Dărmănești
| Dărmănești | |||
| — oraș — | |||
 | |||
| |||
  Dărmănești Dărmănești (România) | |||
| Coordonate: 46°22′1″N 26°29′41″E / 46.36694°N 26.49472°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Bacău | ||
| SIRUTA | 22166 | ||
| Reședință | Dărmănești[*] | ||
| Localități componente | |||
| Guvernare | |||
| - primar al orașului Dărmănești[*] | Toma Constantin[*][3] ( PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 270,43 km² | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▼ 12247 locuitori | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Dărmănești (în maghiară Dormánfalva) este un oraș în județul Bacău, Moldova, România, format din localitatea componentă Dărmănești (reședința), și din satele Dărmăneasca, Lapoș, Păgubeni, Plopu și Sălătruc.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Orașul se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Harghita, la poalele Munților Nemira, pe malurile râului Trotuș si în bazinul hidrografic al afluentului acestuia, râul Uz. Este traversat de șoseaua națională DN12A, care leagă Oneștiul de Miercurea-Ciuc. Din acest drum, la Dărmănești se ramifică șoseaua județeană DJ123 care duce spre vest în județul Harghita la Sânmartin (unde se intersectează cu DN12) și Sânsimion (deși porțiunea ce traversează munții nu este asfaltată).[4] Prin oraș trece și calea ferată Adjud–Comănești–Siculeni, pe care este deservit de halta Valea Uzului și de halta de călători Valea Uzului Haltă.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Dărmănești
Români (85,96%)
Romi (7,68%)
Necunoscută (6,16%)
Altă etnie (0,18%)
Componența confesională a orașului Dărmănești
Ortodocși (77%)
Romano-catolici (10,45%)
Penticostali (5,95%)
Necunoscută (6,2%)
Altă religie (0,38%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Dărmănești se ridică la 12.247 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 14.194 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,96%), cu o minoritate de romi (7,68%). Pentru 6,16% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (77,01%), dar există și minorități de romano-catolici (10,45%) și penticostali (5,95%). Pentru 6,21% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Dărmănești este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Toma Constantin[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 13 | ||||||||||||||
| Partidul Social Democrat | 4 | ||||||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
În regiune au avut loc în 1434 lupte între Iliaș Vodă, susținut de poloni, și fratele său Ștefan al II-lea, din care al doilea a ieșit victorios.[7]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Dărmănești avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Dărmănești, Lapoș, Plopu, Păgubeni și Poiana Uzului, cu 3968 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești. Principalii proprietari de terenuri erau principele Alexandru B. Știrbei, Eug. Ghica și statul.[7]
Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Comănești a aceluiași județ, având 6000 de locuitori în satele Dărmănești, Dărmăneasca, Lapoș, Plopu, Păgubeni, Poiana Uzului și în cătunul Pivniceri.[8]
În perioada interbelică a existat fabrica „Dărmănești” de oțet prin distilare uscată a lemnului de fag. Procedeul era cel obișnuit, unde lemnul de fag era introdus în retorte de fontă închise ermetic și încălzite 16 ore. Astfel, în lipsa aerului, lemnul se distila și se obținea în primă fază acid pirolignos, un amestec de acid acetic, acetonă și alcool metilic. Prin tratarea acidului pirolignos cu hidroxid de calciu, acidul acetic era separat prin trecerea în acetat de calciu. Prin separarea acestuia rămânea acetona și alcoolul metilic în amestec, separate la rândul lor prin distilare fracționată. Acetatul de calciu era tratat cu acid sulfuric, separându-se acidul acetic.[9]
În 1950 comuna a trecut în administrația raionului Moinești din regiunea Bacău. În 1968, ea a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci a apărut și satul Sălătrucu, iar satele Poiana Uzului și Pivniceri au fost desființate și comasate cu satul Dărmănești.[10][11] Comuna a căpătat statut de oraș în 1989.[12]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
În orașul Dărmănești se află palatul Știrbei, monument istoric de arhitectură de interes național, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și aflat pe strada Dumbravei. În rest, cinci alte obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: complexul de instalații tehnice hidraulice din cartierul Boiștea, cuprinzând o dârstă hidraulică (datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea), o piuă hidraulică și o vâltoare (ambele de la începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1808, cu adăugiri în 1884); moara de apă Hazaparu (începutul secolului al XX-lea); biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1813) din satul Lapoș; biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din satul Plopu.
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Ioan Ferenț (1886-1933), preot romano-catolic, istoric
- Eduard Ferenț (n. 1938), preot romano-catolic, rector al Seminarului Teologic din Iași
- Dumitru Ichim (n. 1944), poet, eseist, prozator și preot
- Vasile Secăreș (n. 1948), politolog român, profesor, rector și fondator al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Google Maps – Dărmănești (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ a b Lahovari, George Ioan (). „Dărmănești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu.
- ^ „Comuna Dărmănești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ Constantin Scrub, „Excursia de studii a Școalei Politehnice din Iași în regiunile industriale: Bacău, Ardeal și Valea Prahovei”, Institutul de Arte Grafice și Editură „Brawo”, Iași, 1937, p. 188
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2 din 18 aprilie 1989 privind îmbunătățirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România”. LegeOnline.ro. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- La Dărmănești, într-o toamnă, Iulian Ignat, Formula AS - anul 2009, numărul 891
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||
.jpg)