Caolin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Caolinul este o argilă (rocă) compusă în mare parte din mineralul caolinit, caolinul având granuaţie fină, lipsită de oxizi de fier, de culoare albă din care se produce porţelanul şi hârtia, în farmacie fiind numit „bolus alba” materie primă pentru pudră. Feldspatul sub acţiunea intemperiior se transformă în caolinit şi alte minerale argiloase (ce au granulaţia < 2 µm). Preţul caolinului este relativ constant fiind 70 de lire sterline/tonă între anii 2003 - 2005, cosumul de caolin fiind în anul 2003 de 45 milioane de tone.
Cuprins |
[modifică] Etimologie
Cuvântul caolin provine din chineză 高嶺土 fiind denumit după locul 高嶺 Gaoling (chin. gāo lĭng = movilă albăl) care este numele unei localităţi din China situat în nord-vestul provinciei Jiangxi unde s-a găsit caolin. Denumirea de caolin a fost adusă în secolul XVIII de către doi călugări iezuiţi francezi în Europa unde a înlocuit denumirea de argilă albă sau pământ de Passau.
[modifică] Răspândire
Există două forme de zăcăminte (depozite) de caolin:
- Caolinul primar din depozite hidrotermale reziduale, granitul şi riolitul vor fi în situ (pe loc) prin acţiunea chimică a apelor de suprafaţă, sau cele subterane degradate.
- Caolinul secundar, ia naştere din caoline primare depozitate, care prin procesele de eroziune sunt transportate cu alte roci şi vor fi depuse sub formă de depozite lenticulare. Unele caoline secundare iau naştere prin procesele hidotermale de degradare, procesele chimice produse de apele subterane a arcozelor (un sediment cu un procent de peste 25 % feldspat).
Zăcăminte mai impotante de caolin sunt în Germania, Anglia, SUA, Japonia, China şi India.
Rezervele estimate de caolin pe glob sunt 14,2 miliarde de tone, caolinul exploatat în anul 2003 a fost 46,6 milioane de tone, rezerva existentă de caolin ar ajunge pe o perioadă de 300 de ani. Ţările cu producţia cea mai mare de caolin sunt Columbia, SUA, Uzbekistan GUS sau CSI şi Germania din aceste ţări se exploatează o treime din cantitatea totală exploatată în anul 2003.
[modifică] Proprietăţi
Caolinul este o rocă cu o granulaţie foarte fină, cu o plascititate redusă, dar cu rezistenţă mare la temperaturi ridicate, prin ardere devine solid şi foarte compact (dens).
[modifică] Utilizare
Caolinul este folosit în primul rând la fabricarea porţelanului alb, unde se poate aminti renumitul porţelan Meisner, alte utilizări sunt:
- In cosmetică materie primă pentru pudră
- In fabricarea faianţei, gresiei de pardoseală, sau instalaţiilor sanitare din camera de baie
- Are un rol important la îmbunătăţirea elasticităţii, la fabricarea fibrelor sintetice de polietilen (HDPE)
- Ca pigment alb în industria vopselelor
- In industria hârtiei, cu rol de albire
- In industria anvelopelor de cauciuc
- In laboratoare ca material ce grăbeşte coagularea sângelui
[modifică] Vezi şi
|
||||||||||||||
