Constantin D. Aricescu

Date personale
Constantin D. Aricescu

Născut	18 martie 1823^[1] Câmpulung^⁠(d), Muscel, România
Decedat	18 februarie 1886 (62 de ani)^[1] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	istoric poet scriitor dramaturg
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Colegiul Național „Sfântul Sava” din București
Modifică date / text

Constantin D. Aricescu (n. 18 martie 1823, Câmpulung^⁠(d), Muscel, România – d. 18 februarie 1886, București, România) a fost un istoric, scriitor și publicist român, participant la Revoluția din 1848 din Țara Românească.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost fiul serdarului Dimitrie Aricescu și al Elenei Chiliașu.^[2] A fost elev al Colegiului Sfântu Sava din București (1838-1844). În 1845 obține titlul de inginer^[3], dar renunță la carieră, pentru a se ocupa de ziaristică. A fost redactor și administrator la ziarele Românul, Buciumul și Presa, a fost director la Arhivele Statului, la Domeniile Statului și Imprimeriile Statului, revizor școlar în județul Ilfov și Vlașca și în București.^[4] colaborează la Pruncul român. Este exilat la mănăstirea Snagov în timpul ocupației ruse, timp de un an (1850), apoi deschide un teatru la Câmpulung (1846-1847), însă îl închide după un timp, pentru a intra ca redactor la Românul (1859). A fost revizor școlar până în 1866, inginer ajutor și copist în Ministerul de Finanțe.

Activitate[modificare | modificare sursă]

A fost membru în Divanurile ad-hoc, în 1857, desfășurând o intensă activitate în favoarea Unirii Principatelor Române.

Ca director al Arhivelor Statului din București (1869-1876), a sistematizat fondul arhivistic.

A publicat lucrări istorice privind istoria orașului Câmpulung, revoluția din 1848 și răscoala din 1821. Ca scriitor, Aricescu a compus versuri naive și un roman neizbutit („Misterele căsătoriei”, 3 volume apărute în 1862, 1863, 1886).

Operă[modificare | modificare sursă]

Arpa română, 1852
Călătorie împrejurul camerei mele, 1850
Istoria Câmpulungului, prima residență a României, 2 vol. București, 1855-1856
Lyra, București, Romanov & Comp., 1858
Explicarea alegoriilor din Harpa Română, 1859
Procesul și esilulŭ meŭ la Snagovŭ - adeverulŭ și numai adeverulŭ, București, Tipografia Jurnalului Nationalŭ, 1859
Trimbița unirii [versuri], 1860
Șoimul Carpaților. Poesii istorice , București, Ioanid, 1860
Misterele casatoriei, 1862 [compilate din Balzac, Physiologie du mariage]
România sub prințul Bibescu, 1862
Sora Agapia sau Callugarirea și casatorirea, București, 1871
Procesul meu pentru oda La Grecia, București, Tipografia Daniilopulo & C-nie, 1863
Carbonarii - piesă în III acte, București, Typographia Nationale, 1873
Istoria revoluțiunii române de la 1821 (2 vol.), Craiova, ed. G. Chitiu și I. Theodorian, 1874
A scris și memorialistică: Memoriile mele (2002), Biografia mea, Procesul și exilul meu la Snagov.
Condica de venituri ți cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212, București 1873.
Corispondința secreta și acte inedite ale capilor revoluțiunii române de la 1848 și ale administrațiunii de la Balta Liman, București, I, 1873

În catalogul Bibliotecii Centrale Universitare București apar, între altele, următoarele lucrări, inclusiv cu ortografia specifică:

C.D.Aricescu, Acte justificative la istoria revoluțiunii române de la 1821, Craiova, Editura Typographiei Române, 1874;
C.D.Aricescu, Arpa română, Bukuresci, tipografia Sfintei Mitropolii, 1852;
C.D.Aricescu, Cantulu Lebedei (poesii), Bucuresci, Tipografia Academiei Române, 1884;
C.D.Aricescu, Capii Revoluțiunii române de la 1848 judecați dupe propriile lor acte, Bucuresci, Typographia Stephan Rassidescu, 1866;
C.D.Aricescu, Chestiunea proprietății desbătută de proprietari și plugari la 1848, Bucuresci, Typographia Stephan Rassidescu, 1862;
C.D.Aricescu, Politica d-lui Ioan Ghica, ex-bey de Samosu, Bucuresci, Typographia Ioan Weiss, 1870;
C.D.Aricescu, România sub prinçul Bibescu: 1842 - 1848, Bucuresci, Typographia C. A. Rosetti, 1862;
C.D.Aricescu, (ed. Dan Simonescu și P.Costinescu, prefață de Ștefan Cazimir), Scrieri alese, București, Minerva, 1982.

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b ^c ^d Wikisource:Authors[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Enciclopedia României[1]
^ Dim. R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, București, editura Lito-Tipografiei "Populara" ,1897
^ Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (1995). Dicționarul scriitorilor români (A-C). București: Editura Fundației Culturale Române. p. 122.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, București, Editura Politică, 1962-1964
Dicționar de literatură română, coordonator Dim. Păcurariu, Ed. Univers, București, 1978
Ecaterina Țarălungă, Enciclopedia identității românești, Editura Litera, 2011, ISBN 978-606-600-246-2.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de Constantin D. Aricescu

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Constantin D. Aricescu

Scriitorul muscelean C.D. Aricescu, fostul director al Arhivelor și Imprimeriilor Statului, 10 martie 2011, Jurnalul de Argeș

[8c0fdb1a511c4927abca95f4ad256403-1] Wikisource:Authors[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

[2] Enciclopedia României[1]

[3] Dim. R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, București, editura Lito-Tipografiei "Populara" ,1897

[4] Zaciu, Mircea; Papahagi, Marian; Sasu, Aurel (1995). Dicționarul scriitorilor români (A-C). București: Editura Fundației Culturale Române. p. 122.

[1]

[2]

[3]

[4]