porţelan sticlă ca şi la produsele emailate.
Mineralul mai este folosit în tehnologia metalizării cheramicii, la sudura autogenă sau în fierării, în metalurgie fiind folosit ca antioxidant.
Borax împreună cu polivinil se utilizează la fabricarea jucăriilor „Slime” un fel de plastelină vâscoasă verde care a apărut în 1978 pe piaţă.
[modifică] In chimie
Topiturile de borax se amestecă cu oxizi metalici pentru obţinerea diferitelor culori, care prin răcire se formează perle sticloase (perle de borax).
La depistarea metanolului prin ardere se foloseşte borax care în cazul colorării sale dovedeşte prezenţa metanolului.
Mineralul mai este folosit ca şi colorant (carmin) în tehnica preparatelor pentru microscop.
[modifică] In gospodăria casnică
Boraxul este utilizat la producerea săpunurilor, dedurizarea apei, la producerea detergenţilor. De asemenea este utilizat la producerea dezinfectanţilor, insecticidelor, produse pentru curăţire şi albire.
Mineralul este de asemenea folosit în protejarea lemnului contra mucegaiului, sau focului ca şi substanţe izolante pe bază de celuloză.
[modifică] Măsuri de protecţie
Boraxul ajuns în conact cu pielea sau ochii, precum şi prin inspirare a prafului de borax produce inflamaţii. Ajuns prin înghiţire în tractusul digestiv irită mucoasa, cantităţile mai mari fiind mortale. (R36/37-62; S: 22-26-36/37/39-45). Numărul-CAS a tetraboratului de sodiu este 1330-43-4, a pentahidratului 1332-28-1, iar a decahidratului 1303-96-4.
