Sicilia (provincie romană)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sicilia era numele dat primei provincii obţinute de Republica Romană, organizată în 241 î.Hr. ca un teritoriu proconsular, în urma primului război punic cu Cartagina.
În următoarele şase secole, Sicila a fost o provincie a Republicii Romane şi a Imperiului Roman. Era o provincie proeminent agrară, fiind principala sursă de aprovizionare cu grâne a oraşului Roma. Imperiul nu a depus eforturi semnificative pentru romanizarea regiunii, care a rămas predominant greacă. Cel mai important eveniment a constat în erorile celebre de guvernare ale lui Verres, aşa cum au fost văzute ele de Cicero în 70 î.Hr. în oraţiunea sa, In Verrem.
În ciuda neglijării ei, Sicilia şi-a adus contribuţia la cultura romană, prin istoricii Diodorus Siculus şi Calpurnius Siculus. Cele mai cunoscute artefacte din această perioadă sunt mozaicurile vilei unui aristocrat în Piazza Armerina de astăzi.
Tot în această perioadă, în Sicilia se dezvoltă una dintre primele comunităţi creştine. Printre primii martiri creştini se numără sicilienii Sfânta Agatha din Catania şi Sfânta Lucia din Siracuza.
În 440, Sicilia a fost ocupată de regele vandal Geiseric.
|
|||||||||

