Onești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Onești (dezambiguizare).
Onești
—  Municipiu  —
Onești
Onești
Drapel
Drapel
Stemă
Stemă
Poreclă: Orașul Industriei Românești
Onești se află în România
Onești
Onești
Onești (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°15′N 26°46′E / 46.250°N 26.767°E / 46.250; 26.76746°15′N 26°46′E / 46.250°N 26.767°E / 46.250; 26.767

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Bacau.svg Bacău

SIRUTA 20563
Atestare documentară 14 decembrie 1458

Reședință Onești[*]
Localități componente Borzești, Slobozia, Onești[*]

Guvernare
 - Primar Nicolae Gnatiuc[*][3] (PSD, )

Suprafață
 - Total 90,17 km²
Altitudine 210 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 39172 locuitori
 - Densitate 948,66 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 51.416 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 601003–601159

Localități înfrățite
 - Skien Norvegia
 - Eysines Franța
 - Pistoia Italia

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Onești
Poziția localității Onești

Onești (maghiară: Ónfalva sau Onyest, în trecut Gheorghe Gheorghiu-Dej) este un municipiu în județul Bacău, Moldova, România, format din localitățile componente Borzești, Onești (reședința) și Slobozia. Este situat la confluența râurilor Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Are o suprafață de 90,17 km² iar populația este de 39.172 locuitori în anul 2011. Este traversat de drumul european E574 și de drumurile naționale DN11A și DN12A ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR.

Alte nume și etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele vechi Stănești (viitorul Satu Catolic, înainte de invaziile turcești de după 1700)

În maghiară: Ónfalva sau Onyest

Numele între 1965-1990: Gheorghe Gheorghiu-Dej

Numele său se trage de la „Seliștea lui Oană la Trotuș”. Satul Onești a fost atestat documentar pe 14 decembrie 1458. Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după liderul comunist al României), iar din 1990, după revoluția anticomunistă, revine la vechea denumire, Onești.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Teritoriu[modificare | modificare sursă]

Oneștiul este situat în Depresiunea Tazlău-Cașin, la o altitudine medie de 210 m. Cel mai jos punct al orașului este la 180 m pe valea Trotușului. Cel mai înalt este la 398 m pe Dealul Perchiu.

Poziția geografică este 46° 13'N (latitudine) și 26° 47'E (longitudine), la circa 60 km SV de municipiul reședință Bacău.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Helegiu și Bârsănești în Nord, Gura Văii și Ștefan cel Mare în Est, Buciumi și Cașin în Sud și Bogdănești și Târgu Trotuș în Vest.

Orașul intravilan este dispus pe terase naturale și antropice, dar și pe dealurile din preajmă, astfel se găsesc case la altitudinea medie de 300 m pe dealul Cuciur și pe albia Trotușului, la altitudinea medie de 200 m.

Tipurile de sol prezente sunt reprezentate de cernoziom și roci sedimentare (nisip și pietriș). Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile.

Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin.

Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș și Tazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor.

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Rețeaua hidrogarfică a Oneștiului este reprezentată de râurile Trotuș, Cașin, Oituz și Tazlău. Datorită influenței antropice, regimul hidrologic al râului Cașin a fost complet modificat, amenajările contra inundațiilor contribuind la regularizarea scurgerii. În râul Trotuș se află amenajarea hidroenergetică al Platformei Petrochimice Borzești ce alimentează cu apă de răcire unitatea 1 a Sucursalei Electrocentrale Borzești.

Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele luncă pânza freatică se găsește la 3 – 4 m, pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, în sud – estul teritoriului la 2 – 3 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima este temperat-continentală, temperaturile fiind cuprinse între -25 grade Celsius, pe timpul iernii, și +35 grade Celsius, pe timpul verii cu o temperatură medie anuală de 9,2°C, iar precipitațiile anuale au o valoare de 654 m cubi. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcția vest și sud – vest. Vegetația este specifică zonei temperat-continentale: conifere, foioase, plante urcătoare dar și plante rare care se află în rezervația Perchiu (sit SCI), arie naturală protejată inclusă în situl de importanță comunitară - Dealul Perchiu.

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Onești

     Români (90.28%)

     Secui (8.71%)

     Altă etnie (0.99%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Onești

     Ortodocși (79.87%)

     Romano-catolici (9.45%)

     Necunoscută (8.83%)

     Altă religie (1.83%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Onești se ridică la 39.172 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 51.416 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,29% - 50.416 locuitori), 206 locuitori maghiari, 545 locuitori țigani, 24 locuitori germani, 50 locuitori greci, 14 locuitori ceangăi, 6 locuitori evrei etc. [2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,88% - 45.291 locuitori), cu o minoritate de romano-catolici (9,45% - 5.354 locuitori), 239 locuitori penticostali, 199 locuitori adventiști de Ziua a Șaptea, 57 locuitori reformați, 18 locuitori atei, 5 locuitori mozaici etc.[4]

Onești - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Evoluția numărului populației
An Pop.   ±%  
1956 11.253 —    
1966 35.663 +216.9%
1977 41.738 +17.0%
1992 58.810 +40.9%
2002 51.681 −12.1%
2011 39.172 −24.2%

Istorie[modificare | modificare sursă]

Antichitate[modificare | modificare sursă]

Neoliticul și Aneoliticul (5500 – 2700 / 2500 î.Hr.): Deasupra cartierului Malu al orașului Onești, pe malul drept al râului Cașin, au fost descoperite resturi de cultură materială a unei așezări din perioada neoliticului. Menționăm printre acestea, fragmente de vase din pastă amestecată cu pleavă, bogat ornamentate cu motive pictate în spirală, care aparțin fazei B a culturii Cucuteni. Din același loc provin câteva vârfuri de săgeți din silex, de formă triunghiulară, cu baza concavă și bucăți de lipitură arsă cu urme de nuiele.

Epoca bronzului (2000-1200 î. Hr.) În partea de vest a orașului, la punctul numit „Varnița”, situat pe terasa medie a Trotușului, au fost semnalate rămășițele unei așezări din epoca bronzului. Aceste resturi constau mai ales din ceramica specifică culturii Monteoru. Vasele sunt făcute dintr-o pastă cenușie amestecată cu cioburi pisate. Fragmentele de vase sunt în cea mai mare parte de culoare cenușie închisă. Motivele ornamentale constau din linii oblice sau orizontale, incizate pe corpul vasului; uneori inciziile sunt dispuse în benzi de două, trei linii formând ziz-zaguri, sau unghiuri așezate sub o linie, sau o bandă de linii orizontale ce marchează gâtul vasului. O altă grupă de ornamente o reprezintă benzile în relief, compuse din două, trei linii. Au fost scoase la iveală și câteva instrumente de os și cuțite de piatră încovoiate. La Borzești, pe partea dreaptă a râulului Trotuș, între Rafinărie și Combinatul Chimic Borzești (azi Chimcomplex), se găsește o stațiune din epoca bronzului. În urma unor săpături au apărut urme de locuințe aparținând culturii Monteoru. Pe malul drept al râului Cașin, la nord de satul Răcăuți și în imediata lui vecinătate, a fost descoperită, la punctul „Rupturi”, o stațiune din epoca bronzului.

Epoca Fierului 1200 î. Hr – 106 d. Hr Prima vârstă a fierului (Hallstatt), 1200 – 450/300 î. Hr. A doua etapă a fierului (La Tene), 450/300 î Hr – 106 d. Hr. Epoca Romană 106 - 300 În partea de nord-vest a cartierului Slobozia, se găsește o așezare din prima perioadă a epocii fierului. Aici s-au descoperit o necropolă de incinerație, material ceramic, obiecte de metal (cuțite din fier, cu lama ușor curbată, sau cu lama mult curbată). În imediata vecinătate a confluenței Oituzului cu Trotușului, s-au descoperit așezări arheologice din a doua perioadă a epocii fierului – perioada La Tène. La punctul „Strâmba” s-au identificat resturile unei așezări din latenul geto-dacic. S-au descoperit fragmentele ceramice de tradiție geto-dacică, care au culoare cărămizie, decorate cu brâu alb, lucrate de mână și o altă categorie de ceramică, de culoare cenușie, din pastă fină, lucrată la roată. La Viișoara de găsește o așezare din perioada geto-dacică, situată pe malul stâng al pârâului Văratic. Au putut fi observate fragmente de ceramică, râșnițe, urmele a trei bordeie. Tot aici s-au găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea, în această perioadă. Ele dovedesc circulația mărfurilor grecești spre Transilvania, pe drumul din sudul Moldovei, care de la Bărboși, ducea pe valea Siretului în sus, iar de la Poiana urca pe valea Trotușului până la pasul Oituz, de unde trecea în Transilvania. În perioada romană, acest drum denumit „Via Angusta” era străjuit de cele două castre de la Brețcu, (Covasna) și Poiana, Galați.

Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

Numele său se trage de la „Seliștea lui Oană la Trotuș”. Satul Onești a fost atestat documentar pe 14 decembrie 1458. Așezarea de pe Trotuș apare, așadar, consemnată într-un act de danie emis la 14 decembrie 1458 de cancelaria voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt din Suceava. Documentul se află expus la Muzeul de Istorie al Municipiului Onești alături de obiecte și arme datând din acea vreme, descoperite de arheologi pe aceste meleaguri. În dulcele grai moldovenesc, Ștefan cel Mare poroncea cancelarului să scrie următoarele rânduri:

Malurile, ținutu Bacău, Cu mila lui dumnezeu, noi Ștefan Voievod, domn țarei Moldaviei. Facem înștiințare cu această carte domniei mele, tuturor cine o va vide, sau cetindu-se o va auzi, ca viind înainte noastră și înainte boerilor noștri, mari și mici, Marușca, fata lui Andrieș Slujăscul, giupâneasa lui Negrilă, de a sa buna voie și’au dat satele și moara, parte a ei, ci și’au împărțit, înainte noastră și înainte boierilor noștri, cu frații sei și cu surorile sale și au dat mănăstirei Bistriții, unde este hramul Adormirea preasfintei născătoarii de dumnezeu; numele satelor: giumătate de Slujești, unde au fost curtea tatălui ei, și giumătate de moară și din tot venitul, giumătate, și la Maluri amândouă coturi Oneștii și Labășeștii, și fântâna Horgăi, unde au fost mănăstirea tătânesau ca să fie sfintei mănăstiri Bistriții cu tot venitul, Iar hotarul numitelor sate să le fie pe unde din vechi s’au stăpânit. Pre care este credința a domniei mele, noi Ștefan Voievod și credința mitropolitului nostru Teoctist, și credința tuturor boerilor noștri, mari și mici.”[5]

Epoca modernă[modificare | modificare sursă]

Istoriografia catolică cunoaște în regiune o așezare „Stănești“ înainte de anul 1700, iar după anul 1700 numai așezarea Onești. Istoriografia ungurească reprezentată prin A romaniai magyar telepek torteneti vazlata, Timișoara 1908, p. 49-50 a preotului Carol Auner și A moldavai magyarsag a lui Domokoș Pal Peter a lansat ideea identificării așezării Stănești cu cea de Onești, pentru justificarea continuității elementului unguresc în regiune, deoarece statisticile catolice nu cunosc catolici la Onești înainte de anul 1700 și nici la Stănești după 1700.

Relațiile catolice, începând cu relația din anul 1636 a preotului Benedict Emanuil Remondi și până la cea din iulie 1682 a preotului Vitius Pilutius menționează catolici la Stănești, unde era biserică de lemn. După această dată evenimentele politice din Moldova s-au precipitat, țara a devenit centru de război, trupele otomane treceau și prădau peste tot, nimic nu mai era sigur și așezările catolice din Moldova au rămas goale, credincioșii plecând în Transilvania, sau refugiindu-se în locuri mai ferite. În aceste condiții tragice, au plecat și catolicii din Stănești...și nu au mai revenit.

Satul Stănești a dispărut nu numai din statisticile catolice, ci chiar și din documentele interne moldovenești. Recensământul fiscal operat în Moldova de armata rusească de ocupație, în anul 1774, are în regiune numai satul Cașin, al mănăstirii Cașinului.

Lăbășeștii, a fost un sat pe teritoriul actual al orașului Onești (cartierul Malu), așezat pe cursul inferior al Cașinului. Stăpânul de demult al Oneștiului, Andrieș Slujascul, din documentul de atestare al localității din anul 1458, este evocat de poetul Gheorghe Izbășescu: „Cu lanterna în mână umblu noaptea pe străzi ridicând pleoapa strălucitoare-a țărânii (documentul atestării orașului meu din 14 decembrie 1458) să dau de piatra ocultă pe care și-a zgâriat umbra Andrieș Slujascul, stăpânul de demult al Oneștiului, lângă apa Cașinului, sub maluri surpate.” Actul original nu se păstrează, fiind foarte uzat. El a fost transcris din slavonă la începutul secolului XX. Se păstrează numai copiile. După istoricul Ion Bogdan (1864-1919), din cele patru sate menționate în document, Slujești a dispărut, Lăbășeștii s-a unit cu Oneștii, iar Malurile au luat mai târziu denumirea de Răcăuți. Moșiile Borzești și o parte din Negoiești, Onești, Costești, Pătrășcani și Rădeana, se aflau în stăpânirea particulară a lui Ștefan cel Mare. Domnul, pe baza dreptului de „dominium eminens” (termen latin denumind dreptul suprem de stăpânire asupra pământului țării, exercitat de domn), era considerat stăpân pe teritoriul întregii țări, având la dispoziția sa, atât domeniul public, cât și proprietatea personală, moștenită sau cumpărată.

Epoca contemporană[modificare | modificare sursă]

În anul 1950 satul Cerchezești-Lahovari, de lângă satul Borzești, cu 59 de locuitori la recensământul din 1941, a fost înglobat în satul Borzești. Satul Crișomul, din partea de est a satului Onești, pe cursul inferior al râului Trotuș, a fost înglobat în satul Onești.

În anul 1952 o echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu, ministrul Industriei Chimice s-a deplasat pe Valea Trotușului, pentru a stabili locul de amplasare a unui oraș și a unui mare combinat industrial. Din această echipă a făcut parte și geograful Vintilă Mihăilescu. A fost preferat Oneștiul, deoarece:

  1. este amplasat la locul de întâlnire a Trotușului (158 km) cu cei mai importanți afluenți ai săi: Râul Cașin (45 km), Râul Oituz (57 km) și Râul Tazlău (85 km).
  2. este așezat la o convergență de drumuri în patru direcții principale: spre Brașov, via Târgu Secuiesc, prin Pasul Oituz; spre Târgu Ocna (cu o ramură spre Slănic-Moldova), Comănești (cu o ramură spre Moinești) și Miercurea Ciuc prin Pasul Ghimeș-Palanca; spre Bacău, prin depresiunea subcarpatică Tazlău (cu o ramură îndreptată spre Moinești); spre Adjud, pe valea inferioară a Râului Trotuș.
  3. este așezat într-o zonă bine populată.
  4. este așezat într-un relief format dintr-un șes, clădit din pietrișuri de gresie, în pătură groasă, acoperite cu luturi, constituit din două terase, una mai înaltă și una mai joasă.

Tot în anul 1952, prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii Nr.1635, se prevedea ca în regiunea Bacău, raionul Târgu Ocna, să se construiască Grupul Industrial Borzești și orașul muncitoresc aferent, Onești. Zona industrială a fost construită la nord - est de fostul sat Borzești, între calea ferată și râul Trotuș, suprafața ei depășind-o pe cea a celorlalte zone ale orașului. Ca urmare a acestei Hotărâri, din anul 1952, încep să se construiască coloniile pentru muncitorii constructori și apoi s-au săpat temeliile primelor blocuri. Orașul Onești s-a construit în șase etape, etape distincte și azi după stilul construcțiilor! În prima etapă (1952- 1960) s-a construit pe vatra fostului sat Onești, cartierul Tineretului și Cașin, axat pe două bulevarde, b-dul Republicii și b-dul Oituz, cu o orientare convergentă spre nord-est, la podul de peste Cașin, de unde, în continuare, se face legătura cu gara feroviară. În etapa a doua (1961-1965), s-a construit primul nucleu masiv, în b-dul Oituz - locuințe, unități comerciale, spital, unități de învățământ - și s-a realizat legătura dintre cartierele din prima etapă cu sectorul ,,Piața Centrală” și b-dul Republicii. Etapa a treia (1966-1970) a reprezentat un proces de compactare în intervalul dintre râurile Cașin, Trotuș și Oituz și o creștere a orașului pe verticală. Un moment important îl marchează conturarea centrului, prin construcția Casei de Cultură și a hotelului Trotuș. În etapa a patra (1971-1975), s-a continuat extinderea orașului spre sud -vest, în lungul terasei inferioare a Cașinului, cu ansambluri de blocuri și s-au făcut amenajări pentru deschiderea lucrărilor în cartierul Mărășești. Etapa a cincea (1976-1980), a dus la întregirea cartierului de locuințe de la vest de Casa de Cultură și s-a încheiat cartierul Victor Babeș. Etapa a șasea (1981-1990), a dus la construirea de locuințe în cartierul Mărășești, pe axa Adjud-Târgu Ocna și se încheie lucrările de modernizare în cartierul Malu. Se urbanizează cartierele Cuciur și Buhoci. Pe șantierele orașului și ale unităților industriale au lucrat și deținuți de drept comun și deținuți politici.

Din martie 1965 orașul se numește Gheorghe Gheorghiu-Dej (după liderul comunist al României), iar din 1990, după revoluția anticomunistă, revine la vechea denumire, Onești

În vara anului 2005, după 2 săptămâni de ploi puternice, râurile Trotuș și Cașin au ieșit din matcă, inundând orașul și blocând canalizarea. Astfel, nivelul apei a atins și 40 cm în unele zone din Onești, iar mai multe construcții au fost luate de apă (magazii, poduri pietonale etc.). Aproape același scenariu s-a întâmplat în 2010, fără pagube însă.

Stema Socialistă a orașului Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești), adoptată în 1972.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema actuală a Municipiului Onești constă în Stejarul din Borzești, cu referire la binecunoscuta legendă din copilăria lui Ștefan cel Mare. În partea superioară se găsesc 5 turnuri ce simbolizează faptul că Oneștiul este Municipiu de Rangul II.

Stema socialistă constă într-un scut cu fundal cărămiziu ce are în partea superioară simbolurile industriei orașului (două coloane de rectificare și un vas pentru depozitarea gazelor lichefiate, precum și doi stâlpi de înaltă tensiune), în centru stema Republicii Populare Române, sub acestea fiind două crengi de stejar unite de o lance iar la bază numele orașului, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

 Media[modificare | modificare sursă]

Radio[modificare | modificare sursă]

Posturi de radio disponibile în oraș sunt următoarele:

Televiziuni[modificare | modificare sursă]

Ziare[modificare | modificare sursă]

  • Onești Express - Editorial de știri săptămânal, mijloc de informare al oneștenilor.
  • Unu' pe Trotuș - este un proiect de presă locală lansat în septembrie 2015.

Monumente[modificare | modificare sursă]

Monumentele Eroilor[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor, închinat Războiului de întregire a Neamului 1916-1919

Monumentul eroilor Regina Maria se află în apropierea Primăriei Onești și este închinat eroilor căzuți în Războiul de Întregire a Neamului 1916 - 1919. Osemintele au fost mutate din satul Curița, comuna Cașin în anul 1941.[6]

Monumentul Eroilor Sovietici - căzuți în luptele cu armata germană în august 1944, s-a constituit un cimitir în anul 1949, parcul mic din centrul localității Onești. În cele 38 de morminte sunt înhumați 180 de ofițeri și ostați sovietici. În timpul construcției orașului, cimitirul a fost mutat lângă dealul Cuciur.

Monument al eroilor din Onești - construit în anul 1925 este simplu, fără inscripții, pe toate laturile se găsesc ornamente florale. Este executat din piatră și are o înălțime de 3 m. Până în 1989 a avut un obelisc din bronz ce a fost spart și înlocuit după cu o simplă cruce. Este amplasat într-un sens giratoriu de pe Calea Mărășești, la intrarea în oraș.

Monumente istorice și de arhitectură (socialistă și modernă)[modificare | modificare sursă]

Conacul Ruset Rosno (Maria Bogdan), monument istoric situat pe Calea Mărășești, actual complex Stejarul

Clubul elevilor (conacul Alecu Aslan)– casa ultimului proprietar, colonelul Miclescu

Stejarul - monument de artă - lucrare a sculptorului Paul Vasilescu (1967)

Maternitatea - lucrare de artă realizată în 1964 de către Ion Vlad, amplasată pe fațada Spitalului Municipal Onești

Zimbrul - monument de artă ridicat de sculptorul Ion Vlad în anul 1964, a fost situat în zona gării CFR.

Fântâna arteziană Cristal de Sare (1988) și Casa de Cultură a Sindicatelor

Bazorelief Muncitorii - lucrare de artă socialistă realizat în anul 1961 de Nicolae Enea, situat pe strada George Călinescu

Trecut și prezent istoric - bazorelief socialist situat pe Bulevardul Oituz, lucrare a artistului Cristea Grosu în 1965

Statuie de bronz Elan Gimnastic - lucrare de artă socialistă amplasată în fața Hotelului Trotuș, sculptor Gheorghe Baratchi

Monumentul Voivodul - lucrare de artă modernă realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu și arhitect Ioan Goia în anul 2000

Grup statuar Nadia Comaneci - lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu și arhitect Ioan Goia în anul 1999

Monument Mihai Eminescu - lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu în anul 2000

Bustul lui Ștefan cel Mare - Borzești - lucrare din bronz realizată în anul 1936.

Cultură[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Obiective turistice recomandate sunt: Dealul Perchiu (sit SCI), Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești, Crucea de pe dealul Perchiu, Muzeul Municipal de Istorie, Monumentul Mihai Eminescu, Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae, Parcul Municipal „Libertății”.

Muzee[modificare | modificare sursă]

  • Muzeul Municipal de Istorie
  • Muzeul de cultură și artă religioasă Borzești

Biblioteci[modificare | modificare sursă]

  • Biblioteca Municipală „Radu Rosetti”
  • Biblioteca filiala „Consânzeana”

Teatre[modificare | modificare sursă]

  • Teatrul Municipal (Sala de Spectacole) - aflat în Casa de Cultură, cu o capacitate de 750 locuri.

Cinematografe[modificare | modificare sursă]

  • Cinema Capitol (fostul Cinema 23 August) - reinaugurat în anul 2012
  • Cinematograful Oituz - închis

Spitale[modificare | modificare sursă]

  • Spitalul Municipal „Sfântul Ierarh Dr. Luca al Crimeii”

Clădiri publice[modificare | modificare sursă]

  • Primăria nouă - inaugurată în anul 2006
  • Casa de Cultură a Sindicatelor - inaugurată în 1967, își desfășoară activitățile pe o suprafață de peste 5000 mp.
  • Primăria veche (Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onești, sedii de partide politice)

Evenimente culturale[modificare | modificare sursă]

Parcuri și arii protejate[modificare | modificare sursă]

  • Dealul Perchiu (sit SCI Natura 2000) - desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate.
  • Parcul Municipal „Libertății” - cu suprafața de 14, 22 ha este unul dintre cele mai mari parcuri din orașele moldave.
  • Parcul „George Călinescu” - fostul parc Trandafirilor, al doilea ca mărime din oraș, cu are o suprafață de 3,05 ha.
  • Parcul „Cașin” - amenajat pe malul râului Cașin, are o suprafață de 1,03 ha.
  • Parcul „Nadia Comăneci” - aflat lângă colegiul cu același nume, are o suprafață de 0,9 ha.
  • Parcul „Mărășești” - aflat într-o incintă, are o suprafață de 0,6 ha.

Biserici și catedrale[modificare | modificare sursă]

Biserica Catolică Sf. Petru și Paul

Sfântul Nicolae este patronul spiritual a orașului și 6 decembrie (Ziua lui Sf. Nicolae) este sărbătoare oficială municipală.

Biserici și catedrale ortodoxe[modificare | modificare sursă]

Biserici și catedrale romano-catolice[modificare | modificare sursă]

Alte culte:[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Creștin Adventistă Mal - 1994
  • Biserica Craștin Adventistă Slobozia - 1975
  • Biserica penticostală Filadelfia - 1992
  • Biserica baptistă Sfânta Treime - 1992
  • Biserica Evanghelică

Lăcașuri de cult desființate:[modificare | modificare sursă]

  • Sinagoga (construită în 1918) și demolată la mijlocul secolului al XX-lea. În anul 1939 comunitatea evreiască a comunei se ridica la aproximativ 100 de persoane.

Sport[modificare | modificare sursă]

Municipiul Onești dispune de o bază sportivă dotată cu trei stadioane de fotbal, un teren de handbal cu nocturnă, 6 terenuri de tenis, o sală de gimnastică, o sală de lupte, bazine de înnot, teren de atletism, sală jocuri sportive. Deasemeni, baza sportivă dispune de un minihotel modern, pentru sportivii care vin în cantonamente.

Sala Polivalentă “Nadia Comăneci” construită în Parcul Libertății cu o capacitate de 2500 locuri, gazduieste desfășurarea de competiții la nivel național de handbal, tenis, baschet, badminton, volei, box, haltere, lupte, judo și gimnastică. În baza sportivă se antrează zilnic lotul olimpic de gimnastică junioare, luptători și halterofili, dar se pot antrena și locuitorii municipului Onești dornici de relaxare prin sport.

Primăria Municipiului Onești organizează anual “Campionatul Municipal de fotbal”, care a ajuns deja la ediția a XI-a. Competiția se desfășoară pe terenul sintetic din Parcul Sportiv Municipal.

Gimnastică[modificare | modificare sursă]

Nadia Comăneci este cea mai cunoscută gimnastă a României, aceasta copilărind și antrenându-se la Onești. Andreea Chelaru a copilărit tot în Onești.

Fotbal[modificare | modificare sursă]

Clubul de fotbal al orașului a fost FC Onești (1994 - 2003), în prezent desființat. Perioada de glorie a fost în anii 1998-1999 și 1999-2000, când echipa a evoluat în Prima Divizie. A fost primul club de fotbal românesc dintr-un oraș mic (65.000 locuitori la acea vreme) care a promovat în prima divizie, după 1989. Echipa este cunoscută pentru meciurile purtate cu FC Dinamo București și FC Universitatea Craiova.

O nouă echipă de fotbal a orașului a fost FCM Onești (2008 - 2011), care, în sezonul 2010-2011, a evoluat în Liga a 3-a.

În primăvara anului 2012 a fost fondat, de către Consiliul Local Onești în colaborare cu echipa Dinamo București, clubul de fotbal FCM Dinamo Onești. Acesta evoluează în sezonul 2012 - 2013 în Liga a IV-a.

Atletism[modificare | modificare sursă]

Atleții Levente și Lorand Bartha, Costică Manea, Luminița Ciocârlan, Mihaela Gherghe, Alin Nistor și foarte mulți alții au reprezentat cu onoare, Municipiul Onești, la Campionatele naționale, balcanice, europene și mondiale.

Haltere[modificare | modificare sursă]

Un alt sport cunoscut în oraș sunt halterele, astfel la ediția a XXIII – a Los Angeles (SUA) din 1984 Radu Gelu (CSO) a cucerit medalia de argint la Jocurile Olimpice la 60 kg.

Alte sporturi[modificare | modificare sursă]

Economie[modificare | modificare sursă]

Rafinăria Onești în anul 1964

Oneștiul este un oraș industrial, cu o structură economică bine dezvoltată în jurul unor ramuri industriale, în special cea prelucrătoare a produselor petrochimice pe Platforma Petrochimică Borzești. Confecțiile, prelucrarea lemnului, industria alimentară și alte servicii sunt alte ramuri importante.

RAFO Onești, fondată în 1966, este una din principalele rafinării de petrol din România, intrând în categoria rafinăriilor mari (alături de Petrobrazi Ploiești, Arpechim Pitești, Petrotel Ploiești și Petromidia Năvodari). A fost cel mai modern combinat de prelucrare a petrolului din Estul Europei, folosind tehnologii americane. Principalele produse petroliere realizate sunt benzinele, motorinele, propanul, Gaz Petrolier Lichefiat (GPL), păcura, cocsul de petrol, propilena și sulful de petrol.

Rafinăria are o capacitate de 3 500 000 tone pe an. Nu funcționează de 8 ani, fiind ținuta în conservare, având mici perioade de funcționare, intermitente. Oprind rafinăria, pe orizontală au fost nevoite să-și închidă activitatea multe alte firme ce asigurau servicii de întreținere și reparații, accesorii și activitati anexe. Una dintre acestea este fosta întreprindere de Utilaj Chimic Uton. Închiderea în lanț a acestor firme a dus la un șomaj ridicat si un fenomen de emigrare a populației apte de muncă.

Carom Onești este singura companie producătoare de cauciuc sintetic din România și din estul Europei. Numele provine de la prescurtarea cuvintelor Cauciuc Românesc. Între 1962 și 1989 a purtat numele de Combinatul de Cauciuc Sintetic și Produse Petrochimice Onești, atunci numele de Carom era doar o marcă a primului cauciuc obținut prin polimerizarea în emulsie a butadienei cu alfametil stirenul.

Chimcomplex Borzești este una dintre cele mai mari companii producătoare de produse chimice din România. Este deținută în proporție de 96,05% de A2 Impex SRL, fiind o societate din grupul SCR (Serviciile Comerciale Române), controlat de omul de afaceri Ștefan Vuza. Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, secțiunea XMBS, sub simbolul CHOB.

Parte a Grupului SCR, cel mai puternic grup industrial din România, Chimcomplex S.A. Borzești este unul din cei mai importanți fabricanți de produse chimice din România.

Uton Onești este o companie producătoare de utilaje din România. A fost înființată în anul 1973, sub denumirea de Intreprinderea de Utilaj Chimic Borzești (IUC). Societatea UTON a fost creată inițial ca furnizor de echipamente pentru industriile chimică și petrochimică. Principalele produse aflate în portofoliul societății sunt schimbătoarele de caldură, recipientele sub presiune (reactoare, rezervoare, stocatoare GPL, coloane), skiduri - unități tehnologice în construcție modulară, cazanele de apă fierbinte și abur, liniile de conducte tehnologice, producție ce mergea la export în proporție de 70-80% până la falimentarea companiei.

Croco Onești este o companie lider în România la produsele: Brezel, Crackers, Sticks si Petit Beurre. având o prezență permanentă pe piață de la înființare (octombrie 1994).

Capacitatea de producție maximă este de 93 tone biscuiți/24 ore.

Modeon Onești în industria de confecții textile ce produce în sistem lohn confecții pentru femei, bărbați și copii. Este o societate cu capital privat românesc, fondată în anii 80' ce produce îmbrăcăminte sport și casual, uniforme și haine pentru ski, termolipite pentru export. Din anul 2001 compania s-a restructurat iar în anii 2008-2009 s-a început demolarea a câtorva clădiri de birouri și secții de producție.

Barlinek Onești este un producător polonez de cherestea și parchet triplustratificat a cărui marfă se duce mult către export în vestul Europei.

Pa&Co este o companie deținută de omul de afaceri Costel Cășuneanu din Oituz ce se ocupă cu transportul intrenațional, construcția de autostrăzi și drumuri și prelucrarea și producția de parchet triplustratificat și uși.

Albrau Onești - fabrica de bere a început activitatea în 1992.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Onești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Nicolae Gnatiuc[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 8                
Partidul Național Liberal 6                
Partidul Social Românesc 4                
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2                
Candidat independent 1                

Politic[modificare | modificare sursă]

Municipiul Onești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 21 consilieri. Primarul, Nicolae Gnatiuc[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[8]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 8                
Partidul Național Liberal 6                
Partidul Social Românesc 4                
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2                
Candidat independent 1                

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Municipiul Onești este compus din localitățile componente Onești, Borzești și Slobozia, care nu au alte subdiviziuni. Neoficial, localitatea componentă Onești este împărțită în 11 cartiere: Satu Catolic, Buhoci, Borzești, Slobozia, TCR, Mal, Dallas, Belci (Slobozia Nouă), Cuciur, ANL. Spațiu locativ constituit, în principal din blocuri cu 1 până la 13 etaje (excepție fac locuințele fără etaje din TCR și de pe strada Cașinului). Zona centrală veche (Cvartalurile I-V) poate deservi 22 000 locuitori în 6500 apartamente construite în intervalul 1954-1963. Cele două bulevarde din Onești sunt Republicii (aprox. 2 km) și Oituz (aprox. 1,7 km). Deasemenea, străzi importante sunt: Calea Mărășești, care trece și prin localitatea componentă Borzești, strada Libertății (aprox. 4,5 km) (cea din urmă fiind folosită ca o șosea de centură pentru Onești).

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite:

Foste orașe înfrățite:

  • Rusia Novokuibîșevsk, Rusia (înfrățit (până în anul 1991) datorită schimbului de experiență pentru tehnologia rafinării)

Transport[modificare | modificare sursă]

Prin Onești trece Drumul european E574, care face legătura între Covasna și Bacău.

Drumuri naționale care fac legătura dintre Onești și alte localități:

Infrastructura transportului public local inaugurat în anul 2009 este concesionat si se desfășoară prin operatori economici, pe două trasee principale (1 și 2) cu două autobuze, iar spre cartierele limitrofe transportul se realizează cu zece microbuze la intervale regulate de timp.

Traseul 1: Gară – Victor Babeș – Oituz 28 – Poștei – Mihai Eminescu – Peco – Aurora – Conți – Belvedere – Catedrala Ortodoxă – Piața Centrală – Generală 1 – Moldova – Buciumului.

Traseul 2: Gară – Victor Babeș – Moldova – Generală 1 – Piața Centrală – La Capucini – Belvedere – Conți – George Bacovia – Scutarului – Brașov – Mihai Eminescu – Parc Municipal – Oituz 35 – Buciumului.

Stațiile de călători sunt amenajate și întreținute pe Primăria Municipiului Onești.

În ultimii ani s-au dezvoltat foarte mult serviciile de taximetrie, existând 8 operatori economici și 50 operatori independenți, cu un număr total de 200 taximetre.

A fost realizat 10 % din infrastructura necesară transportului cu troleibuzul spre Platforma Petrochimică Borzești, prin montarea de stâlpi din beton armat pe arterele principale în anul 1999 însă din lipsă de fonduri și datorită scăderii numărului de muncitori pe platformă acest proiect a fost sistat.

Personalități născute în Onești[modificare | modificare sursă]

Actori:[modificare | modificare sursă]

Cântăreți:[modificare | modificare sursă]

Militari:[modificare | modificare sursă]

  • Ștefan cel Mare (1433 - 1504 Borzești, actual cartier al Oneștiului), domnitor al Moldovei

Gimnaști:[modificare | modificare sursă]

Oameni de cultură:[modificare | modificare sursă]

Oameni ce au trecut prin Onești[modificare | modificare sursă]

  • Bochetor - (1241, conducător mongol, cunoscut si cu numele Budjek) armata mongolă condusă de Bochetor, după ce a distrus episcopia Cumaniei de pe Milcov și a înfrânt rezistența pe care românii (karalaugii, adică „românii negri”) au încercat să i-o opună pe Siret, au trecut prin Pasul Oituz în sudul Transilvaniei, lăsând în urmă-i un șir de orașe în ruine fumegânde. Tătarii, trecând culmile Oituzului, probabil că au stăpânit teritoriile de pe Valea Trotușului o perioadă mai îndelungată (1241-1359).
  • Mihai Viteazul - nu a fost în adevăratul sens al cuvântului „oaspete”, a ars 70 de sate de pe Valea Trotușului sub motivul existenței unei armate de turci ascunse. În anul 1600, mai, Mihai Viteazu poruncea oștirii sale să treacă pe la Oituz și pe Trotuș și pe Siret și să înainteze spre Bacău, pentru a-și îndepărta adversarul apărut în Moldova, Ieremia Movilă, domnul Moldovei.
  • Andrei Lackfi (1345-1347) Prin pasul Oituz a trecut oastea secuilor condusă de Andrei Lakfi, care-i înfrânge pe tătari. Pentru întărirea dominației asupra acestor teritorii, regele maghiar Ludovic I a numit în fruntea lor pe Dragoș, un feudal român din Maramureș, care pătrunde în Moldova tot prin pasul Oituz, în 1347, ca un înalt dregător regal. Legenda i-a acordat titlul de voievodul descălecător. Zona trotușeană aparținea acestei ,,mărci” de hotar aflată sub control maghiar.
  • Bogdan I (1359) Voievodul Bogdan I din Maramureș trece în Moldova, alungă pe fii lui Sas și este recunoscut de feudalii locali ca Voievod și Domn.
  • Alexandru cel Bun (1400-1432) Domnia lui Alexandru cel Bun în Moldova. Alexandru cel Bun a fost proprietarul terenurilor din lunca Trotușului și Cașinului.
  • Bogdan al II-lea (1449) fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun, cu oștenii săi de pe Trotuș și având sprijinul lui Iancu de Hunedoara, în bătălia de la Timișești, pe Siret, îl învinge pe Alexăndrel (domn al Moldovei între 23 martie – 12 octombrie 1449) și devine domn al Moldovei timp de 2 ani (12 octombrie 1449 – 16 octombrie 1451).
  • Petru Rareș (1542, septembrie) a trecut cu armata pe la Oituz, vechi drum de oieri, de neguțători și de ostași, pentru a-și redobândi cetățile din Transilvania: Ciceul și Cetatea de Baltă. În anul 1546, martie, 30, Petru Rareș printr-un hrisov, întărește fraților Bălos Ciortan și Silion Ciortan, o pătrime din satul Onești, moșie cumpărată cu 100 de zloți tătărești de la Ion Ciortan, care stăpânea această ocină pe baza unui privilegiu dat de Ștefan cel Mare. În același document se arată în continuare că, Cerna și vara lor Anușca, vând celor doi frați menționați mai sus, dreapta lor ocină din privilegiul pe care îl au de la Ștefan cel Mare, jumătate din Onești pe Trotuș, cu suma de 200 de zloți.
  • Gheorghe Ștefan (1656-1657) construiește Mănăstirea Cașin. Terenurile Oneștiului și ale satelor din jur ajung în stăpânirea lui Gheorghe Ștefan Ceaurul, mare logofăt, apoi domn al Moldovei (1653-1658). Odată cu ridicarea mănăstirii, Gheorghe Ștefan a ridicat și Casa Domnească, care avea o lungime de 50 m și o lățime de 18 m. Așa cum am arătat, casa a fost ridicată concomitent cu zidurile înconjurătoare și înaintea chiliilor și a altor construcții din complexul arhitectonic al Mănăstirii Cașin. Construcția a fost ridicată după 1653 și în 1655 era terminată. Casa Domnească a avut de suferit distrugeri generate în special de cutremurele din anii 1717, 1802 și 1821. Monumentul a fost distrus în secolul al XIX-lea.
  • Iliaș Răducanu (1668, august, 1), domn al Moldovei (21 mai 1666-8 noiembrie 1668), întărește popii Udrea din Borzești și preotesei Aftimicăi, stăpânirea asupra părților din moșia din satul Crișomu, pe amândouă părțile Trotușului și asupra unui loc de prisacă și curătură și un vad de moară la Onești, pe apa Cașinului.
  • Vasile Alecsandri, poet, acesta locuind la Târgu Ocna (unii scriitori cred că s-a și născut aici) călătorea și prin zona Oneștiului.
  • Vasile Alecsandri (prima dată 1844) Spătarul Vasile Alecsandri (tatăl poetului Vasile Alecsandri) cumpără de la vornicul Gheorghieș Sturdza, moșiile Pătrășcani și Borzești.
  • Ion Creangă datorită sănătății precare din ultimii ani de viață ai lui, a trebuit să se trateze la Slănic-Moldova, în acest timp trecând și prin Onești.
  • Regina Maria a României și Ferdinand I al României în Primul Război Mondial, Oneștiul era centru de aprovizionare cu forță umană, armament, combustibil și feroviar plus spital de campanie pentru frontul Pralea - Cașin - Oituz - Târgu Ocna, familia regală era nelipsită din această zonă de război.
  • Mihail Florescu (1952) O echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu, Ministrul Industriei Chimice s-a deplasat pe Valea Trotușului, pentru a stabili locul de amplasare a unui oraș și a unui mare combinat industrial.
  • George Călinescu (1958) întreprinde o călătorie de studii în Moldova, în scopul de a studia un număr de clasici români (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, Calistrat Hogaș, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Nicolae Gane și alții), pe locurile unde au trăit și lângă monumentele naturale și artistice pe care le descriu în operele lor. În luna aprilie, trece prin Onești, în susul Trotușului, până la Târgu Ocna și de aici la Slănic.
  • Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut un oraș preferat pe care îl vizita des, acesta era Onești.[necesită citare] După moartea sa în 1965, Onești primește numele de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
  • Nikita Sergheevici Hrușciov (1962) Vizita efectuată de liderul sovietic, Nichita Hrușciov, în 1962 a fost un prilej extraordinar de popularizare pentru oraș. Hrușciov a fost însoțit pe durata vizitei în oraș și la platforma industrială de Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a profitat de aceasta ocazie să îi arate liderului de la Kremlin progresele comunismului românesc în “opera de construcție pașnică a socialismului”
  • Iosip Broz Tito (1966, aprilie, 18-23) A avut loc vizita în România a președintelui R.S.F. Jugoslavia, Iosip Broz Tito (1892-1980). În cadrul acestei vizite, delegația iugoslavă s-a deplasat și în orașul Onești.
  • Nicolae Ceaușescu (4–5 mai 1973) face o vizită de lucru în Județul Bacău, vizitând și complexul industrial Onești-Borzești. În timpul acestei vizite a avut loc un incident neobișnuit pentru oficialitățile timpului. Pe timpul deplasării convoiului oficial dinspre hotel (aici a aterizat elicopterul prezidențial) pe bulevardul Republicii, la intersecția acestuia cu str. Progresului, Grigore Florea, veteran de război din Onești, a străpuns mulțimea și cordonul de protecție și a țâșnit drept în fața mașinii prezidențiale. A făcut acest gest, pentru a înmâna lui Ceaușescu un plic, în care era introdusă o cerere prin care solicita, ca anii petrecuți pe frontul de est ca și cel din vest, să-i fie recunoscuți ca ani de vechime la calcularea pensiei. În final cererea nu i-a fost aprobată favorabil pe motiv că nu avea bază legală.[necesită citare]
  • Baudouin I al Belgiei (1976, octombrie) însoțit de regina Fabiola a vizitat Platforma Petrochimică Borzeștii și Liceul cu specific sportiv din Onești, unde s-au întâlnit cu Nadia Comăneci și Teodora Ungureanu.
  • Ion Iliescu (1994) a vizitat orașul și combinatul Carom.
  • Traian Băsescu (2009) a vizitat rafinăria RAFO și a dat un interviu jurnaliștilor.
  • Klaus Iohannis (2014) a efectuat o vizită în scopul campaniei electorale.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Teodor Verde, Rozalia Verde, Monografia municipiului Onești, Editura Magic Print, 2003
  • OneștiOnline Atestarea documentara a municipiului Onești
  • Stabilirea politicilor publice în Municipiul Onești integrate în strategia de dezvoltare locală - Proiect co-finanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative 2007 – 2013

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Muşat, Ştefan (cel Mare) (1458). Atestarea documentară a satului Oneşti, judeţul Bacău 
  6. ^ http://www.culturabacau.ro/drumul-eroilor.html/
  7. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  8. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Onești