Comuna Târgu Trotuș, Bacău
| Târgu Trotuș | |
| — comună — | |
 Râul Trotuș în Târgu Trotuș | |
  Târgu Trotuș Târgu Trotuș (România) | |
| Coordonate: 46°16′05″N 26°40′47.84″E / 46.26806°N 26.6799556°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Bacău |
| SIRUTA | 25825 |
| Reședință | Târgu Trotuș |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Târgu Trotuș[*] | Cătălin Sabău[*][3] ( PSD, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 32,1 km² |
| Altitudine | 237 m.d.m. |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 4969 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 607630 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Târgu Trotuș este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Târgu Trotuș (reședința), Tuta și Viișoara.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în vestul județului, pe malurile râului Trotuș, în amonte de vărsarea în acesta a afluentului Caraclău, la est de orașul Târgu Ocna și la nord-vest de municipiul Onești. Este traversată de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea Ciuc, precum și de calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservită de stațiile Trotuș și Viișoara.[4]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Târgu Trotuș
Români (97,14%)
Necunoscută (2,71%)
Altă etnie (0,14%)
Componența confesională a comunei Târgu Trotuș
Ortodocși (35,07%)
Romano-catolici (61,96%)
Necunoscută (2,81%)
Altă religie (0,14%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Târgu Trotuș se ridică la 4.969 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.354 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (97,14%). Pentru 2,72% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (61,96%), cu o minoritate de ortodocși (35,08%). Pentru 2,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Târgu Trotuș este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Cătălin Sabău[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 5 | ||||||
| Partidul Național Liberal | 4 | ||||||
| Partidul Alianța Liberalilor și Democraților | 2 | ||||||
| Uniunea Salvați România | 2 | ||||||
| Partidul PRO România | 1 | ||||||
| Uniunea Democrată Maghiară din România | 1 | ||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
 | Acest articol are nevoie de atenția unui expert în domeniu. Recrutați unul sau, dacă sunteți în măsură, ajutați chiar dumneavoastră la îmbunătățirea articolului! |
.jpg)
Târgul vechi exista în veacul al XIII-lea și a căzut din însemnătate după anul 1650, odată cu dezvoltarea ocnelor de sare de la Târgu Ocna. În trecut a fost și un ținut al Trotușului dar mai târziu acest ținut a fost contopit cu cel al Bacăului, de asemenea apare ca punct de vamă domnească înaintea Bacăului, Iașului și Bârladului.[7][necesită sursă mai bună]
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, Târgu Trotuș avea un stabiliment de vamă, alături de Bacău și Tazlău. Postavurile din Orient destinate a ajunge la Brașov erau vămuite la Bacău și Trotuș.[8]
În registrul studenților de la Universitatea din Cracovia, în anul 1470 este înscris studentul Johan Stanislau din Trotușul Moldovei, fiind o dovadă a puterii economice a locuitorilor din oraș.[7][necesită sursă mai bună]
După invazia tătarilor din anul 1241, ungurii, ca să aibă siguranța trecătorilor spre Moldova, au ocupat teritoriul din fața trecătorilor formând vestita Marcă de Răsărit, cu administrație civilă și bisericească proprie. Nu se știe cât au înaintat pe teritoriul Moldovei, dar regiunea Trotuș a trebuit să fie, sigur, cuprinsă în această zonă de siguranță, încă înainte de formarea statului feudal al Moldovei.[7][necesită sursă mai bună]
Episcopul Marco Bandini spune, în relația sa din anul 1646, că în trei orașe din Moldova catolicii se rânduiau alternativ cu ortodocșii la conducerea așezării, anume la Bacău, Huși și Târgu Trotuș. Afirmația nu trebuie să ne surprindă, pentru că formarea statului feudal al Moldovei nu a fost altceva decât ocuparea teritoriului de către „vitejii” veniți din Maramureș. A fost suprapunerea organizației noi statale peste organizația deja existentă a feudalilor locali și, pentru buna cooperare, fiecare organizație alterna la conducerea așezării, cei vechi în virtutea preexistenței în teritoriu, iar cei noi, conducătorii, în virtutea puterii politice pe care o exercitau în toată țara. Cu scurgerea timpului și vitregia vremurilor, așa cum relatează și episcopul Marco Bandini, catolicii din Trotuș s-au împuținat și nu se mai respecta acest drept din bătrâni.[7][necesită sursă mai bună]
Vatra veche a târgului a fost, după relația aceluiași episcop, mai spre răsărit cu o milă ungurească, unde el a mai văzut fragmente din zidurile vechii bisericii catolice, dar rămâne fără răspuns întrebarea dacă vatra actuală a Târgului Trotuș este aceeași cu aceea care a fost pe vremea episcopului.[7][necesită sursă mai bună]
Cercetările arheologice nu au descoperit încă ruinele bisericii vechi ale târgului. Oricum, ea trebuie căutată pe lângă biserica ortodoxă din localitate, care este veche. Actele de vânzare-cumpărare a locului casei parohiale din Târgu Trotuș pare să ne arunce ceva lumină în această privință. La 6 martie 1814 obștea locuitorilor catolici și ortodocși din Târgu Trotuș donează parohiei catolice din localitate casa, construcțiile din jur, terenul aferent, moara cu două pietre și gârla prin care vine apa din Trotuș la moară, toate cumpărate de Iordache Șeptilici și soția sa Marghioala, cu 2100 lire turcești. Hotarele posesiunii sunt indicate următoarele: Drumul Câmpului, Valea Podului, temelia bisericii catolice vechi, stricate, cimitirul bisericii ortodoxe și Drumul cel Mare al Ocnei.[7][necesită sursă mai bună]
Din poziția descrisă a hotarelor, se poate desprinde că biserica veche a fost în spatele bisericii actuale, pe mica terasă inferioară, spre Trotuș nu departe de biserica actuală, loc ocupat compact de case, cu greu de cercetat pentru că temeliile de piatră, în decurs a peste 150 de ani de la data actului au fost scoase de oameni și folosite la construcții, iar terenul cultivat și apoi umplut de construcții.[7][necesită sursă mai bună]
La Târgu Trotuș a fost una din bisericile de zid, făcute de Margareta Mușat, bunica lui Alexandru cel Bun, așa cum susține tradiția catolică fixată în scris de preotul pământean Ioan Botezătorul Bărcuță din Cotnari, într-o relație trimisă sfintei Congregatio de Propaganda Fide, în anul 1676. Cu vremea și pustiirile care au trecut prin partea locului, biserica s-a dărâmat și nu se mai cunoaște nici locul unde a fost amplasată, tradiția locală nu cunoaște evenimente speciale care au fost legate de această biserică, ori de altele care au fost după.[7][necesită sursă mai bună]
.jpg)
Fiind în coasta Transilvaniei, viața catolică a trebuit să sufere influența husiților și protestantism, mai mult decât în alte locuri din Moldova, cauzând multe necazuri superiorilor bisericești. La 20 august 1571, Gheorghe Văsari, secretarul episcopului din Camenița, scria nunțiului din Polonia că preotul Mihai Thabuka din Seghedin, preot la Târgu Trotuș, a convertit de la husiți pe cei din Târgu Trotuș, Huși, Roman și din cele 5 sate din jurul Romanului, toți în număr de 2000, după ce au stat 150 de ani sub husiți. Cerea 12 preoți misionari pentru pastorația acestora.[7][necesită sursă mai bună]
Pe teren cultural, merită de reținut că prima traducere a Bibliei în limba maghiară nu s-a făcut în Ungaria, ci la Trotuș, de către pastorii husiți Toma Peczy și Valentin Milaky, refugiați aici din cauza expulzării din Ungaria și Boemia de inchizitoriul general Jacob de Marehia în anul 1437. Originalul traducerii nu s-a păstrat, ci se cunosc numai câteva copii, din secolul al XV-lea, făcute în Moldova, Una din aceste copii de păstra, în perioada interbelică, în codicele Apor de la muzeul din Sfântul Gheorghe.[7][necesită sursă mai bună]
Târgul este cuprins aproape în toate rapoartele și relațiile care descriu situația bisericilor catolice din Moldova. Mutarea populației către Târgu Ocna și contopirea ținutului Trotușului cu cel al Bacăului au determinat scăderea numărului catolicilor, care au rămas o simplă comunitate mică, afiliată la parohia Grozești.[7][necesită sursă mai bună]
Statistica bisericilor catolice din Moldova 1871-1872 notează că biserica de lemn de la Târgu Trotuș a fost construită în anul 1816 și apoi refăcută, din cărămidă, în anul 1844. În locul acestei biserici, preotul paroh Dominic Della Posta a construit biserica actuală în anul 1850, cu ajutoare bănești obținute de la Roma.[7][necesită sursă mai bună]
De remarcat este faptul că această biserică avea clopotniță separată de biserică. În decursul existenței ei, această biserică a avut reparații și renovări în anul 1920 și apoi spre sfârșitul perioadei interbelice, când i s-a adăugat turnul clopotniță legat de biserică.[7][necesită sursă mai bună]
Localul casei parohiale, proprietatea din jur și o moară, cu gârlă specială din Trotuș, au fost cumpărate în anul 1814 de la văduva Maria Șeptilici.[7][necesită sursă mai bună]
Locuitorii din Târgu Trotuș, catolici și ortodocși, au fost, din timpuri străvechi, lucrători la ocnele domnești de sare din Târgu Ocna. Pecetea veche din Târgu Trotuș, reprezenta un braț de muncitor, ținând un ciocan în mână, iar o variantă a acestei peceți, păstrată în unele acte de la sfârșitul sec. al XVII-lea, înfățișează un muncitor de la ocnă, adică șalgău, ținând câte un ciocan în ambele mâini.[7][necesită sursă mai bună]
Un document, din 25 ianuarie 1857, păstrat în arhiva parohiei, cere preotului paroh catolic să intervină la autoritățile civile, pentru a li se îmbunătății soarta: „...pentru că slujbă ne ceri și noi nu avem cu ci... suntem siliți a merge la rând plângând...fără ca să avem măcar o mămăligă de făină pentru copii noștrii...”[7][necesită sursă mai bună]
Centrul parohial a fost redeschis după începutul sec. al XIX-lea.[7][necesită sursă mai bună]
Petru Bogdan (alias Pietro Deodato) Bakšić, vicar apostolic de sofia în „Descrierea Țării Românești și a Moldovei”, descria Târgu Trotuș:
27 octombrie 1641
„Am vizitat târgul Trotuș...Sunt 94 de catolici pentru împărtășanie, 28 de copii, de neam sunt unguri. Au biserică de zid, frumoasă și înaltă, lungă de 33 de pași și lată de 10 pași... a fost ridicată în 1557. În jurul bisericii este un cimitir închis cu gard. Sacristia...în ea se află lucrurile de trebuință pentru slujbă, potir și crice de argint.
În acest oraș sunt 30 de case de români, cu 160 de suflete.
Primul sat de lângă Trotuș este Stănești, unde sunt 87 de catolici pentru împărtășanie și 19 copii, de neam sunt unguri. Au o biserică mică de lemn... Mai sunt sunt alte trei sate numite, unul Borzești, altul Mănești și al treielea Bahna. În aceste trei sate sunt puțini catolici, cu totul 90 pentru împărtășanie și 20 de copii, de neam sunt unguri. Toate trei satele au o biserică de zid.”[7][necesită sursă mai bună][9]
Catalogul preoților, dascălilor și tuturor famiilor catolice din Târgu Trotuș, de Marco Bandini:
- B. Iohannes Polian, paroh
- Dascălul Georgius
- Michael Szöcs
- Thomas Czompo
- Bartolomeus Kovacs
- Stephanus Bakai
- Martinus Bakai
- Stephanus Bartos
- Martinus Sima
- Martinus Sima
- Georgius Sima
- Georgius Pap
- Syilvester Iakab
- Martinus Tazlai
- Petrus Fülep
- Matthaeus Tazlai
- Martinus Fazakas
- relicta
- Ioannes Szekely
- Stephanus Fazakas
- Martinus Fazakas[9]
La 31 decembrie 1993 erau la Târgu Trotuș 383 de familii catolice cu 1361 credincioși.[7][necesită sursă mai bună]
La sfârșitul secolului al XIX-lea , comuna făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era formată din satele Târgu Trotuș, Viișoara, Pârâu Boghii și Băile-Slănic, având în total 2812 locuitori. În comună funcționau șapte fierăstraie de apă, șase mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui).[10] Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic, care a format o comună separată și preluarea satelor Tuta și Pârgărești de la comuna vecină Bogdănești, comuna Târgu Trotuș având atunci 2824 de locuitori.[11]
În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1956, satele Pârgărești și Pârâu Boghii s-au separat pentru a forma, împreună cu alte sate, o comună de sine stătătoare. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat.[12][13]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În comuna Târgu Trotuș se găsesc două monumente istorice de interes național. Unul este situl arheologic de la „Tarna Nouă”, de la marginea de nord a satului Târgu Trotuș, sit ce cuprinde urmele unei așezări medievale (secolele al XIV-lea–al XVII-lea) și ruinele unei biserici din secolul al XIV-lea. Celălalt este un monument de arhitectură, ansamblul bisericii „Sfinții Voievozi” (1730) aflat în centrul aceluiași sat, la sud de șoseaua națională DN12A, ansamblu ce cuprinde biserica propriu-zisă și turnul clopotniță ridicat în 1800.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Comuna Târgu Trotuș, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Gabor, Iosif (). Dicționarul Comunităților Catolice din Moldova. Conexiuni Bacău.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Bacău, com. urb.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 186.
- ^ a b Antal, Horváth (). Strămoșii catolicilor din Moldova, Documente Istorice 1227-1702. Treisedes Press Sfântul Gheorghe.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Tîrgul-Trotușul, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 621–622.
- ^ „Comuna Târgu Trotuș în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Istoria comunei Târgu Trotuș publicată pe site-ul primăriei