Stefan Hell

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stefan W. Hell
Stefan W Hell.jpg
Date personale
Născut (54 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Arad, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupație fizician
profesor universitar
chimist Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata
Organizație Universitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata
Premii Premiul Nobel pentru Chimie ()[3][4]
Kavli Prize in Neuroscience[*] ()
Berthold Leibinger Innovationspreis[*]
Premiul European Körber pentru Știință[*] ()
German Future Prize[*] ()
Gottfried Wilhelm Leibniz Prize[*] ()
Otto Hahn Prize[*] ()
Carl Zeiss Research Award[*] ()
Ernst Hellmut Vits Award[*] ()
Hansen Family Prize[*] ()
Helmholtz Prize[*] ()
Meyenburg Prize[*] ()
State Award of Lower Saxony[*] ()
Carus medal[*] ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce[*]
Onsager Medal[*] ()
Karl Heinz Beckurts Award[*] ()
Hall of Fame of German Research[*] ()
Q30067927[*] ()
Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române
Medalia Premiului Nobel

Stefan Walter Hell (n. ,[1][2] Arad, România) este un fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2014. Este director în Institutul Max Planck de Chimie Biofizică (Karl-Friedrich-Bonhoeffer-Institut) din Göttingen. În anul 2014 a primit Premiul Nobel pentru Chimie, împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner, „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție”.[5][6]

Originea[modificare | modificare sursă]

Stefan Hell provine dintr-o familie de șvabi bănățeni. Mama sa a fost învățătoare, iar tatăl inginer.[7] A copilărit la Sântana, în județul Arad, unde a urmat școala elementară între anii 1969 și 1977.[8] În anul 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania.[9]

În anul 2008 i-a fost retrocedată în natură casa părintească din Sântana, imobil situat pe strada Muncii.[10]

Studiile universitare[modificare | modificare sursă]

Din 1981 a studiat chimia la Universitatea din Heidelberg, unde și-a luat licența în 1987. După aceea și-a început studiile doctorale sub îndrumarea profesorului Siegfried Hunklinger, obținând gradul de doctor în 1990. Tema dizertației a fost „Reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal” (în germană Abbildung transparenter Mikrostrukturen im konfokalen Mikroskop). Pentru scurt timp a lucrat ca inventator.[11] În această perioadă l-au preocupat posibilitățile de a îmbunătăți rezoluția microscopiei optice dincolo de limitele atinse până la acel moment de știință, astfel că a pus bazele microscopiei 4Pi, o variantă îmbunătățită a microscopiei de fluorescență.

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Între 1991 și 1993 a lucrat la European Molecular Biology Laboratory, în cadrul laboratorului principal din Heidelberg. Aici a reușit să demonstreze practic principiul microscopiei 4Pi și să îmbunătățească considerabil rezoluția în profunzime. Din 1993 a deținut un post la Universitatea Turku din Finlanda, unde a fost șef de echipă în departamentul de fizică medicală. Acolo a dezvoltat principiul microscopului STED, un microscop de fluorescență. În paralel, între 1993 și 1994, a activat timp de 6 luni ca Visiting Scientist, în departamentul Engineering Science de la Universitatea Oxford.

În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care permite în Germania obținerea poziției de profesor universitar (în germană Habilitation). Anul următor s-a angajat la Institutul Max Planck pentru Chimie Biofizică din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în domeniul microscopiei optice. La 15 octombrie 2002 a ajuns directorul institutului. În 2003 a obținut o poziție de conducător al secției de microscopie optică de mare rezoluție din cadrul DKFZ, pentru ca în 2004 să fie numit profesor onorar la Universitatea din Göttingen.

Hell este membru de onoare al Academiei Române din 2012.[12]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Stefan W. Hell", Gemeinsame Normdatei, accesat la 24 aprilie 2014 
  2. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/2014/  Missing or empty |title= (help)
  4. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Missing or empty |title= (help)
  5. ^ The Nobel Prize in Chemistry 2014 Comunicat de presă, Pagina oficială a Premiului Nobel, accesat la 8 octombrie 2014
  6. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Chimie 2014, Pagina oficială a Premiului Nobel, accesat la 8 octombrie 2014
  7. ^ Andreea Pocotila (8 octombrie 2014), „Fizicianul premiat cu Nobelul pentru chimie vorbește românește și ține legătura cu mediul științific din țara noastră”, România liberă, http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnologie/stiinta/fizicianul-premiat-cu-nobelul-pentru-chimie-vorbeste-romaneste-si-tine-legatura-cu-mediul-stiintific-din-tara-noastra-352654, accesat la 8 octombrie 2014 
  8. ^ STEFAN W. HELL, Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest “Vasile Goldis” Arad”, Aradon.ro, 9 octombrie 2014, http://www.aradon.ro/stefan-w-hell-doctor-honoris-causa-al-universitatii-de-vest/1465448, accesat la 9 octombrie 2014 
  9. ^ Profesorul de limba română al lui Stefan W. Hell își amintește că acesta era pasionat de științele exacte”, Agerpres, 8 octombrie 2014, http://www.agerpres.ro/social/2014/10/08/profesorul-de-limba-romana-al-lui-stefan-w-hell-isi-aminteste-ca-acesta-era-pasionat-de-stiintele-exacte-16-33-55, accesat la 8 octombrie 2014 
  10. ^ Românul care a primit premiul Nobel a fost vândut de Ceaușescu la vârsta de 15 ani, Evenimentul zilei, 10 octombrie 2014.
  11. ^ Curriculum vitae
  12. ^ Wissenschaftspreis 2012 für Stefan Hell | Max-Planck-Institut für biophysikalische Chemie

Legături externe[modificare | modificare sursă]