Macedonia (provincie romană)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Provincia romană Macedonia a fost înfiinţată oficial în 146 î.Hr. după ce generalul Quintus Caecilius Metellus l-a înfrânt pe Andriscus Macedon în 148 î.Hr., şi după ce cele patru republici clientelare stabilite de Roma în regiune au fost dizolvate. În cadrul provinciei intrau Epirus Vetus, Tesalia, şi părţi ale Iliriei şi Traciei.
În secolele al III-lea sau al IV-lea, provincia Macedonia a fost împărţită în Macedonia Prima (în sud) şi Macedonia Salutaris (în nord).
Macedonia Prima şi Macedonia Salutaris au fost incluse în Dioceza Macedonia, una dintre cele mari dioceze din Prefectura Illyricum, organizată în 318. Când aceasta a fost împărţită în Illyricumul Occidental şi cel Oriental în 379, provinciile macedonene au fost incluse în Illyricumul Oriental. După divizarea Imperiului Roman într-un Imperiu Roman de Apus şi unul de Răsărit, în 395, Macedonia a rămas în Imperiul Bizantin.
[modifică] Vezi şi
|
|||||||||
