Clorură de amoniu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Structură | |||
|---|---|---|---|
 
Clorură de amoniu |
|||
| Caractere generale | |||
| Nume |
|
||
| Alte denumiri | |||
| Formula chimică |
|
||
| Numărul-CAS | 12125-02-9 | ||
| Descriere scurtă | cristale albe | ||
| Proprietăţi | |||
| Masă molară | 53,49 g mol-1 | ||
| Stare de agregare | solidă | ||
| Densitate g/cm³ | 1,53 | ||
| Refracţia | |||
| Duritate | |||
| Punct de topire °C | 335 | ||
| Punct de fierbere °C | se descompune | ||
| Presiune vapori | 1,3 hPa | ||
| Solubilitate | în apă bună (370 g/L la 20°C) | ||
| Indicaţii de protecţie | |||
Simbol de pericol  |
|||
|
|||
| R- şi S-text | R: 22-36 S: (2-)22 |
||
| MAK | |||
| Dacă nu sunt alte indicaţii atunci se ţine cont de prevederile Standard. |
|||
Clorura de amoniu NH4Cl este o sare solubilă în apă, care cristalizează în sistemul cubic. După modul de creştere a temperaturii se disociază în amoniac NH3 şi clorură hidrică (acid clorhidric) HCl sub formă gazoasă, până la temperatura de 340 °C are loc un proces de sublimaţie a clorurii de amoniu (forma termodinamică de trecere a unei substanţe din forma de agregare solidă direct în forma gazoasă). Clorura de amoniu se topeşte la o presiune atmosferică normală la temperatura de 520 °C la acest proces fiind necesară prezenţa apei, ca şi aliment are numărul de identificare codificat E 510.
Cuprins |
[modifică] Răspândire
Sub formă naturală clorura de amoniu se poate găsi ca un mineral cunoscut sub numele de Salmiac (lat. sal ammoniacum = sarea lui Ammon), deoarece în Egiptul antic se afla în apropierea templului închinat zeului Ammon, mineralul fiind pe atunci confundat cu halitul.
[modifică] Utilizare
Clorura de amoniu are în prezent o utilizare pe scară largă în industria frigorifică, tăbăcărie şi industria coloranţilor.
De asemenea este utilizat în procesele de zincare, cositorire, proces care se bazează pe proprietatea lui de a forma cu oxizi metalici cloruri volatile, care au funcţia de curăţire a suprafeţei metalice.
In medicină este folosit ca expectorant (fluidifiant al secreţiilor bronhice).
La baterii, acumulatoare cu cărbune şi zinc este folosit ca electrolit (soluţie care devine bun conducător electric în cazul formării ionilor care determină o diferenţă de potenţial).
Mai este utilizat şi în inudustria alimentară, sau ca fumigen în cazul răcirii temperaturii a producerii fumului protector al serelor sau livezilor cu pomi fructiferi.
[modifică] Obţinere pe cale sintetică
Clorura de amoniu se poate obţine prin neutralizarea unei soluţii apoase de amoniac cu acid clorhidric, şi printr-un proces de recristalizare şi purificare din soluţia saturată obţinută:
Clorura de amoniu apare ca produs secundar în procesul de obţinere a bicarbonatului de sodiu în procedul Solway:
[modifică] Proprietăţi
Clorura de amoniu are o solubilitate bună în apă, soluţiile apoase cu o concentraţie de 1% avu o reacţie acidă cu o valoare pH de 5,5. Clorura de amoniu se dizolvă greu în etanol, fiind insolubil în acetonă şi eter.
In reacţie cu o bază tare, se eliberează amoniac sub formă gazoasă:
|
||||||||||||||
