Trahit

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trahit
Mineraly.sk - trachyt.jpg
'
{{{punct-2}}} {{{descrie2}}}
{{{punct-3}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}} {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}} {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}} {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}} {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}} {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}} {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}} {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}} {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}} {{{descrie3}}}
'
'


Trahit (germană Trachyt, greacă τραχύς (trahys)- dur, aspru), este o rocă vulcanică. Ea a fost găsită în vulcanitele din Auvergne și a fost descrisă și numită în anul 1813 de mineralogul francez Alexandre Brongniart. În procesul de răcire se separă sub forme de bule gazele formând goluri de dimensiuni diferite în masa rocii, acestea determină aspectul aspru al rocii. Trahitul în nomenclatura veche mai este denumit ortophir (ortophyr) ortoclastfir.

Compoziție chimică[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere chimic trahitul care se formează aprope de suprafață este identic cu roca de adâncime „sienitul”. Concentrația lui în bioxid de siliciu (SiO2) variază între 57,6 și 69 % , acest procent este mai mic ca și în cazul riolitului. Pe când procentele în oxizii alcalini de sodiu și potasiu ( Na2O și K2O ) sunt mai ridicate ca la dacit atingând un procent de peste 7 %.

Compoziție mineralogică[modificare | modificare sursă]

Trahitul este compus în mare parte din feldspate alcaline (9 0%) (sanidin și ortoclaz) ca și plagiclaze bogate în natriu, Procentul mineralor bogate în siliciu ca de exemplu cuarțul se află între 10 și 20 %. Intr-un procent neînsemnat se află clinopiroxenii, blenda, biotitul și faialitul. Porfiritele cu structura lor sticloasă în schimb apar într-un procent mai mare în compoziția rocii.