RAFO Onești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
RAFO S.A.
Tip Societate pe acțiuni
Simbol bursier RAF
Soartă Dezmembrarea rafinăriei plănuită
Predecesor Rafinăria Onești
Fondată 1966
Sediu Strada Industriilor, nr. 3, Onești,  România
Zona deservită  România
Industrie Petrochimică
Produse benzină, motorină, propan, gaz petrolier lichefiat (GPL), păcură, cocs de petrol, propilenă, sulf de petrol
Capital propriu 2.194.936.967,5 RON achitat și subscris
Proprietar Daniel Goldenberg
Angajați 400 (2014)
Filiale RAFO ECO S.R.L.(curățare utilaje petroliere - închis), RAFO GAZ S.R.L. (îmbueteliere și distribuție gaz - închis)
Slogan Energie pură
Prezență online
rafo.ro

rafo.ro WebArchive

RAFO Onești este o rafinărie de petrol din România, fondată în anul 1956 în orașul Onești. Numele (înregistrat în anul 2001) provine din abrevierea cuvintelor „Rafinăria Onești”. Este prima cea mai mare societate de pe Platforma Petrochimică Borzești, aflată la periferia N-E a orașului. De asemenea, a fost cel mai modern combinat de prelucrare a petrolului din S-E Europei, folosind tehnologii americane, românești, germane, elvețiene și rusești. Materia primă este preluată din zonele petrolifere ale județului Bacău și prin conducta S.C. Oil Terminal S.A Constanța - Bărăgan - Onești ce asigură rafinăriei să funcționeze la 2.6 Mtpa.[1] Principalele produse petroliere realizate sunt benzinele, motorinele, propanul, Gaz Petrolier Lichefiat (GPL), păcura, cocsul de petrol, propilena, paraxilena, nafta și sulful de petrol. Se situează pe locul 3 ca mărime în țară după rafinăriile Petrobrazi și Petromidia.

Rafinăria Onești în anul 1964.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În anul 1956 a intrat în funcțiune Rafinăria Nr. 10 Onești, cea mai mare rafinărie din Moldova, cu o instalație de distilare atmosferică și în vid și o stație de desalinare electrică a țițeiului. Construirea și punerea în funcție a Rafinăriei Onești în anii 1955-1956 este descrisă în romanul Martor în constelații a lui Ion Ruse, publicat în 1964. Materia primă provine de pe întreaga vale a Trotușului, mai ales Moinești.[2]

În perioada 1960-1964 la rafinărie au fost introduse o serie de procese noi de prelucrare a țițeiului. Astfel s-au construit două instalații de cracare catalitică, care prelucrează distilatul de vid obținut la prelucrarea păcurii și distilatul de la instalația de cocsare întârziată. S-a construit și o instalație de calcinare a cocsului. Primele două instalații de distilare (1960) aveau fiecare o capacitate de 1,5 Mtpa și erau folosite pentru procesarea țiteiului nesulfuros românesc. O a treia coloană CDU, mai mare (3 Mtpa) a fost adaugată ulterior.[2]

În anul 1961 a fost pusă în funcțiune unitatea de cocsificare întârziată, utilizând o licență ICITPR Ploiești, cu o capacitate de procesare de 300.000 tone/an.[3]

Unitatea de extracție a aromaticilor cu dietilenglicol a fost pusă în funcțiune în 1965, folosind o licență HR Inc.- USA cu o capacitate de procesare de 350.000 tone/an. Materia primă care alimentează unitatea este concentratul aromatic (concentrat de benzen + concentrat de toluen + concentrat de xilen). În același an a fost pusă în funcțiune unitatea de separare a aromaticelor, utilizând o licență HR Inc.- USA, cu o capacitate de procesare de 100.000 tone/an. Mai târziu a fost terminată unitatea de fracționare a gazelor, utilizând o licență HR Inc.- USA, cu o capacitate de procesare de 199.000 tone/an.[3]

Între anii 1966-1970, în cadrul rafinăriei, au intrat în funcțiune următoarele instalații: de solventare a motorinei cu furfurol, partea de separare a xilenilor din cadrul complexului de reformare catalitică și instalația de fracționare gaze. De asemenea, s-a realizat creșterea capacității de prelucrare la instalațiile de distilare atmosferică și în vid, precum și creșterea producției de cocs.[2]

Pe 1 aprilie 1969 cele două unități de pe platforma industrială, Combinatul Chimic Borzești, Rafinăria Onești și Combinatul de Cauciuc Sintetic Onești, se comasează într-o unitate gigant, Grupul Industrial de Petrochimie Borzești, având în componență: Uzinele Chimice, Uzina de Petrol și Uzina de Cauciuc. Grupul Industrial de Petrochimie Borzești se întinde pe o distanță de 6 km și are 12.000 de salariați, din care 463 au studii superioare.[2]

În perioada 1977-1980 se inaugurează a treia magistrală din țară pentru transportul țițeiului din import pe ruta Constanța – Onești, cu un diametru de 50 cm.[2]

În anul 1979 este pusă în funcțiune unitatea de desalinizare electrică cu instalații românești. În anul 1995 este înlocuită cu instalația de desalinizare bielectrică - Petrolite GmbH cu licență germană, cu o capacitate de 3,5 milioane tone/an. În același an este pornită unitatea de distilare atmosferică și în vid, cu o capacitate de 3,5 milioane tone/an, utilizând licența ICITPR Ploiești și a fost reînnoită în mai multe etape începând cu 1992. Au fost înlocuite și adăugate: talere clasice cu cele Mellapak; reorganizarea și optimizarea schimbului de căldură asupra țițeiului pe circuitul de preîncălzire și au fost introduse calculatoare și senzori pe coloanele și încălzitoarele de la unitatea de distilare atmosferică. Obiectivul acestei unități este de a elimina impuritățile, apa, sărurile și clorurile din țiței.[3]

Între anii 1979-1980 este construită Rafinăria 2, pentru prelucrarea țițeiului sulfuros din import (Marea Neagră și țările arabe) adus de la terminalele S.C. Oil Terminal S.A Constanța printr-o conductă cu diametru de 50 cm.[2]

În perioada anului 1980 a fost pusă în funcțiune unitatea de hidrofinare a benzinei, utilizând o licență ICITPR Ploiești, are o capacitate de procesare de 800.000 tone/an. Obiectivul acestei unități este de a pregăti materia primă pentru unitatea de reformare catalitică. Astfel, benzina intră direct în amestec cu benzina rezultată din procesul secundar (cocsificarea, cracarea termică), în proporție de 80/20%, este supusă catalizatorului. Procesul de hidrofinare constă în eliminarea compușilor de sulf, oxigen și azot și pentru reținerea metalelor din compușii organometalici.[3]

În același an a fost pusă în funcțiune unitatea de cracare catalitică, folosind o licență UOP-USA, capacitatea de procesare a unității fiind de 500.000 tone/an. A fost modernizată în 1995 prin înlocuirea reactorului vechi cu un alt reactor cu o capacitate crescută a catalizatorilor și introducerea reactorului în amonte de unitatea de reformare catalitică. Acest nou reactor are un catalizator de protecție a catalizatorului de reformare împotriva sulfului. Obiectivul unității este obținerea benzinei cu număr octanic și de hidrocarburi crescut.[3]

În 1982 este pornită unitatea de cracare catalitică 3, utilizând o licență UOP-SUA, având o capacitate de procesare de 1,2 milioane tone/an. Obiectivul unității este distilatul în vid în amestec cu fracțiile secundare rezultate din alte procese.[3]

Unitatea de desulfurare a gazelor și recuperare a fost pusă în funcțiune în 1983, are o capacite de 20 000 t/an, fiind proiectată în a desulfura gazele de rafinare care conțin hidrogen sulfurat și pentru a recupera sulful care este transformat final în sulfuri elementare. În această unitate există și o stație de tratare a apelor reziduale ce conțin hidrogen sulfurat și amoniac care rezultă din unitatățile de distilare atmosferică și în vid, hidrofinări și cracări catalitice.[3]

În anul 1984 este inaugurată secția de producere a hidrogenului, utilizând licență ICITPR Ploiești. Obiectivul unității este de a asigura hidrogenul necesar proceselor hidrocatalitice. Capacitatea unității este de 7.200Nm³/h și este formată din trei unități de hidrogen de 2.400Nm³/h, fiecare unitate fiind capabilă să lucreze independent sau împreună.[3]

În anul 1985 a fost pusă în funcțiune unitatea de deparafinare a motorinei și de extracție directă a fracției kerosenului, având licență ICITPR Ploiești. Are o capacitate de procesare de 340.000 tone/an. Unitatea a fost adaptată pentru a lucra în domeniul deparafinării motorinei ușoare, începând cu 1998, utilizând licență INCERP Ploiești. În același an este pusă în funcțiune unitatea de hidrofinare a gazului petrolier, folosind o licență UDP-USA, având o capacitate de procesare de 700.000 tone/an. Obiectivul unității este de a obține gaz petrolier hidrofinat, o componentă a motorinei.[3]

În luna decembrie a anului 1986, În cadrul rafinăriei a intrat în funcțiune instalația Detol de obținere a benzenului prin dezalchilarea toluenului.[2]

Instalația de hidroizomerizare a fracțiilor primare a fost pusă în funcțiune în anul 1987, utilizând o licență IITPIC București, având o capacitate de 60 200 tone/an. Obiectivul principal este dealchilarea toluenului. Unitatea a fost scoasă din funcțiune în 1991 și a fost reînnoită cu una nouă cu o capacitate de izomerizare a fracțiilor petroliere ușoare, folosind licența INCERP-Ploiești și tehnologie de catalizare românească.[3]

În anul 1995 a fost pusă în funcțiune unitatea de reducere a vâscozității (visbreaking), prin adoptarea unității existente de cracare termică pentru a funcționa la parametrii normali cu o capacitate de procesare de 600.000 tone/an. Procedeul de reducere la o severitate mare permite prelucrarea reziduurilor grele în vid și obținerea unor randamente ridicate de produse ușoare (gaze, benzină, motorină) și un reziduu stabil redus care poate fi utilizat drept combustibil.[3]

Distribuția[modificare | modificare sursă]

În țară[modificare | modificare sursă]

În anul 2007, rețeaua de retail RAFO cuprindea circa 290 de benzinării, din care 33 în proprietate, aproximativ 250 de stații particulare afiliate, laborator mobil și stații de stocare în Brașov, Craiova, Cluj-Napoca, Bărăgan[4].

În N-C-S Moldovei și întreaga Transilvanie erau livrate în principal următoarele produse: benzina, motorina, GPL, păcura ușoară, cocsul și sulful.[3]

În străinătate[modificare | modificare sursă]

Dintre produsele petroliere obținute, cele mai exportabile erau benzina, motorina, cocsul de petrol și, în ultima perioadă, sulful petrolier.[3]

Benzina și motorina au fost exportate pe piața occidentală (Canada, SUA), precum și pe piețele de vecinătate: Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Austria, Bulgaria. Doar cocsul petrolier a fost exportat în Asia (Turcia).[3]

Fișe tehnice[modificare | modificare sursă]

În urma programului de retehnologizare a rafinăriei s-a implementat și certificarea Sistemului de Management Integrat Calitate-Mediu conform cerințelor ISO 9001:2000 și ISO 14001:2004.

Secții de producție[modificare | modificare sursă]

  • DAV1, DAV2 - Distilare Atmosferică și în Vid - 3,5 milioane tone/an - tehnologie SULZER Elveția (pentru talerele Mellapak)
    Schema de profil a rafinăriei RAFO - fluxurile principale de producție
  • PHB - Unitatea de Hidrofinare a Benzinei -
  • RC1, RC2 - Unitatea de Reformare Catalitică - tehnologie UOP SUA
  • HM, HP, HM2 - Unitatea de hidrofinare a Gazului petrolier lichefiat
  • HDV - Unitatea de hidrofinare a Gazului petrolier lichefiat în vid
  • CC1, CC2, CC3 - Unități de Cracare Catalitică - tehnologie UOP SUA
  • Secții fabricare hidrogen - tehnologie SELAS Franța
  • (MTBE și TAME) - unități eter
  • DGRS - unitatea Desulfurare Gaz și unitatea de Recuperare Sulf, stripare ape uzate
  • FGR - unitatea Fracționare Gaze și Recuperare
  • AMC - secții mecanice
  • desalinizare electrică a țițeiului - tehnologie PETROLIT Germania
  • Stație de ardere gaze
  • Unități de producție proprie: abur, aer tehnic si instrumental, azot, apă de răcire
  • Secția de ape uzate mecanice-chimice și stație de epurare biologică
  • Unitatea de produse brute, finite și semi-finite, rezervoare de stocare gaze lichefiate
  • Camioane și automotoare, rack-uri de încărcare
  • Stație de descărcare materie primă

Secții în conservare[modificare | modificare sursă]

  • Extracție aromatice - separare (2 linii): benzen, toluen, ortoxilen, etilbenzen, paraxilen, metaxilen.
  • Separarea paraxilen (include separarea de benzen orto-etil, izomerizare methaxylene, separare paraxilen prin absorbție) - separare paraxilen (PAREX), izomerizare metaxilen (IMX) - tehnolofie UOP SUA

Foste proiecte în derulare[modificare | modificare sursă]

  • Creșterea capacității unității de cocsare întârziată cu până la 650 Kta
  • Unități producție carburanți Euro 5 (2011).
  • Bloc aromatic: unități de Paraxylene - 411 Kta și benzen - 233 Kta[5]

Statistici[modificare | modificare sursă]

Are o capacitate de 3,5 milioane tone pe an / 8000 t zi iar factorul mediu de complexitate al rafinăriei, reprezentat de indicele Nelson, este de 8.69.

Număr de angajați:

Cifra de afaceri:

Sponsorizări[modificare | modificare sursă]

Societatea Balkan Petroleum controlată de Marian Iancu a făcut în anul 2006 un contract de publicitate împreună cu compania austriacă Expanet Trading Ltd. cu echipa de fotbal Steaua București pentru suma de de 1 milion de euro (cea mai mare din România la acea vreme)[9] sigla Rafo apărând pe tricourile jucătorilor iar imaginea societății Rafo, în plină reorganizare judiciară și cu datorii de peste 200 de milioane de euro, să fie spălată. În trecut, rafinăria a susținut între 1994-2004 clubul de fotbal FC Onești împreună cu societatea Carom.[10][11]

Falimentarea[modificare | modificare sursă]

A fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacubov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Compania Canyon Servicos este împarțită între firmele Merrydown și Meadowside Management, cu sediul în Insula Nevis (paradis fiscal) și sunt conduse de Jorge Rivera și Carlos Apodaca, doi avocați care reprezintă interesele cunoscutului lider PSD Viorel Hrebenciuc[12].

Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.[13]

RAFO Onești a intrat în procedură de reorganizare judiciară în aprilie 2004, fiind cel mai mare datornic la buget[14]. La acel moment, conform Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație, Gabriel Bivolaru ar fi fost „stăpânul din umbră” al RAFO Onești[15].

La sfârșitul anului 2004, guvernul Năstase a aprobat ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni[16].

În iulie 2005, compania Calder A a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RAFO[16]. În spatele Calder A se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky[16].

În 2007, AVAS a ridicat gajul instituit asupra acțiunilor rafinăriei, investițiile asumate prin contractul de privatizare fiind efectuate[14]. Până în noiembrie 2007, RAFO Onești a plătit toate datoriile către bugetul general consolidat, în suma de 898 milioane de RON (aproximativ 250 milioane Euro).[17] Tot în noiembrie 2007, acționarii RAFO Onești au aprobat majorarea capitalului social la 2,01 miliarde lei (570 milioane euro).

În mai 2007, RAFO Onești a preluat Rafinăria Dărmănești, ca punct de lucru[18].

Rafinăria a fost cumpărată, în anul 2009, de Petrochemical Holding - proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy care a deținut colosul petrochimic Sibur până la venirea la putere a lui Vladimir Putin[19]. Ulterior Goldovskyi a fost arestat pentru șapte luni după care a fost eliberat, a părăsit Rusia și a înființat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri[19].

În 2011, ieșise dintr-o procedură de reorganizare care durase nu mai puțin de 7 ani, urmare a precedentei intrări în insolvență, survenită în 2004. Tribunalul Bacău a admis pe 27 octombrie cererea de intrare în insolvență a Rafo și a numit ca administrator judiciar provizoriu Casa de Insolvență Transilvania.

Pe 3 februarie 2015, compania austriacă Petrochemical Holding, acționar majoritar la RAFO, a anunțat că va închide și va vinde la fier vechi rafinăria de la Onești.

Datorită situației financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor și utilajelor aferente ale companiei, potrivit unui comunicat al companiei transmis Bursei de Valori București [20].

La finalul anului 2015, Rafo Onești avea datorii totale de peste 312 milioane lei, acumulând, în ultimii 6 ani, pierderi însumate de peste 287 milioane lei.[21]

Oligarhul rus Yakov Goldovskiy, apropiat de regimul Putin, a vândut rafinăria în august 2016 unui basarabean, Vitali Cebanu cu firma Adres Capital GmbH, preluând cele 96,5% din acțiuni, el este și apropiat de Renato Usatîi. Acesta din urmă este urmărit internațional pentru comandarea unui asasinat la Londra și s-ar ascunde la Moscova.[21]

Basarabeanul a vândut rafinăria unui belgian, Daniel Goldenberg, cu toate că promisese punerea ei în funcțiune. Daniel Goldenberg este proprietarul firmei Result-4-You BVBA, a fost membru în Consiliul de Administrație al Rafo.[21]

Pe 6 noiembrie 2016 Rafo a reintrat în insolvență, după 5 ani, din propria inițiativă datorită restanțelor către cei 385 de angajați.[21]

În februarie 2017, ambasadorul Republicii Iran la București, Hamid Moayyer, i s-a oferit acestuia documentația solicitată inițial despre situația în care se găsește, în prezent, societatea Rafo Onești. La sfârșitul anului 2016 ambasadorul Iranului a fost în Bacău, unde a avut întâlniri inclusiv cu reprezentanții Rafo, dar și cu ai autorităților locale, la Camera de Comerț și Industrie. Încă de atunci a solicitat mai multe detalii despre Rafo, pentru că statul iranian ar fi interesat de această rafinărie. Recent, Ministerul Energiei de acolo a transmis din nou acest interes.[22]

Pe 18 martie 2017 Judecătorii Tribunalului Bacău au ridicat sechestrul aplicat de Fisc pe bunurile Rafo Onești. Numai valoarea bunurilor mobile a fost estimată la 400.000.000 lei, adică aproape 90.000.000 euro. Ridicarea sechestrului a fost cerută de acționarul majoritar, dar și de sindicaliști. Cei aproape 400 de angajați ai Rafo nu își mai văzuseră salariile din martie anul trecut, iar acționarii ruși dădeau vina pe sechestru.[23]

Dosarul RAFO-CAROM[modificare | modificare sursă]

La 27 noiembrie 2011, omul de afaceri Marian Iancu a fost condamnat la zece ani de închisoare în dosarul Rafo de către Tribunalul București. În dosarul RAFO a fost implicat și omul de afaceri Valeriu Damian, proprietarul lanțului de benzinării Helios.[24][25]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rafo.ro. „Rafo - Strategie. http://web.archive.org/web/20120527125302/http://www.rafo.ro:80/index.php/despre-noi/strategie.html. Accesat la 20 iulie 2017. 
  2. ^ a b c d e f g Verde Teodor, Verde Rozalia (2003). Monografia Municipiului Onești - în date și evenimente 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n Rafo.ro. „Rafo.ro - Unit of current production stream (EN). http://web.archive.org/web/20020206082040/http://www.rafo.ro:80/2.html. Accesat la 20 iulie 2017. 
  4. ^ Cifra de afaceri a Rafo Onesti, in scadere cu 20,1% pe 2007, 6 mai 2008, wall-stret.ro, accesat la 18 februarie 2010
  5. ^ Rafo Onesti, Univeristy of Transilvania, Faculty of Economic Science and Business Administration: Communication and public relation in busines RAFO Onesti
  6. ^ a b Cum a șters dezindustrializarea orașe întregi din România: dispariția coloșilor din Bucovina și Moldova, 13 septembrie 2012, Adrian Cojocar, Ziarul financiar, accesat la 19 aprilie 2014
  7. ^ Noi acțiuni de protest la RAFO Onesti
  8. ^ a b Rafo castiga procesul impotriva Glencore Energy, standard.ro, accesat la 10 mai 2009
  9. ^ Deșteptarea.ro. „Susținatorii RAFO sponsorizează Steaua. http://www.desteptarea.ro/sustinatorii-rafo-sponsorizeaza-steaua/. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  10. ^ Jurnalul.ro. „Steaua - Pace în disputa RAFO. http://jurnalul.ro/sport/steaua-pace-in-disputa-rafo-29578.html. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  11. ^ HotNews.ro. „Steaua face imagine RAFO pentru 1 milion de euro. http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1193430-steaua-face-imagine-rafo-pentru-1-milion-euro.htm. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  12. ^ Poli, cumparata de mafia RAFO, 13 Ianuarie 2005, evz.ro, accesat la 7 iulie 2011
  13. ^ Calder-A va plati datoriile Rafo catre Ministerul Finantelor pana la 20 februarie
  14. ^ a b Ce plan are Rafo Onesti pentru a reintra in productie, standard.ro, accesat la 10 mai 2009
  15. ^ Fugarul Gabriel Bivolaru e stapanul din umbra al Rafo Onesti, 31-Mar-04, crji.org, accesat la 13 aprilie 2011
  16. ^ a b c Miroase a rusi la RAFO, 21 Decembrie 2006, evz.ro, accesat la 29 iulie 2011
  17. ^ Rafo Onesti si-a platit datoriile
  18. ^ Ziarul de Bacau: Rafo preia oficial Rafinaria Darmanesti, 02.05.2007, zf.ro, accesat la 12 februarie 2010
  19. ^ a b RAFO împrumută 330 de milioane de euro prin gajarea bunurilor rafinăriei, 06 Ian 2010, money.ro, accesat la 6 ianuarie 2010
  20. ^ [1], 03 Feb 2015, mediafax.ro, accesat la 03 februarie 2015
  21. ^ a b c d Profit.ro. „RAFO Onești a reintrat în insolvență, după 5 ani. Rafinăria a fost preluată de o firmă belgiană cu un profit de 253 euro. https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/rafo-onesti-a-reintrat-in-insolventa-dupa-5-ani-rafinaria-a-fost-preluata-de-o-firma-belgiana-cu-un-profit-de-253-euro-15944191. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  22. ^ Ziarul de Bacău. „Judecătorii au ridicat sechestrul asupra rafinăriei Rafo Onești. http://zdbc.ro/judecatorii-au-ridicat-sechestrul-asupra-rafinariei-rafo-onesti/. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  23. ^ Digi24. „Judecătorii au ridicat sechestrul asupra Rafo Onești. http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/judecatorii-au-ridicat-sechestrul-fiscului-asupra-rafinariei-rafo-onesti-690144. Accesat la 25 aprilie 2017. 
  24. ^ Moartea lui Valeriu Damian, deocamdată, o crimă perfectă. Familia a apelat la o clarvăzătoare, 2 aprilie 2012, Olimpia Filip, Adevărul, accesat la 18 aprilie 2016
  25. ^ Valeriu Damian a făcut închisoare pentru mită record în dosarul Rafo, 11 august 2011, Adevărul, accesat la 18 aprilie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]