Barbu Iscovescu
Barbu (Baruh, Iehuda) Iscovescu (n. 24 noiembrie 1816, București - d. 24 octombrie 1854, Constantinopol) a fost un pictor și revoluționar român de etnie evreu.
Cuprins |
[modificare] Biografia
A studiat la Viena și la Paris. A participat activ la pregătirea și la desfășurarea Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brașov, unde a continuat activitatea revoluționară. Stabilit pentru un timp la Zemun, lângă Belgrad, Iscovescu a cunocut pe unii revoluționari sârbi și le-a executat portretele, precum și portretul lui Dimitrie Bolintineanu, care se afla acolo. În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeștri din muzee și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa, și a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec în aceeași groapă cu prietenii lui revoluționari, Ion Negulici și preotul Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit "Câteștrei martiri ai libertății". Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu.
[modificare] Opera
- Portret de femeie, 1841
- portretul lui C. Poienaru, 1847
- portretul lui Nicolae Golescu, portretul lui Avram Iancu 1849,
- Autoportret
[modificare] Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
[modificare] Legături externe
| Pictură | Artă | Sculptură |
| Pictori celebri • Picturi celebre • Pictori români | Muzee | Sculptori celebri • Sculpturi celebre • Sculptori români |
| Pictură • Pictori • Picturi • Curente • Tehnici | Curente | Sculptură • Sculpturi • Sculptori • Tehnici |