Boracit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Boracit
Boracit mineralogisches museum bonn.jpg
Date generale
Formula chimică: Mg3B7O13Cl
Clasa mineralului: borat
Sistem de cristalizare: cubic
Clasa cristalului:  ?
Culoare: verde, gri, alb, galben
Duritate: 7-7,5
Masa specifică:
(g / cm³)
2,17
Luciu: sticlos spre mătăsos
Spărtura: neregulată
Clivaj: perfect
Habitus: acicular, prismatic, fibros
Suprafața cristalului:  ?
Cristale gemene:  ?
Punct de topire:
(°C)
 ?
Conductibilitatea calorică:  ?
Propriețăți optice
Indice de refrație: nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673
Birefrigență:  ?
Unghiul de dispersie:  ?
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică:  ?
Minerale asemănătoare: hidromagnezit
Radioactivitate: 0
Magnetism: 0
Caracterstici deosebite:  ?
Observații: fără

Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl. Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale, dar poate poate avea și cristale cubice sau octaedrice.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Boracitul are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9. Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673. Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.

Origini[modificare | modificare sursă]

Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele boracitului derivă clar de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)

Istorie[modificare | modificare sursă]

Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]