Pasul Oituz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pasul Oituz
Pasul Oituz - Monumentul cavaleriei - 1924 - sculptor Vasile Ionescu-Varo.JPG
Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial de pe dealul Coșna, din Pasul Oituz
Altitudine 866 m
Munți Nemira la nord
Munții Brețcului la sud
Coordonate Coordonate: 46°3′51.15″N 26°22′22.49″E / 46.0642083°N 26.3729139°E / 46.0642083; 26.372913946°3′51.15″N 26°22′22.49″E / 46.0642083°N 26.3729139°E / 46.0642083; 26.3729139
Țară  România
Văi Brețcu
Oituz
Ascensiune începând din Satul Brețcu
Satul Poiana Sărată
Drum de acces E574-RO.svg E574 RO Roadsign 11.svg DN11
Perioadă de închidere Deschis tot timpul anului
Pasul Oituz se află în Romania
{{{alt}}}
Pasul Oituz (Romania)

Pasul Oituz este o trecătoare situată pe drumului național 11 în grupa centrală a Carapților Orientali, între Munții Nemira – la nord și Munții Brețcului (subunitate a Carpaților de Curbură) la sud, la altitudinea de 866m[1].

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Pasul asigură legătura între valea Oituzului[1] (Județul Bacău) și Depresiunea Brașovului (Județul Covasna), mai precis între orașele Onești și Târgu Secuiesc pe un tronson suprapus drumului european E574.[2]

Ce mai apropiată stație de cale ferată se găsește la Brețcu, pe calea ferată secundară 404 Sfântu Gheorghe - Covasna - Brețcu.

În apropiere se găsesc – spre sud respectiv sud–est pasurile Mușat și Soveja, iar spre nord pasurile Cărpineni și Uz, iar spre nord–vest Cașin.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Harta provinciei romane Dacia între anii 106 și 271

Pasul a constituit dintotdeauna una dintre cele mai importante porți ale Transilvaniei. Cercetările arheologice dovedesc utilizarea trecătorii cel puțin din neolitic. Pe aici a trecut cel mai scurt drum între Dacia transcarpatică și gurile Dunării, folosirea frecventă a acestui drum fiind indicată de existența castrului roman Angustia de la Brețcu. Deasemeni, invaziile populațiilor migratoare au găsit pe aici o poartă lesnicioasă[3], astfel că în 1241-1242 pe aici a trecut un corp de oaste mongolă după ce a distrus Episcopia Cumaniei[4].

În Evul Mediu Pasul Oituzului a reprezentat cea mai importantă trecătoare dintre regiunile de la est de Carpați și Transilvania.[4] Acesta a servit atât ca drum comercial ce a unit Brașovul și Țara Bârsei cu gurile Dunării[3] (portul Chilia[4]) – repectiv cu Suceava[5], cât și ca o cale de emigrare, în cazul prezenței unor condiții istorice aspre și injuste.[3] Pe aici a trecut în 1467 armata lui Matei Corvin spre Moldova[6], iar în 1576 István Báthori în drumul său pentru a deveni rege al Poloniei.[necesită citare] Mihai Viteazul a trecut tot pe aici la 1600 cu un corp de oaste, pentru a se angaja în luptă cu Ieremia Movilă.[7] Deasemeni trecătoarea a fost locul unor bătălii, cele mai cunoscute fiind cele din Primul Război Mondial.

Șoseaua existentă aici a fost construită de către Imperiul Austro-Ungar[8] în 1847. Au existat și planuri de construcție a unei căi ferate spre Galați (contele István Széchenyi).[necesită citare]

Obiective turistice de interes situate în apropiere[modificare | modificare sursă]

În gura pasului pe vârful Muntelui Răchitiș (maghiară Rakottyás), sunt ruinele cetății Rákoczy construită în secolul XV (cod LMI CV-I-s-A-13071). Aceasta a fost menită atât să vegheze drumul de acces spre valea Râului Negru cât și să fie un punct de colectare a vămii.[9]

Pe Dealul Coșna din satul Oituz se găsește Monumentul eroilor cavaleriști din Primul Război Mondial (cod LMI CBC-IV-m-A-00935), ridicat în 1924 în amintirea luptelor purtate aici – operă a sculptorului Vasile Ionescu-Varo.[10]

Pe teritoriul comunei Brețcu, se află:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Harta turistică a Munților Nemira, Ing. Mihai Albotă, 1982
  2. ^ Op. cit. Bibliografie: Atlas rutier România
  3. ^ a b c Depresiunea Târgu Secuiesc - Studiu de Geografie Umană, Claudia Căpățină, Rezumat Teză de doctorat, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, 2011, p. (23-25, 32,34), accesat 2014.03.22
  4. ^ a b c Orașele din Țările Române în Evul Mediu, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, 2011, ISBN 978-973-703-693-3, p. (223, 324, 354, 468), accesat 2014.03.22
  5. ^ Orașul din spațiul românesc între Orient și Occident – Tranziția de la medievalitate la modernitate, Laurențiu Rădvan (Ed.), Ed. Universității Alexandru „Ioan Cuza ”, Iași, Colecția Historia, ISBN 978-973-703-268-3, p.69, accesat 2014.03.22
  6. ^ O istorie a românilor: Din perioada romană până la desăvârșirea unității naționale, R.W. Seton-Watson, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2009, ISBN 978-973-1871-39-4, p.36, accesat 2014.03.22
  7. ^ Despre corespondența secretă între Mihai Viteazul si Henric al IV-lea al Franței si legenda Capitanului Ioan (Ioan Căpitan), cjph.ro, accesat 2014.03.22
  8. ^ Considerații de geografie istorică a comunei Oituz, portalul Primăriei Oituz primariaoituz.ro, accesat 2014.03.22
  9. ^ Orange a distrus curtea Cetății Rákoczy, pentru a-și instala o antenă, Veronica Marinescu, 17 decembrie 2003, ziarul Curierul Național, accesat 2014.03.22
  10. ^ Monumentul eroilor cavaleriei, oituz.ro, accesat 2014.03.22
  11. ^ Pasul Oituz 866 m, monumentul lui SISSI

Bibliografie[modificare | modificare sursă]