Comuna Livezi, Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Livezi.
Livezi
—  Comună  —
Livezi se află în România
Livezi
Livezi
Livezi (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°23′45″N 26°43′21″E / 46.39583°N 26.72250°E / 46.39583; 26.7225046°23′45″N 26°43′21″E / 46.39583°N 26.72250°E / 46.39583; 26.72250

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețStema judetului Bacau.svg Bacău

SIRUTA23289

ReședințăLivezi
Componență

Guvernare
 - PrimarGioni Crăciun[*][3][4] (PSD, )

Altitudine257 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 5038 locuitori

Fus orarUTC+2

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Livezi (în trecut, Valea Rea și Târgul Valea Rea) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Bălăneasa, Livezi (reședința), Orășa, Poiana, Prăjoaia și Scăriga.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în centrul județului, în depresiunea Tazlău-Cașin, pe malurile râului Tazlău. Este străbătută de șoseaua națională DN11, care leagă Bacăul de Onești. Din acest drum, la Livezi se ramifică șoseaua județeană DJ117, care duce spre vest și nord la Berzunți, Poduri și Moinești (unde se termină în DN2G).[5]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Livezi

     Români (89,89%)

     Romi (6,23%)

     Necunoscută (3,81%)

     Altă etnie (0,05%)


Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Livezi

     Ortodocși (83,8%)

     Romano-catolici (7,18%)

     Penticostali (2,02%)

     Adventiști de ziua a șaptea (1,66%)

     Necunoscută (3,83%)

     Altă religie (1,48%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Livezi se ridică la 5.038 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.308 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,9%), cu o minoritate de romi (6,23%). Pentru 3,81% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (83,8%), dar există și minorități de romano-catolici (7,19%), penticostali (2,02%) și adventiști de ziua a șaptea (1,67%). Pentru 3,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Livezi este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Gioni Crăciun[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat7       
Partidul Național Liberal4       
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților2       
Partidul Social Românesc2       

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Târgu Valea Rea, era reședința plășii Tazlăul de Jos a județului Bacău și era formată din satele Orășa Mare, Valea Rea-Sat, Valea Rea-Târg, Bălăneasa, Lunca, Scăriga, Poiana și Vrăbieni, având în total 2241 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1864, trei biserici ortodoxe (la Poiana, Bălăneasa și Orășa Mare) și una catolică la Bălăneasa.[8] Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de Valea Rea în plasa Tazlău a aceluiași județ, având 2760 de locuitori în satele Orășa, Poiana, Valea Rea, Valea Rea-Târg și în cătunele Lunca și Scăriga.[9]

În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Târgu Ocna din regiunea Bacău, iar în 1968 a primit denumirea de Livezi, în vreme ce satele Valea Rea-Sat și Valea Rea-Târg au primit respectiv denumirile de Livezi-Vale și Livezi-Deal.[10] În 1968, comuna Livezi a revenit la județul Bacău, reînființat; tot atunci satele Livezi-Vale și Livezi-Deal au fost comasate pentru a forma satul Livezi, iar satul Lunca a fost desființat și comasat cu satul Prăjoaia.[11][12]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei obiective din comuna Livezi sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: așezarea eneolitică aparținând culturii Cucuteni și aflată la sud de satul Bălăneasa și așezarea din Epoca Bronzului târziu (cultura Noua), aflată la 2 km sud-vest de același sat, pe malul Tazlăului. Al treilea obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica de lemn „Sfântul Dumitru” din satul Poiana, biserică construită în 1814.

Persoane născute aici[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Maps – Comuna Livezi, Bacău (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. . Accesat în . 
  7. ^ „Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Tîrgul-Valea-Rea, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 622. 
  9. ^ „Comuna Valea Rea în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  10. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .