Comuna Măgura, Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Măgura.
Măgura
—  Comună  —
Măgura se află în România
Măgura
Măgura
Măgura (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°33′45″N 26°51′00″E / 46.56250°N 26.85000°E / 46.56250; 26.8500046°33′45″N 26°51′00″E / 46.56250°N 26.85000°E / 46.56250; 26.85000

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Bacau.svg Bacău

SIRUTA 20411
Atestare documentară 1409

Reședință Măgura
Componență

Guvernare
 - Primar Iordache Costrăș[*][3] (PNL, )

Suprafață
 - Total 13,55 km²
Altitudine 201 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 4151 locuitori

Fus orar UTC+2

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Măgura (în trecut, Călugăra Mare și Călugăra) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Crihan, Dealu Mare, Măgura (reședința) și Sohodol.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în zona centrală a județului, la vest de municipiul Bacău, pe malurile pârâului Negel (un afluent al Bistriței. Este traversată de șoseaua națională DN11, care leagă Bacăul de Onești. La Dealu Mare, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană DJ119B, care o leagă spre sud de Luizi-Călugăra și Sărata și spre nord de Mărgineni (unde se intersectează cu DN2G) și Hemeiuș (unde se termină în DN15).[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Măgura

     Români (95,61%)

     Necunoscută (4,16%)

     Altă etnie (0,21%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Măgura

     Ortodocși (88,6%)

     Romano-catolici (6,67%)

     Necunoscută (4,16%)

     Altă religie (0,55%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Măgura se ridică la 4.151 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.002 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,62%). Pentru 4,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,61%), cu o minoritate de romano-catolici (6,67%). Pentru 4,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Măgura este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Iordache Costrăș[*], de la Partidul Național Liberal, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Național Liberal 4        
Partidul Social Democrat 3        
Partidul Social Românesc 3        
Partidul M10 2        
Partidul Mișcarea Populară 2        
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Călugăra Mare, făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Călugăra Mare și Sohodolul (Osebiți-Sohodol) având în total 1358 de locuitori ce trăiau în 320 de case. În comună existau o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care o fată) și o biserică.[7] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Osebiți-Mărgineni, formată din satele Osebiți-Mărgineni, Barați, Sohodol și Ghirăești, având în total 872 de locuitori. Aici exista o biserică catolică, iar principalii proprietari de terenuri erau C. Tisescu, I. Broșteanu și Episcopia catolică.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Osebiți-Măgura, comuna Călugăra Mare având acum denumirea de Călugăra, în plasa Bistrița a aceluiași județ, având 1715 locuitori în satele Călugăra Mare, Crihan, Osebiți-Mărgineni, Sohodolu și Țigănimea.[9]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău, iar în 1964 a primit denumirea de Măgura, ca și satul ei de reședință, în timp ce satul Țigănimea a primit denumirea de Dealu Mare.[10] În 1968, Măgura a devenit comună suburbană a municipiului Bacău, iar satul Osebiți a fost desființat și comasat cu satul Măgura.[11][12] Conceptul de comună suburbană a dispărut în 1989, iar comuna a trecut în subordinea județului Bacău.[13]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Măgura sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca monumente de arhitectură și aflându-se în satul Măgura: biserica „Sfântul Nicolae” (1786), conacul Rosetti-Brăescu (1904, azi Fundația „Casa Copilului”) și școala Emil Brăescu (1908–1910).

Un tezaur de monede romane imperiale a fost descoperit întâmplător la Măgura-Bacău, în aprilie 1976, cuprinzând 2830 de monede, dintre care 2828 denari romani imperiali și două drahme, bătute una în vremea lui Traianus și una în vremea lui Hadrianus. Este cel mai mare tezaur de denari romani imperiali din spațiul est-carpatic, recuperat și valorificat științific până acum. A fost proprietatea unei căpetenii, probabil al unui rege dac al unei formațiuni statale din regiunea de la confluența Bistriței cu Siretul[14][15]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Google Maps – Comuna Măgura, Bacău (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  6. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Călugăra-Mare, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 272. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Osebiți-Mărgineni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 607. 
  9. ^ „Comuna Călugăra în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ „DECRET-LEGE nr. 38 din 22 ianuarie 1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1989 referitoare la organizarea administrativa a teritoriului tarii”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ Virgil Mihăilescu-Bârliba, Ioan Mitrea, Tezaurul de la Măgura, Bibliotheca Carpicae, I, Bacău, 1977, p. 15-16, 21-73.
  15. ^ Ioan Mitrea, Cercetari arheologice ale muzeului din Bacau privind epoca secolelor II-X, Carpica, (36) XXXVI-06-I