Realgar

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Realgar (România)
Realgar, 1Rumunia1, Baia Sprie.jpg
Formula chimică As4S4
Clasa mineralului sulfuri nemetalice
Sistem de cristalizare monoclinic
Clasa cristalului mononoclinic-prismatic
Culoare roșie, roșie-portocalie
Urma roșie până la galben portocaliu
Duritate 1,5 - 2
Densitate (g/cm³) 3,6
Luciu diamantin. gras
Transparență transparent, translucid
Spărtura sidefie
Clivaj imperfect
Habitus prismatic,cristale striate în lung, granular, masiv
Suprafața cristalului
Cristale gemene
Punct de topire
Conductivitate termică
Propriețăți optice
Refracția α=2,538 β=2,684 γ=2,704
Refracția dublă Δ=0,166 ; dublu axial negativ
Pleocroism roșu închis-roșu portocaliu
Deviația optică
Unghiul de dispersie 2vz ~
alte caracteristici
reactivitatea chimică parțial solubil în acizi sau baze
Minerale asemănătoare Auripigment (As4S6), Pararealgar, Cinabru, Rubin
Radioactivitate
Magnetism
Caractere speciale deosebit de toxic

Realgarul sau sulfrubinul este un mineral compus din arsen și sulf, face parte din categoria sulfurilor nemetalice, fiind care este folosit ca pigment. Mineralul cristalizează în sistemul monoclinic (fiind cristale înclinate pe o axă) cu formula chimică As4S4 având un habitus (formă de prezentare) cu cristale striate în lung, forme granulară sau agregate masive de culoare roșie până la galben-portocaliu. Numele mineralului provine din limba arabă Radj al ghar și înseamnă pulbere din peșteră.

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Realgarul este foarte instabil se descompune în prezența razelor ultraviolete, în Auripigment („Pigment de aur” As2S3) respectiv „pararealgar” (AsS). și „arsenic” (As2O3). Mineralul este parțial solubil în acizi și baze, dând naștere la gaze toxice cu miros de usturoi. După culoare se poate confunda cu cinabrul și rubinul însă ambele cristalizează în sistemul triclinic (trigonal) având o densitate și duritate mai mare ca realgarul.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Fiind un mineral secundar tipic realgarul la fel ca și „pigmentul de aur” (auripigmentul), se formează în timpul proceselor hidrotermale în filoane și apele termale, prin descompunerea altor minerale ce conțin arsen ca „pirita arsenică” (FeAsS) sau prin resublimare (proces termodinamic de transformare a unui gaz în forma de agregare solidă) a unor gaze vulcanice. Principalele zăcăminte se găsesc în „Cantonul Walis” Elveția, Baia Sprie și Transilvania în România, regiunile „Shimen/Hunan” din China, Nevada în SUA și „Allchar” în Macedonia.

Structură[modificare | modificare sursă]

Structura cristalină a realgarului

Structura atomică a realgarului se poate asemăna cu o colivie (căsuță), cu legături stabile covalente interioare și legături labile Van der Waal (legături ionice) în exterioare (între colivii), ceeace explică instabilitatea legăturilor dintre arsen și sulf.

Utilizare[modificare | modificare sursă]

În Evul Mediu realgarul era folosit frecvent în medicină și în fabricarea sticlei, azi este folosit și în industria pirotehnică și în producerea pesticidelor.
Realgarul datorită coloritului său galben-portocaliu era folosit deja în trecut ca și pigment, la colorarea cărților sau ca și culoare în picturi.
În prezent datorită toxicității extreme, este folosit pe o scară mult mai restrânsă cu măsuri de protecție deosebite, astfel este utilizat la restaurarea unor picturi vechi, ca și pigment de culoare fiind înlocuit de pigmente sintetice ca (culorile de anilină, din turbă (cărbune))

Măsuri de protecție[modificare | modificare sursă]

Realgarul are un conținut ridicat în arsen (70 %) care explică toxicitatea deosebită a mineralului, prin inhalare, deglutiție, această toxicitate fiind crescută datorită solubilității în apă. Din care motive mineralul se păstrează închis, folosindu-se mănuși și ochelari de protecție în timpul lucrului cu realgar, fiind interzis în acest timp fumatul sau manipularea de alimente, iar la terminarea activității evitarea resturilor de mineral de a ajunge în mediul înconjurător ci înlăturarea conform prescripțiilor care sunt valabile pentru reziduri deosebit de toxice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • în limba germană și engleză:
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Realgar