Monitorul Oficial al României

Monitorul Oficial al României este publicația oficială a Statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituție: legi, hotărâri, moțiuni, decrete, ordonanțele de urgență, acte normative și alte acte menționate de legea de organizare și funcționare a Monitorului Oficial.

Editarea Monitorului Oficial al României constituie un serviciu public asigurat de către Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, care funcționează sub autoritatea Camerei Deputaților.

Primul număr a apărut, în baza Regulamentului organic, pe 8/20 decembrie 1832, sub redactarea lui Ion Heliade-Rădulescu; se numea Buletin gazetă administrativă și era un săptămanal tipărit cu litere chirilice, de format 19 x 24 cm. În 1839 începe publicarea Monitorului cu litere latine, cele chirilice dispărând complet.^[1]

Foaia oficială a Statului român este martora evoluției acestuia – un adevarat breviar al principalelor evenimente istorice, politice și culturale care au dus la apariția și dezvoltarea României moderne.

În perioada comunistă, publicația oficială a Statului român a purtat numele de Buletinul Oficial al R.P.R., iar între 1965 și 1989, denumirea de Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Înfățișarea actuală a Monitorului Oficial a fost dată de Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Camera Deputaților, sub autoritatea căreia funcționează Monitorul Oficial, autoritate exercitată prin Secretariatul General al Camerei Deputaților, a fost și rămâne editorul publicației, excepție făcând perioada iunie 2012 – iulie 2018, în care, prin O.U.G. nr. 36/2012, Guvernul României a avut această calitate.^[2]

Structura Monitorului Oficial[modificare | modificare sursă]

În prezent, publicația Monitorul Oficial al României este structurată în 7 părți ce cuprind:

Partea I (inclusiv Partea I bis și Partea I în limba maghiară): legile și alte acte adoptate de Parlament, decretele președintelui, hotărârile și ordonanțele Guvernului, actele Curții Constituționale etc.;
Partea a II-a: stenogramele ședințelor Camerei Deputaților, Senatului și ale ședințelor comune; rapoartele prezentate Parlamentului de către autoritățile publice;
Partea a III-a: publicații și anunțuri;
Partea a IV-a: publicații ale agenților economici;
Partea a V-a: contractele colective de muncă la nivel național și de ramură;
Partea a VI-a: actele privind achizițiile publice;
Partea a VII-a: actele societăților cooperative.^[3]