Donariul de la Biertan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Donariumul de la Biertan
Placă comemorativă a descoperirii Donariului, aplicată pe zidul unei case din centrul localității Biertan

Donariul de la Biertan este un obiect votiv creștin datând din epoca constantiniană (din secolul al IV-lea), descoperit în apropierea localității Biertan din județul Sibiu, Transilvania, România.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Realizat din bronz, obiectul conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos.

Alte detalii[modificare | modificare sursă]

A fost descoperit în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km lângă Biertan, și a fost parte a colecțiilor baronului Samuel von Brukenthal. A fost descoperit a doua oară, într-un depozit al Muzeului Brukenthal din Sibiu de istoricul sas Kurt Horedt (care a tratat subiectul și în cărți publicate după emigrarea sa în Germania). În prezent, obiectul votiv face parte din colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu.

Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând una dintre dovezile existenței unei populații creștine vorbitoare de limba latină în Dacia de după retragerea hotărâtă în anul 271 de împăratul Lucius Domitius Aurelianus (270-275) și implicit a originii autohtone[1] a românilor în Transilvania. Adepții teoriilor migraționiste preferă să considere obiectul ca fiind pradă de război. Printre cei care și-au exprimat, inițial, scepticismul a fost și Constantin Daicoviciu. Unii cercetători presupun că obiectul ar fi provenit din zona orașului Aquileia, din nord-estul Italiei.[2]

Forma numelui Zenovius, reprezintă un exemplu de vetacism, înlocuirea lui b cu v, (Zenobius > Zenovius), fenomen fonetic existent și, de exemplu, în greaca clasică Barbara > greaca modernă Varvara, fenomen invers betacismului, în care v se înlocuiește cu b, fenomen pe care îl întâlnim, de exemplu, în lat. veterānus > rom. bătrân.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și pînă azi, Editura Albatros, București, 1971, p. 155.
  2. ^ La Biertan a mai fost descoperită o inscripție din aceeași epocă în limba latină.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Constantin Daicoviciu, Le problème de la continuité en Dacie, Imprimeria Națională, București, 1940, 72 p., 2 planșe (publicată și în Revue de Transylvanie, 1940)
  • Kurt Horedt, Eine lateinische Inschrift des 4. Jahrhunderts aus Siebenbürgen (O inscripție latină din sec. IV în Transilvania), Ed. Cartea Românească din Cluj, Sibiu, 1941, în: Anuarul institutului de studii clasice (AISC), vol. 4 (1941-1942)
  • Dicționar enciclopedic, vol I, (A - C), Editura Enciclopedică, București, 1993.
  • Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi, Editura Albatros, București, 1971.

Vezi și[modificare | modificare sursă]