Comuna Oncești, Bacău

46°28′42″N 27°14′58″E (Comuna Oncești, Bacău) / 46.47833°N 27.24944°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Oncești.
Oncești
—  comună  —
Oncești se află în România
Oncești
Oncești
Oncești (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°28′42″N 27°14′58″E ({{PAGENAME}}) / 46.47833°N 27.24944°E

Țară România
Județ Bacău


ReședințăOncești
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Oncești[*]Mihai-Marinel Puțeanu[*][1] (PSD, )

Suprafață
 - Total47,47 km²
Altitudine157 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.406 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Oncești (în trecut, și Lozinca) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bărboasa, Dealu Perjului, Onceștii Vechi, Oncești (reședința), Satu Nou, Tarnița și Taula.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în partea de est a județului, pe valea râului Berheci. Este străbătută de șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Izvoru Berheciului și Secuieni (unde se termină în DN2F) și spre sud de Vultureni, Dealu Morii, apoi mai departe în județul Vrancea de Corbița și Tănăsoaia și în județul Galați de Brăhășești și Gohor. Din acest drum, la Oncești se ramifică șoseaua județeană DJ241B, care o leagă spre nord-vest de Filipeni și Secuieni.[2]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Componența etnică a comunei Oncești

     Români (95,38%)

     Alte etnii (4,62%)




Componența confesională a comunei Oncești

     Ortodocși (94,81%)

     Alte religii (0,57%)

     Necunoscută (4,62%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Oncești se ridică la 1.406 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.621 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,38%).[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,81%), iar pentru 4,62% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Oncești este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Mihai-Marinel Puțeanu[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal2       
Partidul Mișcarea Populară1       
Uniunea Salvați România1       

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stănișești a județului Tecuci și era formată din satele Bărboasa, Dealu Perjului, Gorghești, Lozinca, Taula, Tarnița, Tomozei, Onceștii Noi, Onceștii Vechi și Valea Boului, având în total 1470 de locuitori ce trăiau în 624 de case. În comună funcționau opt mori de apă, 15 mori de vânt, trei școli mixte cu 132 de elevi (în satele Onceștii Noi, Onceștii Vechi și Tarnița) și patru biserici ortodoxe la Bărboasa, Tomozei, Onceștii Noi și Tarnița.[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași județ, având aceeași alcătuire și 3558 de locuitori. Reședința comunei era pe atunci satul Dealu Perjului.[8]

În 1950, a fost transferată raionului Zeletin din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Bacău, după care în 1960 a trecut la raionul Bacău din aceeași regiune Bacău. În perioada comunistă, comuna a primit denumirea de Lozinca. În 1968, comuna a trecut la județul Bacău și a primit înapoi numele de Oncești. Tot atunci, satele Onceștii Noi și Lozinca au fost unite, formând satul Oncești.[9][10]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Cinci obiective din comuna Oncești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: așezarea din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) de la „Podu Morii” (600 m sud de satul Bărboasa); situl de pe „Dealul Bărboasei” (la nord-vest de satul Bărboasa) ce cuprinde urmele unor așezări din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), Epoca Bronzului târziu (cultura Noua) și secolul al V-lea î.e.n. (Halstatt târziu); așezarea medievală timpurie (secolele al VIII-lea–al IX-lea) de la „Poiana Țarinei” (pe malul drept al Berheciului); și necropola carpică (secolele al II-lea–al III-lea e.n.) de la „Valea Iepei” de la marginea de est a satului Oncești. Al cincilea obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este școala din satul Oncești (1929–1930).

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  2. ^ Google Maps – Comuna Oncești, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Oncești, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 586–587. 
  8. ^ „Comuna Oncești în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  10. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Monografia comunei Oncești - Bacău, Octavian I. Iftimie, Editura Pim, Iași, 2007