Sari la conținut

Nadia Comăneci

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nadia Comăneci
Date personale
Nume la naștereNadia Elena Comăneci Modificați la Wikidata
Născută (62 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Onești, Bacău, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuBart Conner (din )[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Statele Unite ale Americii (–)[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiegimnastă artistică[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Înălțime163 cm  Modificați la Wikidata
Partener(ă)Bart Conner  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Olimpic[*]
BBC World Sport Star of the Year[*][[BBC World Sport Star of the Year (sports award)|​]] ()
BBC 100 Women[*][[BBC 100 Women (premiu dat de BBC)|​]] ()
Erou al Muncii Socialiste[*] ()
Associated Press Athlete of the Year[*][[Associated Press Athlete of the Year (award)|​]] ()
Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*] ()[1]
Oklahoma Sports Hall of Fame[*] ()[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Nadia Elena Comăneci (n. , Onești, Bacău, România) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

Nadia în timpul antrenamentelor în sala de atletică grea din orașul natal Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onești)
Lotul olimpic feminin de gimnastică al Republicii Socialiste România, cu antrenorul Béla Károlyi în spate, Nadia este ultima din dreapta.
Laureat olimpic
Center
Nadia la bârnă, în 1977
medalii olimpice
Gimnastică
Aur Montreal 1976 individual compus
Aur Montreal 1976 paralele inegale
Aur Montreal 1976 bârnă
Argint Montreal 1976 echipe
Bronz Montreal 1976 sol (gimnastică)
Aur Moscova 1980 bârnă
Aur Moscova 1980 sol (gimnastică)
Argint Moscova 1980 echipe
Argint Moscova 1980 individual compus

Nadia Elena Comăneci[8] s-a născut în 12 noiembrie 1961 în orașul Onești,[8][9] fiind fiica lui Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci,[10] ea gospodină[8] și lucrătoare la spital[9] iar el mecanic auto[8] pe utilaje forestiere.[9] Aceștia erau stabiliți în zonă înainte de începerea construcției orașului din anul 1952.[11] A fost botezată după „Nadejda” („Speranță”), eroină a unui film. Unele surse susțin că s-ar fi născut ca „Anna Kemenes”.[12][13][14] Această variantă a fost dezmințită în noiembrie 2016 atât de Nadia cât și de mama sa, Ștefania.[15]

Aceasta a avut un defect de naștere rar, descris ca o veziculă de dimensiune mare și cu lichid, în vârful capului. Doctorii care s-au ocupat de drenarea repetată a veziculei au fost rezervați în privința speranței de viață, iar în cazul supraviețuirii probabilitatea era handicapul mintal. Defectul a trecut de la sine după ieșirea din spital, fără efecte asupra intelectului. Un alt eveniment descris de gimnastă a fost tot după ieșirea din spital, la o săptămână distanță, când a fost luată din pat de către bunicul ei cu puțin timp înainte să cadă acoperișul în reparație, acțiune ce în alte condiții ar fi dus la moartea ei. În copilărie a căzut de pe un pod la o înălțime de 5 metri, în apă.[8]

A locuit în Onești, descris de aceasta a fi la poalele munților și pădurilor, cu câteva străzi, magazine și case mici, ceea ce îl făceau a fi un cătun.[8] Nadia are un frate, Adrian, cu 5 ani mai mic în vârstă.[8] Familia a fost mutată într-un bloc de apartamente nou construit.[9]

Pe fondul hiperactivității, mama sa a dus-o din timpul vârstei de grădiniță la sala de gimnastică a clubului Flacăra din orașul natal.[8]

Cariera sportivă

[modificare | modificare sursă]

A început antrenamentele cu Béla Károlyi și soția acestuia, Márta Károlyi, la școala de gimnastică în fază experimentală din orașul natal.[8] Soții Károlyi ulterior au emigrat în SUA, în 1981.[8]

A concurat pentru prima dată la nivel național în România, în 1970, ca membră a echipei orașului său. La vârsta de 13 ani, primul succes major al lui Comăneci a fost câștigarea a trei medalii de aur și una de argint la Campionatele Europene din 1975, de la Skien, Norvegia. În același an, agenția de știri Associated Press a numit-o "Atleta Anului".

La 14 ani, Comăneci a devenit o stea a Jocurilor Olimpice de Vară din 1976 de la Montreal, Québec. Nu numai că a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă (de șapte ori), dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.[16] În 1976, Nadia Comăneci a fost decorată cu medalia de aur Secera și Ciocanul.[17]

Comăneci și-a apărat titlul european în 1977, dar echipa României a ieșit din competiție în finale, în semn de protest contra arbitrajului. La Campionatele Mondiale din 1978 a concurat o Nadia Comăneci cu greutate peste medie și ieșită din formă. Căderea la paralele a trimis-o pe locul 4, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă.

În 1979, Comăneci, din nou la greutate normală, a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus (devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță). La Campionatele Mondiale din decembrie, ea a câștigat concursul preliminar, dar a fost spitalizată înainte de a participa la concursul pe echipe, din cauza unei infecții, în urma unei tăieturi la încheietura mâinii, cauzată de o cataramă din metal. În ciuda recomandărilor doctorilor, ea a părăsit spitalul și a concurat la bârnă, unde a obținut nota 9,95. Performanța sa a conferit României prima medalie de aur în concursul pe echipe.

A participat și la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, clasându-se a doua după Elena Davîdova la individual compus, când a fost nevoită să aștepte pentru notă până ce Davîdova și-a încheiat exercițiul. Nadia și-a păstrat titlul la bârnă, dar a câștigat și o nouă medalie de aur, la sol, și una de argint, împreună cu echipa.

Contrar zvonurilor, nu a avut niciodată o relație amoroasă sau sexuală cu Nicu Ceaușescu; nu a fost chinuită de el.[18][19]

După retragerea din sportul de performanță

[modificare | modificare sursă]
Nadia la J.O. de la Moscova, 1980

Nadia Comăneci a fost una din cele mai bune gimnaste din lume. Ea s-a retras din activitatea competițională după Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova. Între 1984 și 1989 a fost membră a Federației Române de Gimnastică și a ajutat la antrenarea gimnaștilor juniori români. În noaptea de 27/28 noiembrie 1989 a trecut ilegal granița româno-maghiară[20], în cele din urmă solicitând azil politic guvernului Statelor Unite. Acest gest dramatic a avut un efect major asupra opiniei publice, chiar asupra familiei conducătoare a României. Nadia și-a petrecut următorii ani promovând linii vestimentare pentru gimnastică, lenjerie Jockey, echipament de aerobic și rochii de mireasă. În 1994, s-a logodit cu gimnastul american Bart Conner și s-a întors în România pentru prima dată de la plecare. Comăneci și Conner s-au căsătorit în România în luna aprilie a anului 1996.

În 1999, Comăneci a devenit primul sportiv invitat să vorbească la Națiunile Unite, pentru a lansa Anul 2000, Anul Internațional al Voluntariatului. Nadia este în prezent ocupată cu gimnastică și muncă de caritate în întreaga lume. Ea și soțul său sunt proprietarii Academiei de Gimnastică Bart Conner Gymnastics Academy, Perfect 10 Production Company și ai câtorva magazine de echipamente sportive, precum și editori ai Revistei de Gimnastică Internațională.

Nadia Comăneci este vicepreședinte al Consiliului Director al Special Olympics, Președinte Onorific al Federației Române de Gimnastică, Președinte Onorific al Comitetului Olimpic Român, Ambasadorul Sporturilor Românești, Vicepreședinte în Consiliul Director al Asociației Distrofiei Musculare, și membră a Fundației Federației Internaționale de Gimnastică. A fost distinsă de două ori cu Ordinul Olimpic, acordat de CIO.

În decembrie 2003, i s-a publicat prima sa carte, Scrisori către o tânără gimnastă (în engleză: Letters to a Young Gymnast). Nadia a creat o clinică de caritate în București pentru a ajuta copiii orfani din România.

În 2021 a fost decorată cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer, „în semn de înaltă apreciere și recunoaștere pentru excepționala carieră sportivă, pentru rezultatele remarcabile obținute în calitate de reprezentantă a României, precum și pentru implicarea în popularizarea sportului în rândul tinerei generații”.[21]

Cărți și filme

[modificare | modificare sursă]
  • În 1984, Alan Cooke a regizat un film de televiziune despre Nadia Comăneci. Filmul, intitulat Nadia, a fost făcut fără implicarea Nadiei, doar din ce spuneau alții despre ea.
  • Autobiografia Nadiei Comăneci intitulată Letters to a Young Gymnast („Scrisori către o tânără gimnastă”) publicată în 2004 face parte din seria Art of Mentoring a editurii Basic Books. ISBN: 0-465-01276-0
  • În 2015 Katie Holmes a regizat un film documentar despre Comăneci pentru canalul ESPN. Filmul se numește Eternal Princess („Prințesa eternă”) și a avut premiera la Festivalul de film Tribeca.[22]
  • În 2016, canalul Arte France a produs un documentar despre Nadia Comăneci intitulat Nadia Comăneci, la gymnaste et le dictateur („Nadia Comăneci: Gimnasta și dictatorul”).[23]
  • În 2021, la Editura Epica, Stejărel Olaru a publicat cartea biografică Nadia și Securitatea.ISBN: 9786069519707
  1. ^ Dana Bărăgan (), Nadia Comăneci, decorată de președintele Klaus Iohannis chiar de ziua ei, Realitatea.NET[*], accesat în  
  2. ^ Oklahoma Sports Hall of Fame (în engleză) 
  3. ^ a b „Nadia Comăneci”, Internet Movie Database, accesat în  
  4. ^ a b Nadia Comaneci, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  5. ^ Nadia Comaneci and Bart Conner in Marriage of Olympic Gymnasts (în engleză) 
  6. ^ WHERE ARE THEY NOW – NADIA COMĂNECI (în engleză) 
  7. ^ IdRef, accesat în  
  8. ^ a b c d e f g h i j k Nadia Comaneci, „Letters to a Young Gymnast”, Basic Books, 2004, f.p. ISBN 0-465-01276-0
  9. ^ a b c d S. H. Burchard, „Nadia Comaneci”, Harcourt Brace Jovanovich New York and London, 1977, p. 11 ISBN 0-15-684827-9
  10. ^ Ioan Chirilă: Nadia, Editura Sport-Turism, 1977
  11. ^ S. H. Burchard, „Nadia Comaneci”, Harcourt Brace Jovanovich New York and London, 1977, p. 9 ISBN 0-15-684827-9
  12. ^ Los húngaros de Transilvania separan a Budapest y Bucarest | Edición impresa | EL PAÍS
  13. ^ PERSONALIEN: Hanna Launen, Nadia Comaneci, Steve McQueen, Alain Bernardin, Daniel P. Moynihan, Joseph Beuys, Gerhard Löwenthal - DER SPIEGEL 34/1976
  14. ^ RUMÄNIEN: Abgetrennte Teile - DER SPIEGEL 34/1982
  15. ^ Au încercat s-o confiște pe Nadia!, Gazeta Sporturilor, 12 noiembrie 2016
  16. ^ „Un erou al muncii socialiste de nota 10”. infonews. . Accesat în . [nefuncțională]
  17. ^ Fototeca online a comunismului românesc, fototeca.iiccr.ro, arhivat din original la , accesat în  
  18. ^ Pola Rapaport, Nadia Comaneci: la gymnaste et le dictateur, Canada, 2016, https://www.imdb.com/title/tt5883926/
  19. ^ Rendell, Matt (). „The perfect ten”. the Guardian. Accesat în . 
  20. ^ Povestea fugii lui Nadia în Monitorul de Neamț: Partea 1. (5 aprilie 2006) și Partea 2. (6 aprilie 2006)
  21. ^ „Gimnasta Nadia Comăneci - decorată de președintele Iohannis cu Ordinul Național „Steaua României", AGERPRES, , arhivat din original la , accesat în  
  22. ^ „Eternal Princess | 2015 Tribeca Festival”. Tribeca. Accesat în . 
  23. ^ „Nadia Comaneci, the gymnast and the dictator”. Roche Productions. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Nadia Comăneci la Wikimedia Commons