Onești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Onești (dezambiguizare).
Onești
—  Municipiu  —
Onești
Onești
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Onești is located in România
Onești
Onești
Onești (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°15′N 26°46′E / 46.250°N 26.767°E / 46.250; 26.76746°15′N 26°46′E / 46.250°N 26.767°E / 46.250; 26.767

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Bacau.svg Bacău

SIRUTA 20563
Atestare documentară 14 decembrie 1458

Reședință Onești[*]
Localități componente Borzești, Slobozia, Onești[*]

Guvernare
 - Primar Nicolae Gnatiuc[*][3] (PSD, 2016)

Altitudine 210 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 39172 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 51.416 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 601000

Localități înfrățite
 - Skien Norvegia
 - Eysines Franța
 - Pistoia Italia

Site web: http://www.onesti.ro

Poziția localității Onești
Poziția localității Onești

Onești (maghiară: Ónfalva sau Onyest, în trecut Gheorghe Gheorghiu-Dej) este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Borzești, Onești (reședința) și Slobozia. Aici s-a născut și Nadia Comăneci prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut sau Ștefan cel Mare, unul dintre cei mai importanți domni ai Moldovei. Are o populație de 39.172 locuitori în anul 2011, în decădere continuă datorită colapsului industriei socialiste.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Neoliticul și Aneoliticul (5500 – 2700 / 2500 î.Hr.): Deasupra cartierului Malu al orașului Onești, pe malul drept al râului Cașin, au fost descoperite resturi de cultură materială a unei așezări din perioada neoliticului. Menționăm printre acestea, fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. Din același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de lipitură arsă cu urme de nuiele.

Epoca bronzului (2000-1200 î. Hr.) În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai mare parte de culoare cenușie închisă. Motivele ornamentale constau din linii oblice sau orizontale, incizate pe corpul vasului; uneori inciziile sunt dispuse în benzi de două, trei linii formând ziz-zaguri, sau unghiuri așezate sub o linie, sau o bandă de linii orizontale ce marchează gâtul vasului. O altă grupă de ornamente o reprezintă benzile în relief, compuse din două, trei linii. Au fost scoase la iveală și câteva instrumente de os și cuțite de piatră încovoiate. La Borzești, pe partea dreaptă a râulului Trotuș, între Rafinărie și Combinatul Chimic Borzești (azi Chimcomplex), se găsește o stațiune din epoca bronzului. În urma unor săpături au apărut urme de locuințe aparținând culturii Monteoru. Pe malul drept al râului Cașin, la nord de satul Răcăuți și în imediata lui vecinătate, a fost descoperită, la punctul „Rupturi”, o stațiune din epoca bronzului.

Epoca Fierului 1200 î. Hr – 106 d. Hr Prima vârstă a fierului (Hallstatt), 1200 – 450/300 î. Hr. A doua etapă a fierului (LA TÉNE), 450/300 î Hr – 106 d. Hr. Epoca Romană 106 - 300 În partea de nord-vest a cartierului Slobozia, se găsește o așezare din prima perioadă a epocii fierului. Aici s-au descoperit o necropolă de incinerație, material ceramic, obiecte de metal (cuțite din fier, cu lama ușor curbată, sau cu lama mult curbată). În imediata vecinătate a confluenței Oituzului cu Trotușului, s-au descoperit așezări arheologice din a doua perioadă a epocii fierului – perioada La Tène. La punctul „Strâmba” s-au identificat resturile unei așezări din latenul geto-dacic. S-au descoperit fragmentele ceramice de tradiție geto-dacică, care au culoare cărămizie, decorate cu brâu alb, lucrate de mână și o altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată pe malul stâng al pârâului Văratic. Au putut fi observate fragmente de ceramică, râșnițe, urmele a trei bordeie. Tot aici s-au găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea, în această perioadă. Ele dovedesc circulația mărfurilor grecești spre Transilvania, pe drumul din sudul Moldovei, care de la Bărboși, ducea pe valea Siretului în sus, iar de la Poiana urca pe valea Trotușului până la pasul Oituz, de unde trecea în Transilvania. În perioada romană, acest drum denumit „Via Angusta” era străjuit de cele două castre de la Brețcu, (Covasna) și Poiana Nicorești (Galați).

Istoriografia catolică cunoaște în regiune o așezare „Stănești“ înainte de anul 1700, iar după anul 1700 numai așezarea Onești. Istoriografia ungurească reprezentată prin A romaniai magyar telepek torteneti vazlata, Timișoara 1908, p. 49-50 a preotului Carol Auner și A moldavai magyarsag a lui Domokoș Pal Peter a lansat ideea identificării așezării Stănești cu cea de Onești, pentru justificarea continuității elementului unguresc în regiune, deoarece statisticile catolice nu cunosc catolici la Onești înainte de anul 1700 și nici la Stănești după 1700.

Relațiile catolice, începând cu relația din anul 1636 a preotului Benedict Emanuil Remondi și până la cea din iulie 1682 a preotului Vitius Pilutius menționează catolici la Stănești, unde era biserică de lemn. După această dată evenimentele politice din Moldova s-au precipitat, țara a devenit centru de război, trupele otomane treceau și prădau peste tot, nimic nu mai era sigur și așezările catolice din Moldova au rămas goale, credincioșii plecând în Transilvania, sau refugiindu-se în locuri mai ferite. În aceste condiții tragice, au plecat și catolicii din Stănești...și nu au mai revenit.

Ungurii se plâng mereu că Stănești a fost luat de ortodocși pentru că populația catolică de aici nu a avut preoți unguri și s-au făcut ortodocși.

Satul Stănești a dispărut nu numai din statisticile catolice, ci chiar și din documentele interne moldovenești. Recensământul fiscal operat în Moldova de armata rusească de ocupație, în anul 1774, are în regiune numai satul Cașin, al mănăstirii Cașinului.

Totuși ungurii nu s-au mulțumit numai cu această pretenție de continuitate, ci au scos în relief lupta credincioșilor pentru a-și păstra apartenența ungurească și au denigrat în fața poporului pe misionarii italieni. Se spune, zic ei, că biserica veche a catolicilor de la Onești a fost dincolo de apa Cașinului...

Numele său se trage de la „Seliștea lui Oană la Trotuș”.[necesită citare] Satul Onești a fost atestat documentar pe 14 decembrie 1458. Așezarea de pe Trotuș apare, așadar, consemnată într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite de arheologi pe aceste meleaguri. În dulcele grai moldovenesc, Ștefan cel Mare și Sfânt poroncea cancelarului să scrie următoarele rânduri: “Malurile, ținutu Bacău , Cu mila lui dumnezeu, noi Ștefan Voievod, domn țarei Moldaviei. Facem înștiințare cu această carte domniei mele, tuturor cine o va vide, sau cetindu-se o va auzi, ca viind înainte noastră și înainte boerilor noștri, mari și mici, Marușca, fata lui Andrieș Slujăscul, giupâneasa lui Negrilă, de a sa buna voie și’au dat satele și moara, parte a ei, ci și’au împărțit, înainte noastră și înainte boierilor noștri, cu frații sei și cu surorile sale și au dat mănăstirei Bistriții, unde este hramul Adormirea preasfintei născătoarii de dumnezeu; numele satelor: giumătate de Slujești, unde au fost curtea tatălui ei, și giumătate de moară și din tot venitul, giumătate, și la Maluri amândouă coturi Oneștii și Labășeștii, și fântâna Horgăi, unde au fost mănăstirea tătânesau ca să fie sfintei mănăstiri Bistriții cu tot venitul, Iar hotarul numitelor sate să le fie pe unde din vechi s’au stăpânit. Pre care este credința a domniei mele, noi Ștefan Voievod și credința mitropolitului nostru Teoctist, și credința tuturor boerilor noștri, mari și mici”.

Lăbășeștii, a fost un sat pe teritoriul actual al orașului Onești (cartierul Malu), așezat pe cursul inferior al Cașinului. Stăpânul de demult al Oneștiului, Andrieș Slujascul, din documentul de atestare al localității din anul 1458, este evocat de poetul Gheorghe Izbășescu: „Cu lanterna în mână umblu noaptea pe străzi ridicând pleoapa strălucitoare-a țărânii (documentul atestării orașului meu din 14 decembrie 1458) să dau de piatra ocultă pe care și-a zgâriat umbra Andrieș Slujascul, stăpânul de demult al Oneștiului, lângă apa Cașinului, sub maluri surpate.” Actul original nu se păstrează, fiind foarte uzat. El a fost transcris din slavonă la începutul secolului XX. Se păstrează numai copiile. După istoricul Ion Bogdan (1864-1919), din cele patru sate menționate în document, Slujești a dispărut, Lăbășeștii s-a unit cu Oneștii, iar Malurile au luat mai târziu denumirea de Răcăuți. Moșiile Borzești și o parte din Negoiești, Onești, Costești, Pătrășcani și Rădeana, se aflau în stăpânirea particulară a lui Ștefan cel Mare. Domnul, pe baza dreptului de „dominium eminens” (termen latin denumind dreptul suprem de stăpânire asupra pământului țării, exercitat de domn), era considerat stăpân pe teritoriul întregii țări, având la dispoziția sa, atât domeniul public, cât și proprietatea personală, moștenită sau cumpărată.

În anul 1950 satul Cerchezești-Lahovari, de lângă satul Borzești, cu 59 de locuitori la recensământul din 1941, a fost înglobat în satul Borzești. Satul Crișomul, din partea de est a satului Onești, pe cursul inferior al râului Trotuș, a fost înglobat în satul Onești.

În anul 1952 o echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice s-a deplasat pe Valea Trotușului, pentru a stabili locul de amplasare a unui oraș și a unui mare combinat industrial. Din această echipă a făcut parte și geograful Vintilă Mihăilescu. A fost preferat Oneștiul, deoarece:

  1. este amplasat la locul de întâlnire a Trotușului (158 km) cu cei mai importanți afluenți ai săi: Râul Cașin (45 km), Râul Oituz (57 km) și Râul Tazlău (85 km).
  2. este așezat la o convergență de drumuri în patru direcții principale: spre Brașov, via Târgu Secuiesc, prin Pasul Oituz; spre Târgu Ocna (cu o ramură spre Slănic-Moldova), Comănești (cu o ramură spre Moinești) și Miercurea Ciuc prin Pasul Ghimeș-Palanca; spre Bacău, prin depresiunea subcarpatică Tazlău (cu o ramură îndreptată spre Moinești); spre Adjud, pe valea inferioară a Râului Trotuș.
  3. este așezat într-o zonă bine populată.
  4. este așezat într-un relief format dintr-un șes, clădit din pietrișuri de gresie, în pătură groasă, acoperite cu luturi, constituit din două terase, una mai înaltă și una mai joasă.

Tot în anul 1952, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii Nr.1635, se prevedea ca în regiunea Bacău, raionul Târgu Ocna, să se construiască Grupul Industrial Borzești și orașul muncitoresc aferent, Onești. Zona industrială a fost construită la nord - est de fostul sat Borzești, între calea ferată și râul Trotuș, suprafața ei depășind-o pe cea a celorlalte zone ale orașului. Ca urmare a acestei Hotărâri, din anul 1952, încep să se construiască coloniile pentru muncitorii constructori și apoi s-au săpat temeliile primelor blocuri. Orașul Onești s-a construit în șase etape, etape distincte și azi după stilul construcțiilor! În prima etapă (1952- 1960) s-a construit pe vatra fostului sat Onești, cartierul Tineretului și Cașin, axat pe două bulevarde, b-dul Republicii și b-dul Oituz, cu o orientare convergentă spre nord-est, la podul de peste Cașin, de unde, în continuare, se face legătura cu gara feroviară. În etapa a doua (1961-1965), s-a construit primul nucleu masiv, în b-dul Oituz - locuințe, unități comerciale, spital, unități de învățământ - și s-a realizat legătura dintre cartierele din prima etapă cu sectorul ,,Piața Centrală” și b-dul Republicii. Etapa a treia (1966-1970) a reprezentat un proces de compactare în intervalul dintre râurile Cașin, Trotuș și Oituz și o creștere a orașului pe verticală. Un moment important îl marchează conturarea centrului, prin construcția Casei de Cultură și a hotelului Trotuș. În etapa a patra (1971-1975), s-a continuat extinderea orașului spre sud -vest, în lungul terasei inferioare a Cașinului, cu ansambluri de blocuri și s-au făcut amenajări pentru deschiderea lucrărilor în cartierul Mărășești. Etapa a cincea (1976-1980), a dus la întregirea cartierului de locuințe de la vest de Casa de Cultură și s-a încheiat cartierul Victor Babeș. Etapa a șasea (1981-1990), a dus la construirea de locuințe în cartierul Mărășești, pe axa Adjud-Târgu Ocna și se încheie lucrările de modernizare în cartierul Malu. Se urbanizează cartierele Cuciur și Buhoci. Pe șantierele orașului și ale unităților industriale au lucrat și deținuți de drept comun și deținuți politici.

Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după liderul comunist al României), iar din 1990, după revoluția anticomunistă, revine la vechea denumire, Onești

În vara anului 2005, după 2 săptămâni de ploi puternice, râurile Trotuș și Cașin au ieșit din matcă, inundând orașul și blocând canalizarea. Astfel, nivelul apei a atins și 40 cm în unele zone din Onești, iar mai multe construcții au fost luate de apă (magazii, poduri pietonale etc.). Aproape același scenariu s-a întâmplat în 2010, fără pagube însă.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Oneștiul este situat în Depresiunea Tazlău-Cașin, la o altitudine medie de 210 m. Cel mai jos punct al orașului este la 180 m pe valea Trotușului. Cel mai înalt este la 240 m pe dealul Cuciur.

Poziția geografică este 46° 13'N (latitudine) și 26° 47'E (longitudine), la circa 60 km SV de municipiul reședință Bacău.

Orașul Onești este poziționat în zona de confluență a râurilor Oituz, Tazlău și Cașin cu râul Trotuș.

Clima este temperat-continentală, temperaturile fiind cuprinse între -25 grade Celsius, pe timpul iernii, și +35 grade Celsius, pe timpul verii. Vegetația este specifică zonei temperat-continentale: conifere, foioase, plante urcătoare dar și plante rare care se află în rezervația "Perchiu", arie naturală protejată inclusă în situl de importanță comunitară - Dealul Perchiu.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Onești

     Români (90.28%)

     Necunoscută (8.71%)

     Altă etnie (0.99%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Onești

     Ortodocși (79.87%)

     Romano-catolici (9.45%)

     Necunoscută (8.83%)

     Altă religie (1.83%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Onești se ridică la 39.172 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 51.416 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,29%). Pentru 8,71% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,88%), cu o minoritate de romano-catolici (9,45%). Pentru 8,84% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Onești - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Evoluția numărului populației
An Pop.   ±%  
1956 11.253 —    
1966 35.663 +216.9%
1977 41.738 +17.0%
1992 58.810 +40.9%
2002 51.681 −12.1%
2011 39.172 −24.2%

 Media[modificare | modificare sursă]

Radio[modificare | modificare sursă]

Posturi de radio disponibile în oraș sunt următoarele: Dream FM (92.2 MHz), Pro FM, Radio 21, Europa FM, Trinitas, Radio ZU, Vibe FM, Radio KIT și posturile de radio oferite de Societatea Română de Radiodifuziune.

Televiziuni[modificare | modificare sursă]

  • KIT TV

Monumente[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor, închinat Războiului de întregire a Neamului 1916-1919

Monumentul eroilor Regina Maria se află în apropierea Primăriei Onești și este închinat eroilor căzuți în Războiul de Întregire a Neamului 1916 - 1919.[5]

Cultură[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice recomandate sunt: Crucea de pe dealul Perchiu, Monumentul Mihai Eminescu, Biserica din Borzești, și Stejarul din Borzești.

Sfântul Nicolae este patronul spiritual a orașului și 6 decembrie (Ziua lui Sf. Nicolae) este sărbătoare oficială municipală.

Muzee și edificii culturale[modificare | modificare sursă]

Evenimente culturale[modificare | modificare sursă]

Fântâna arteziană și casa de cultură

Sport[modificare | modificare sursă]

Gimnastică[modificare | modificare sursă]

Nadia Comăneci este cea mai cunoscută gimnastă a României, aceasta copilărind și antrenându-se la Onești. Andreea Chelaru a copilarit tot in Onesti.

Fotbal[modificare | modificare sursă]

Clubul de fotbal al orașului a fost FC Onești (1994 - 2003), în prezent desființat. Perioada de glorie a fost în anii 1998-1999 și 1999-2000, când echipa a evoluat în Prima Divizie. A fost primul club de fotbal românesc dintr-un oraș mic (65.000 locuitori la acea vreme) care a promovat în prima divizie, după 1989.

O nouă echipă de fotbal a orașului a fost FCM Onești (2008 - 2011), care, în sezonul 2010-2011, a evoluat în Liga a 3-a.

În primăvara anului 2012 a fost fondat, de către Consiliul Local Onești în colaborare cu echipa Dinamo București, clubul de fotbal FCM Dinamo Onești. Acesta evoluează în sezonul 2012 - 2013 în Liga a IV-a.

Alte sporturi[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Oneștiul este un oraș industrial, cu o structură economică relativ bine dezvoltată în jurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petro-chimice. Confecțiile și prelucrarea lemnului sunt alte ramuri importante.

RAFO Onești este una din principalele rafinării de petrol din România, intrând în categoria rafinăriilor mari (alături de Petrobrazi Ploiești, Arpechim Pitești, Petrotel Ploiești și Petromidia Năvodari).

Principalele produse petroliere realizate sunt: benzinele, motorinele, propanul, gazul petrolier lichefiat (GPL), păcura, cocsul de petrol, propilena și sulful de petrol.

Rafinăria RAFO Onești a fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacobov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.

Rafinăria are o capacitate de 3 500 000 tone pe an. Din pacate aceasta nu functioneaza de 8 ani, fiind tinuta in conservare, avand mici perioade de functionare, intermitente. Oprind rafinaria, pe orizontala au fost nevoite sa-si inchida activitatea multe alte firme ce asigurau servicii de intretinere si reparatii, accesorii si activitati anexe. Una dintre acestea este fosta Intreprindere de Utilaj Chimic, denumita acum UTON. Inchiderea in lant a acestor firme a dus la un somaj ridicat si on fenomen de emigrare a populatiei apte de munca.

Monumentul Eroilor

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Orașul Onești este împărțit în mai multe cartiere: Dallas, TCR, Mal, 6 Martie (Satul Catolic + Strǎmutați - Cuciur și Buhoci), Slobozia Nouă (Belci), Slobozia Veche (Slobozia), Borzești, etc. Spațiu locativ constituit, în principal din blocuri cu 2 până la 13 etaje. Cele două bulevarde din Onești sunt Republicii (aprox. 2 km) și Oituz (aprox. 1,7 km). Deasemenea, străzi importante sunt: Calea Mărășești, care trece și prin localitatea componentă Borzești, strada Libertății (aprox. 4,5 km) (cea din urmă fiind folosită ca o șosea de centură pentru Onești). De câțiva ani există un transport public local de persoane prin curse regulate, pe 2 trasee, ambele având ca punct de pornire autogara orașului. Primarul municipiului este Nicolae Gnatiuc, membru PSD, primar ales din 2016 și aflat la primul mandat[6]. Consiliul local este constituit din 21 de consilieri.

Biserică catolică

Transport[modificare | modificare sursă]

Prin Onești trece Drumul european E574, care face legătura între Covasna și Bacău.

Drumuri naționale care fac legătura dintre Onești și alte localități:

Personalități născute în Onești[modificare | modificare sursă]

Actori:[modificare | modificare sursă]

Cântăreți:[modificare | modificare sursă]

Militari:[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan cel Mare (1433 - 1504 Borzești, actual cartier al Oneștiului), domnitor al Moldovei

Gimnaști:[modificare | modificare sursă]

Oameni de cultură:[modificare | modificare sursă]

Oaspeți de seamă ai Oneștiului[modificare | modificare sursă]

  • Bochetor - (1241, conducător mongol) armata mongolă condusă de Bochetor, după ce a distrus episcopia Cumaniei de pe Milcov și a înfrânt rezistența pe care românii (karalaugii, adică „românii negri”) au încercat să i-o opună pe Siret, au trecut prin Pasul Oituz în sudul Transilvaniei, lăsând în urmă-i un șir de orașe în ruine fumegânde. Tătarii, trecând culmile Oituzului, probabil că au stăpânit teritoriile de pe Valea Trotușului o perioadă mai îndelungată (1241-1359).
  • Mihai Viteazul - nu a fost în adevăratul sens al cuvântului „ oaspete”, a ars 70 de sate de pe Valea Trotușului sub motivul existenței unei armate de turci ascunse. În anul 1600, mai, Mihai Viteazu poruncea oștirii sale să treacă pe la Oituz și pe Trotuș și pe Siret și să înainteze spre Bacău, pentru a-și îndepărta adversarul apărut în Moldova, Ieremia Movilă, domnul Moldovei.
  • Andrei Lackfi (1345-1347) Prin pasul Oituz a trecut oastea secuilor condusă de Andrei Lakfi, care-i înfrânge pe tătari. Pentru întărirea dominației asupra acestor teritorii, regele maghiar Ludovic I a numit în fruntea lor pe Dragoș, un feudal român din Maramureș, care pătrunde în Moldova tot prin pasul Oituz, în 1347, ca un înalt dregător regal. Legenda i-a acordat titlul de voievodul descălecător. Zona trotușeană aparținea acestei ,,mărci” de hotar aflată sub control maghiar.
  • Bogdan I (1359) Voievodul Bogdan I din Maramureș trece în Moldova, alungă pe fii lui Sas și este recunoscut de feudalii locali ca Voievod și Domn.
  • Alexandru cel Bun (1400-1432) Domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova. Alexandru cel Bun a fost proprietarul terenurilor din lunca Trotușului și Cașinului.
  • Bogdan al II-lea (1449) fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, cu oștenii săi de pe Trotuș și având sprijinul lui Iancu de Hunedoara, în bătălia de la Timișești, pe Siret, îl învinge pe Alexăndrel (domn al Moldovei între 23 martie – 12 octombrie 1449) și devine domn al Moldovei timp de 2 ani (12 octombrie 1449 – 16 octombrie 1451).
  • Petru Rareș (1542, septembrie) a trecut cu armata pe la Oituz, vechi drum de oieri, de neguțători și de ostași, pentru a-și redobândi cetățile din Transilvania: Ciceul și Cetatea de Baltă. În anul 1546, martie, 30, Petru Rareș printr-un hrisov, întărește fraților Bălos Ciortan și Silion Ciortan, o pătrime din satul Onești, moșie cumpărată cu 100 de zloți tătărești de la Ion Ciortan, care stăpânea această ocină pe baza unui privilegiu dat de Ștefan cel Mare. În același document se arată în continuare că, Cerna și vara lor Anușca, vând celor doi frați menționați mai sus, dreapta lor ocină din privilegiul pe care îl au de la Ștefan cel Mare, jumătate din Onești pe Trotuș, cu suma de 200 de zloți.
  • Gheorghe Ștefan (1656-1657) construiește Mănăstirea Cașin. Terenurile Oneștiului și ale satelor din jur ajung în stăpânirea lui Gheorghe Ștefan Ceaurul, mare logofăt, apoi domn al Moldovei (1653-1658). Odată cu ridicarea mănăstirii, Gheorghe Ștefan a ridicat și Casa Domnească, care avea o lungime de 50 m și o lățime de 18 m. Așa cum am arătat, casa a fost ridicată concomitent cu zidurile înconjurătoare și înaintea chiliilor și a altor construcții din complexul arhitectonic al Mănăstirii Cașin. Construcția a fost ridicată după 1653 și în 1655 era terminată. Casa Domnească a avut de suferit distrugeri generate în special de cutremurele din anii 1717, 1802 și 1821. Monumentul a fost distrus în secolul al XIX-lea.
  • Iliaș Răducanu (1668, august, 1), domn al Moldovei (21 mai 1666-8 noiembrie 1668), întărește popii Udrea din Borzești și preotesei Aftimicăi, stăpânirea asupra părților din moșia din satul Crișomu, pe amândouă părțile Trotușului și asupra unui loc de prisacă și curătură și un vad de moară la Onești, pe apa Cașinului.
  • Vasile Alecsandri, poet, acesta locuind la Târgu Ocna (unii scriitori cred că s-a și născut aici) călătorea și prin zona Oneștiului.
  • Vasile Alecsandri (prima dată 1844) Spătarul Vasile Alecsandri (tatăl poetului Vasile Alecsandri) cumpără de la vornicul Gheorghieș Sturdza, moșiile Pătrășcani și Borzești.
  • Ion Creangă datorită sănătății precare din ultimii ani de viață ai lui, a trebuit să se trateze la Slănic-Moldova, în acest timp trecând și prin Onești.
  • Regina Maria a României și Ferdinand I al României în Primul Război Mondial, Oneștiul era centru de aprovizionare cu forță umană, armament, combustibil și feroviar plus spital de campanie pentru frontul Pralea - Cașin - Oituz - Târgu Ocna, familia regală era nelipsită din această zonă de război.
  • Mihail Florescu (1952) O echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu, Ministrul Industriei Chimice s-a deplasat pe Valea Trotușului, pentru a stabili locul de amplasare a unui oraș și a unui mare combinat industrial.
  • George Călinescu (1958) întreprinde o călătorie de studii în Moldova, în scopul de a studia un număr de clasici români (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Calistrat Hogaș, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Gane și alții), pe locurile unde au trăit și lângă monumentele naturale și artistice pe care le descriu în operele lor. În luna aprilie, trece prin Onești, în susul Trotușului, până la Târgu Ocna și de aici la Slănic.
  • Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut un oraș preferat pe care îl vizita des, acesta era Onești. După moartea sa controversată în 1965, Onești primește numele de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
  • Nikita Sergheevici Hrușciov (1962) Vizita efectuată de liderul sovietic, Nichita Hrușciov, în 1962 a fost un prilej extraordinar de popularizare pentru oraș. Hrușciov a fost însoțit pe durata vizitei în oraș și la platforma industrială de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a profitat de aceasta ocazie să îi arate liderului de la Kremlin progresele comunismului românesc în “opera de construcție pașnică a socialismului”
  • Iosip Broz Tito (1966, aprilie, 18-23) A avut loc vizita în România a președintelui R.S.F. Jugoslavia, Iosip Broz Tito (1892-1980). În cadrul acestei vizite, delegația jugoslavă s-a deplasat și în orașul Onești.
  • Nicolae Ceaușescu (1973, mai, 4-5) face o vizită de lucru în Județul Bacău, vizitând și complexul industrial Onești-Borzești. În timpul acestei vizite a avut loc un incident neobișnuit pentru oficialitățile timpului. Pe timpul deplasării convoiului oficial dinspre hotel (aici a aterizat elicopterul prezidențial) pe bulevardul Republicii, la intersecția acestuia cu str. Progresului, Grigore Florea, veteran de război din Onești, a străpuns mulțimea și cordonul de protecție și a țâșnit drept în fața mașinii prezidențiale. A făcut acest gest, pentru a înmâna lui Ceaușescu un plic, în care era introdusă o cerere prin care solicita, ca anii petrecuți pe frontul de est ca și cel din vest, să-i fie recunoscuți ca ani de vechime la calcularea pensiei. În final cererea nu i-a fost aprobată favorabil pe motiv că, „nu are bază legală”.
  • Baudouin I al Belgiei (1976, octombrie) însoțit de regina Fabiola a vizitat Platforma Petrochimică Borzeștii și Liceul cu specific sportiv din Onești, unde s-au întreținut cu Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu.
  • Ion Iliescu (1994) a vizitat orașul și combinatul Carom.
  • Traian Băsescu (2009) a vizitat rafinăria RAFO și a dat un interviu jurnaliștilor.
  • Klaus Iohannis (2014) a efectuat o vizită în scopul campaniei electorale.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Onești