Dio Cassius
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Lucius Claudius Cassius Dio (în greacă:Δίων ὁ Κάσσιος) (n. 155 sau 163/164 - d. după 229), cunoscut şi ca Dio Cassius, Cassius Dio sau (incorect) Cassius Dio Cocceianus a fost un cunoscut istoric din Imperiul Roman [1]. A publicat o istorie a Romei (Romaika) în 80 de volume, începând cu venirea lui Enea în Italia, fondarea oraşului, şi ajungând până în anul 229, acoperind astfel o perioadă de 983 ani. Din cele 80 de cărţi, scrise de-a lungul a peste 22 de ani, majoritatea au ajuns până la noi intacte sau fragmente. În cărţile 67 şi 68 descrie războaiele purtate între daci şi romani.
[modifică] Biografie
S-a născut în Niceea (azi İznik, în Turcia), ca fiu al lui Cassius Apronianus, senator roman. Era roman de origine greacă, opera sa fiind scrisă în greacă. A considerat mereu că acasă înseamnă oraşul său natal, vila sa din Italia numind-o „rezidenţa din Italia”.
Cea mai mare parte a vieţii a fost în serviciul public. A fost senator, guvernator al Smyrnei, consul, proconsul în Africa şi Panonia. Împăratul Septimius Severus l-a preţuit foarte mult, făcându-l consul, deşi firea sa caustică a iritat Garda Pretoriană, care i-a cerut moartea.
După cel de-al doilea mandat de consul, fiind în vârstă, s-a întors în ţara natală, unde a şi murit.
[modifică] Istoria Romei
„Istoria Romei” are 80 de cărţi, elaborate de-a lungul a 22 de ani de muncă şi cercetări. Acoperă o perioadă de 983 de ani, de la venirea lui Enea în Italia şi fondarea Romei, până la anul 229 d.Hr. Până la perioada lui Iulius Cezar istoria este mai lapidară; după aceea descrierile sunt mai detaliate, începând de la Commodus devenind foarte precise.
Din primele 38 de cărţi s-au păstrat fragmente; cărţile 39-54 sunt practic complete şi acoperă perioada 65-12 î.hr. Cartea 55 are o porţiune mare lipsă, 56-60 sunt complete. Din ultimele 20 cărţi (61 - 80) au rămas doar fragmente şi traduceri prescurtate ale călugărului Ion Xifilin din secolul XI .
