Comuna Răcăciuni, Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Răcăciuni
—  Comună  —
Primăria comunei Răcăciuni
Primăria comunei Răcăciuni
Răcăciuni se află în România
Răcăciuni
Răcăciuni
Răcăciuni (România)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°20′26″N 26°56′43″E / 46.34056°N 26.94528°E / 46.34056; 26.9452846°20′26″N 26°56′43″E / 46.34056°N 26.94528°E / 46.34056; 26.94528

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Stema judetului Bacau.svg Bacău

SIRUTA 24766

Reședință Răcăciuni
Componență

Guvernare
 - Primar Lucian Cheța[*][3][4] (PSD, )

Suprafață
 - Total 81,79 km²
Altitudine 290 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 7252 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 7.969 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 607480

Localități înfrățite
 - Colognola ai Colli Italia

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Răcăciuni
Poziția localității Răcăciuni

Răcăciuni (în maghiară Rekecsin) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Ciucani, Fundu Răcăciuni, Gâșteni, Gheorghe Doja, Răcăciuni (reședința) și Răstoaca.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al Siretului în dreptul barajului și lacului de acumulare Răcăciuni, și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia Răcăciuni cu afluentul său Valea Lungă. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Răcăciuni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252E, care duce spre est la Pâncești traseul drumului european E85 (DN 2) la cca 25 km de municipiul Bacău, la limita estică a Dealurilor Subcarpatice (Culmea Petricica) și pe malul drept al râului Siret. Tot din DN2, la Răcăciuni se ramifică șoseaua județeană DJ206B care duce spre vest la Parava și Gura Văii. Prin zona de vest a comunei trece șoseaua județeană DJ119, care o leagă spre nord de Cleja, Faraoani, Valea Seacă, Sărata și Bacău (unde se termină în DN11) și spre sud de Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A).[5] Este traversată și de calea ferată Focșani–Bacău, pe care este deservită de stația Răcăciuni.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Răcăciuni

     Români (87,74%)

     Maghiari (4,21%)

     Romi (1,72%)

     Ceangăi (2,41%)

     Necunoscută (3,81%)

     Altă etnie (0,08%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Răcăciuni

     Ortodocși (44,19%)

     Romano-catolici (50,93%)

     Necunoscută (3,75%)

     Altă religie (1,11%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Răcăciuni se ridică la 7.252 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 7.969 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,74%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (4,22%), ceangăi (2,41%) și romi (1,72%). Pentru 3,82% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (50,94%), cu o minoritate de ortodocși (44,19%). Pentru 3,75% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Răcăciuni este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Lucian Cheța[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 10                    
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 2                    
Partidul Național Liberal 2                    
Partidul Social Românesc 1                    

Istorie[modificare | modificare sursă]

În trecut, moșia satului aparținuse familiei domnitorului moldovean Gheorghe Ștefan. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și avea în compunere satele Răcăciuni, Gâșteni, Teiuș, Satu Nou și Berindești, cu 2201 locuitori. În comună existau trei mori de apă, una de aburi, două școli mixte — una deschisă în 1865 la Răcăciuni cu 55 de elevi și una la Gâșteni cu 13 elevi — două biserici ortodoxe și una catolică.[8] La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Fundu-Răcăciuni, cu satele Fundu Răcăciuni, Ciocani, Curmătura și Gâșteni, având în total 1066 de locuitori ce trăiau în 320 de case. Comuna Răcăciuni avea 14 mori de apă, o biserică ortodoxă la Gâșteni și două biserici catolice la Fundu Răcăciuni și Ciocani, iar principalii proprietari de terenuri erau Smaranda Petrovici, G. Arapu și Matei Vasiliu.[9] În 1930, Satu Nou a fost rebotezat în Gheorghe Buzdugan.[10]

Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Fundu Răcăciuni și includerea satelor ei în comuna Răcăciuni aflată acum în plasa Răcăciuni a aceluiași județ. Comuna avea 4096 de locuitori în satele Târgu Răcăciuni, Gâșteni, Berindești, Fundu Răcăciuni, Ciocani, Satu Nou, Valea Rea și Teiușu.[11]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Bacău din regiunea Bacău, iar autoritățile comuniste au schimbat numele satului Gheorghe Buzdugan în Gheorghe Doja. În 1968 a revenit la județul Bacău, reînființat, iar satul Berindești a fost desființat și comasat cu satul Gâșteni.[12][13]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Trei monumente istorice de interes național se află pe teritoriul comunei Răcăciuni. Este vorba despre conacul Ata Constantinescu, construit pe la 1900 (astăzi, spitalul de psihiatrie Gâșteni); conacul Gheorghe Buzdugan (1906–1909) din satul Gheorghe Doja, ambele monumente de arhitectură; și bustul lui Spiru Haret, realizat în 1904, amplasat în curtea școlii din Răcăciuni și clasificat ca monument de for public.

În rest, alte opt obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice: așezarea eneolitică (cultura Cucuteni) din Dealul Vrăbiilor, de la marginea de est a satului Răcăciuni; așezarea fortificată din Epoca Bronzului (cultura Monteoru) aflată pe Dealul Cetățuia, la sud-vest de gara Răcăciuni; și situl de la est de zona „Zootehnică” a satului de reședință, sit ce cuprinde urmele unor așezări din epoca migrațiilor (cultura Cerneahov) și din Epoca Medievală (secolele al VIII-lea–al XVI-lea). Alte patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1803–1808) din satul Gâșteni; conacul Leon Furnuraki (1906); primăria comunei (1940–1943) și școala (1903) — ultimele trei aflate în satul Răcăciuni. Bustul lui Alexandru Ioan Cuza, realizat în 1912 și aflat în parcul central al satului de reședință este clasificat ca monument de for public.

Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Răcăciuni

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  5. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Răcăciuni, Bacău. Cartografiere de Google, Inc. https://maps.google.ro/?ie=UTF8&ll=46.346809,26.961308&spn=0.106528,0.222988&t=h&z=13&vpsrc=6. Accesat la 21 februarie 2014. 
  6. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  7. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Răcăciuni, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 195. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  9. ^ Lahovari, George Ioan (1902). „Fundul-Răcăciuni, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 445–446. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei5/roumanie_geo_5_text.pdf. 
  10. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 34. 15 iulie 1931. 
  11. ^ Comuna Răcăciuni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=54. Accesat la 21 februarie 2014. 
  12. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 21 februarie 2014. 
  13. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 21 februarie 2014. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]