Monitorul Oficial al României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1877.
Monitorul Oficial din 21 iulie 2004.

Monitorul Oficial al României este publicația oficială a Statului român.

În Monitorul Oficial sunt publicate legile adoptate de parlament, decretele prezidențiale, hotătrârile și ordonanțele de Guvern, ordonanțele de urgență și deciziile Curții Constituționale.[1] Toate aceste acte intră în vigoare numai după publicarea în Monitorul Oficial. Monitorului Oficial publică de asemenea alte acte menționate de o lege separată, de organizare și funcționare proprie.

Tipărirea și pregătirea formatului electronic sunt asigurate de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. Formatul electronic din perioada 2000-prezent este gratuit și liber (părțile I și II permanent, părțile III-VII pentru zece zile de la publicare) pe pagina oficială a publicației, „inclusiv pentru căutare, salvare, distribuire și imprimare”.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primul număr a apărut pe 8/20 decembrie 1832 în format 19 x 24 cm, sub redactarea lui Ion Heliade-Rădulescu. Fondată de Regulamentului organic, publicația săptămanală se numea Buletin gazetă administrativă. Inițial tipărit cu litere chirilice, din 1839 Monitorul este publicat cu litere latine.[3] Monitorul Oficial din această perioadă este un adevărat breviar al principalelor evenimente istorice, politice și culturale care au exprimat apariția și dezvoltarea României moderne.

Publicația a fost numită Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne între 1949-1965 și Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România între 1965-1989.

Organizarea și funcționarea actuală a Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaților este specificată de Legea nr. 202/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare. Editorul publicației este Secretariatul General al Camerei Deputaților.

În perioda iunie 2012 – iulie 2018 publicația a fost editată de Guvernul României, conform O.U.G. nr. 36/2012.[4]

Structura[modificare | modificare sursă]

Monitorul Oficial al României este structurat în 7 părți.

  • Partea I (inclusiv Partea I bis și Partea I în limba maghiară) conține legile și alte acte adoptate de Parlament, decretele președintelui, hotărârile și ordonanțele Guvernului, actele Curții Constituționale etc.;
  • Partea a II-a: stenogramele ședințelor Camerei Deputaților, Senatului și ale ședințelor comune; rapoartele prezentate Parlamentului de către autoritățile publice;
  • Partea a III-a: publicații și anunțuri;
  • Partea a IV-a: publicații ale agenților economici;
  • Partea a V-a: contractele colective de muncă la nivel național și de ramură;
  • Partea a VI-a: actele privind achizițiile publice;
  • Partea a VII-a: actele societăților cooperative.[5]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Articolele 78, 100, 108, 115, 147 din Constituția României.
  2. ^ Oficial, RA Monitorul (), E-monitor - Monitorul Oficial al României, Monitorul Oficial al României 
  3. ^ Istoric Arhivat în , la Wayback Machine., monitoruloficial.ro
  4. ^ Cronologia celei mai grave crize din istoria democratică a României Arhivat în , la Wayback Machine., 6 iulie 2013, Silviu Sergiu, Evenimentul zilei, accesat la 9 iulie 2013
  5. ^ „Monitorul Oficial”. Arhivat din original la . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Monitorul Oficial