Barbu Iscovescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Barbu (Baruh, Iehuda) Iscovescu (n. 1816, Bucureşti - d. 24 octombrie 1854, Constantinopol) a fost un pictor şi revoluţionar român de etnie evreu.
Cuprins |
[modifică] Biografia
A studiat la Viena şi la Paris. A participat activ la pregătirea şi la desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească. Exilat după prăbuşirea revoluţiei, s-a refugiat la Braşov, unde a continuat activitatea revoluţionară. Stabilit pentru un timp la Zemun, lângă Belgrad, Iscovescu a cunocut pe unii revoluţionari sârbi şi le-a executat portretele, precum şi portretul lui Dimitrie Bolintineanu, care se afla acolo. În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeştri din muzee şi, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu, a copiat la Biblioteca naţională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În 1853 s-a aflat alături de alţi români la Bursa, şi a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorinţa sa la cimitirul ortodox grec în aceeaşi groapă cu prietenii lui revoluţionari, Ion Negulici şi preotul Atanasie Luzin. Constantin D. Aricescu i-a numit "Câteştrei martiri ai libertăţii". Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu.
[modifică] Opera
- Portret de femeie, 1841
- portretul lui C. Poienaru, 1847
- portretul lui Nicolae Golescu, portretul lui Avram Iancu 1849,
- Autoportret
[modifică] Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
[modifică] Legături externe
| Pictură | Artă | Sculptură |
| Pictori celebri • Picturi celebre • Pictori români | Muzee | Sculptori celebri • Sculpturi celebre • Sculptori români |
| Pictură • Pictori • Picturi • Curente • Tehnici | Curente | Sculptură • Sculpturi • Sculptori • Tehnici |
