Caolinit
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Caolinit | |
 |
|
| Formula chimică | Al4[(OH)8|Si4O10] |
| Clasa mineralului | silicate stratificate (filosilicate) silicaţi |
| Sistem de cristalizare | triclinic |
| Clasa cristalului | triclinic-pinacoidal, pseudohexagonal |
| Culoare | albă, sau alb cu puncte roşiatice, brune, albastre |
| Urma | albă |
| Duritate | 2 - 2,5 |
| Densitate (g/cm³) | 2,61 - 2,68 |
| Luciu | pământos, argilos |
| Transparenţă | translucid, opac |
| Spărtura | neregulată |
| Clivaj | perfect după {001} |
| Habitus | foios, argilos, agregate masive cu aspect solzos |
| Suprafaţa cristalului | {001} |
| Cristale gemene | f. rar |
| Proprieţăţi optice | |
| Refracţia | α=1,553-1,563 β=1,559-1,569 γ=1,560-1.570 |
| Refracţia dublă | Δ=0,007 ; cu două axe negativă |
| Pleocroism | slab |
| Deviaţia optică | |
| Unghiul de dispersie | 2vz ~ |
| alte caracteristici | |
| reactivitatea chimică | insolubil în acizi |
| Minerale asemănătoare | Dickit, Nakrit, Halloysit, Allophan, Imogolit |
| Caractere speciale | în apă devine plastic |
Caolinit: numele mineralului provine de la caolin, rocă alcătuită în cea mai mare din caolinit. Numele rocii vine de la localitatea chineză Gaoling (chin.: „deal înalt”). Prelucrarea caolinului în China, respectiv a caolinitului cu feldspatul pentru producerea vaselor de porţelan într-o formă mai primitivă, datează probabil din secolul al VII-lea.
Mineralul a fost folosit deja prin anul 105 d.C. la prelucrarea hârtiei, 600 de ani mai târziu fiind folosit ca materie primă în industria ceramică chineză.
Dezvoltarea industriei porţelanului a dus în continuare la perfecţionarea cuptoarelor de ardere a vaselor de ceramică; când s-a ajuns la temperatura de 1450°C s-a realizat procesul de vitrificaţie a amestecului de caolinit şi feldspat.
Porţelanul chinezesc ajunge să fie o marfă importantă şi apreciată în comerţul cu Europa.
In anul 1707 sunt descoperite primele depozite de caolinit (caolin) în apropiere de Meißen din Germania de est (Saxonia).
Cuprins |
[modifică] Formare şi răspândire
Caolinitul este constituit din cristale microscopice, cu un habitus foios, mineralul este de cele mai multe ori partea componentă a sedimentului mineralelor argiloase, cu mărimea particulelor sub 2 microni.
Mineralul este format în general din silicaţi de aluminiu care se află în regiunile umede, fiind un produs tipic al silicaţilor de aluminiu supus proceselor chimice cauzate de intemperii, prin acţiunea acizilor sau proceselor de hidroliză, a mineralelor, ca cele din grupa feldspatului, care umplu prin diageneză porii sedimentelor.
Caolinitul ia naştere în prezenţa concentraţiilor mici de potasiu, la presiuni şi temperaturi joase, sub 300 °C şi la o valoare pH între 3 şi 5, iar la concentraţii mai mari de potasiu se formează filosilicatele care au o structură tetraedrică de SiO4.
Rocile de origine sunt frecvent roci magmatice acide ca granit sau riolit, iar mineralele prezente fiind feldspatul şi muscovitul. Transformarea feldspatului potasic în caolinit se produce la o valoare pH sub 5 ca şi la un proces de hidroliză parţială în mediu acid:
- 4 KAlSi3O8 (s) + 6 H2O (l) → Si4Al4O10(OH)8 (s) + 8 SiO2 (s) + 4K(OH) (aq)
In condiţii calde tropicale cu precipitaţii bogate, cu procese de deshitratare rapidă, dar cu aflux adecvat de apă pentru a putea transporta componontele dizolvate din granite şi riolite, care vor fi transformate şi separate caolinitul de cuarţ care este mai rezistent la intemperii, plagioclazii se descompune în feldspat potasic şi muscovit.
[modifică] Structură
Structura cristalină a caolinitului este compusă dintr-un strat tetraedric, care este cuplat cu un strat cu o structră octaedrică.
Strutura tetraedrică sunt polimerizaţi bazal cu atomi de oxigen şi siliciu, iar stratul octaedric sunt constituiţi legaţi prin laturile octaedrilor care sunt legaţi de atomi de alumiu. Cele două straturi amintite sunt aranjate în structura mineralului într-un raport de 1:1.
In afară de caolinit care se găseşte în procentul cel mai ridicat în grupa caolinitului, mai există variante a caolinitului, identice din punct de vedere chimic, numai raportul straturilor de structură diferă de raportul 1:1 şi anume Dickitul, Halloysitul, şi Nakritul.
[modifică] Utilizare
Utilizarea mineralului cea mai impotantă este obţinerea porţelanului, sau ca emulgant al vopselelor şi materialelor plastice.
Caolinitul mai este în fabricarea hârtiei, la apretarea fibrelor textile, sau la fabricarea cărămizilor refractare.
O utilizare importantă a caolinitului în prezent este acoperirea hârtiei cu un strat protector, azi 60 % din producţia de caolin serveşte la acest procedeu.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
|
||||||||||||||
