Boracit

Boracit
Date generale
Formula chimică:	Mg3B7O13Cl
Clasa mineralului:	borat
Sistem de cristalizare:	cubic
Clasa cristalului:	?
Culoare:	verde, gri, alb, galben
Duritate:	7-7,5
Masa specifică: (g / cm³)	2,17
Luciu:	sticlos spre mătăsos
Spărtura:	neregulată
Clivaj:	perfect
Habitus:	acicular, prismatic, fibros
Suprafața cristalului:	?
Cristale gemene:	?
Punct de topire: (°C)	?
Conductibilitatea calorică:	?
Propriețăți optice
Indice de refrație:	nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673
Birefrigență:	?
Unghiul de dispersie:	?
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică:	?
Minerale asemănătoare:	hidromagnezit
Radioactivitate:	0
Magnetism:	0
Caracterstici deosebite:	?
Observații:	fără

Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl. Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale. De asemenea, boracitul poate poate avea cristale cubice și octaedrale.

Caracteristici

Boracitul are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9. Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673. Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.

Origini

Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.

Etimologie

Numele boracitului derivă clar de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)

Istorie

Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.

Bibliografie

• Tradus de pe wikipedia.en

Vezi și

• Hidroboracit