Filip Arabul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Filip Arabul
Împărat roman
Bust of emperor Philippus Arabus - Hermitage Museum.jpg
Domnie 244 - 249
Nume complet Marcus Iulius Philippus
Născut c.204
Shahba, Siria
Decedat 249
Verona, Italia
Predecesor Gordian al III-lea
Succesor Decius
Căsătorit cu Marcia Otacilia Severa
Urmași Filip II Junior, Iulia Severa/Severina
Tată Iulius Marinus


Marcus Iulius Philippus (cca. 198 - 249), cunoscut ca Filip Arabul, după originea familiei sale, a fost împărat roman între anii 244 - 249.

Origini[modificare | modificare sursă]

Filip s-a născut la Shahba, la 87 km de Damasc, în provincia romană Siria. El era fiul lui Iulius Marinus, cetățean roman. Este probabil ca Filip să se fi tras din tribul arab creștinat al ghassanizilor, precum și din șeicul Uthaina, un militar din Imperiul Roman.

Numele mamei lui Filip este necunoscut, dar este amintit un frate, Gaius Iulius Priscus, pretorian din timpul împăratului Gordian al III-lea (238 - 244). În 234, Filip s-a căsătorit cu Marcia Otacilia Severa, fiica unui guvernator roman. Ei au avut doi copii: un fiu numit Marcus Iulius Philippus Severus (Filip II Junior), și o fiică, Iulia Severa, a cărei existență nu este sigură.

Carieră politică și domnie[modificare | modificare sursă]

În 243, în urma morții lui Timesitheus, prefectul pretorienilor, în campania împotriva perșilor, împăratul Gordian al III-lea l-a ridicat pe Filip Arabul la funcția de prefect al gărzii pretorienilor. Acest titlu i-a conferit lui Filip puterea de a stăpâni lumea romană prin intermediul micului împărat. Gordian III a murit în 244, după o bătălie pe Eufrat. Unele surse îl arată pe Filip ca asasin, dar altele spun că Gordian a murit în bătălie. Oricum, Filip Arabul a devenit împărat. El a făcut pace cu perșii, dându-le teritorii din Mesopotamia și plătindu-le 500.000 de denari. El a pornit repede spre Roma, ca să fie confirmat de Senat, iar trupele din est le-a lăsat sub comanda fratelui său, Gaius Priscus. Fiul lui Filip a fost ridicat la rangul de Caesar, primind numele de Filip II Junior.

Domnia lui Filip începe cu respingerea germanicilor care atacau Pannonia și a goților care invadează Moesia. Ei au fost înfrânți în 248, dar legiunile, nemulțumite, l-au declarat împărat pe Tiberius Claudius Pacatianus. Revolta a fost învinsă de Decius, care a devenit guvernator în Moesia. Altă tentativă de preluare a puterii a fost în Siria, de către Marcus Iotapianus (tot în 248). Silbannacus și Sponsianus au fost alți uzurpatori din timpul domniei lui Filip Arabul. În urma luptelor grele purtate la Dunărea de Jos (245-247), Filip a respins cea mai puternică invazie a carpilor; el adoptă titlul triumfal Carpicus Maximus.

În aprilie 248, Filip a avut onoarea de a celebra 1000 de ani de la nașterea Romei. Cu această ocazie, sunt organizate și Jocurile seculare. În arene, peste 1.000 de gladiatori au fost uciși, împreună cu animale precum leoparzi, lei, hippopotami, girafe și un rinocer. În literatură, Asinius Quadratus a scris cartea Istoria unor o mie de ani, special pregătită pentru aniversare.

Decius, guvernatorul Moesiei, a fost proclamat împărat pe Dunăre de către armată, în vara lui 249. Filip s-a dus să-l întâlnească pe uzurpator la Verona. El ori a murit în bătălie, ori a fost asasinat de gărzile sale de corp. Când vestea succesului lui Decius a ajuns la Roma, Filip II Junior, fiul lui Filip Arabul, împreună cu familia sa, au fost uciși. Decius a fost recunoscut ca împărat.

Credințe religioase[modificare | modificare sursă]

Istoricul Eusebius din Caezareea a scris că Filip Arabul a fost primul împărat creștin. De fapt, Constantin cel Mare a fost primul împărat roman care s-a botezat. Filip a fost doar tolerant față de creștini, religia politeistă rămânând religia oficială de stat. Sfântul Quirinus al Romei, a fost, după o legendă, fiul lui Filip Arabul.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Filip Arabul


Predecesor:
Gordian al III-lea
Împărat Roman
244 - 249

Succesor:
Decius