Transnistria în Al Doilea Război Mondial
| Guvernământul Transnistriei | |||||
| |||||
| |||||
 Localizare | |||||
| Capitală | Odesa | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Guvernare | |||||
| Conducător | |||||
| Mihai I (rege) Ion Antonescu (conducător) Gheorghe Alexianu (guvernator) | |||||
| Gheorghe Potopeanu | |||||
| Istorie | |||||
| În prezent parte din | |||||
 Republica Moldova ( Transnistria) Ucraina | |||||
Modifică date / text  | |||||
Transnistria, în Al Doilea Război Mondial, a fost teritoriul dintre râurile Nistru și Bug de Sud cucerit de Puterile Axei de la Uniunea Sovietică, în timpul Operațiunii "Barbarossa", și administrat de România, sub numele Guvernământul Transnistria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (între 19 august 1941 și 22 ianuarie 1944). Acest teritoriu cuprinde, azi, regiunea Odesa și partea de jos din cea a Viniței, ale Ucrainei postsovietice. [1]
Istoric[modificare | modificare sursă]
Până în 1940, pe o parte a Transnistriei autoritățile sovietice organizaseră Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească, în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. La 2 august 1940, odată cu înființarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, o mică fâșie de-a lungul Nistrului a fost încorporată acesteia, iar restul a rămas Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. Această situație de fapt s-a restabilit în 1944, după reluarea controlului sovietic asupra zonei.
La declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost, până în 1944, aliata Germaniei. Conform înțelegerii dintre Germania și România, după ce trupele germano-române au cucerit regiunea, administrarea civilă a teritoriului a revenit României, fără ca teritoriul să fie încorporat formal României. La 30 august 1941, prin acordul româno-german semnat la Tighina, se prevedea instaurarea administrației civile române în teritoriul dintre Nistru și Bug, denumit ad-hoc "Transnistria". Sub conducerea lui Gheorghe Alexianu, această administrație și-a început activitatea la 19 august 1941, contribuind la bunăstarea și progresul acestui teritoriu, realizările românești fiind însă umbrite de folosirea Transnistriei și ca loc de deportare și suprimare a evreilor și rromilor.[2] Guvernul român a deportat în zonă sute de mii de evrei și 25.000 de romi din Regat. Aceștia au fost deportați, în special, în raioanele Oceacov, Berezovca și Golta.
Între 19 august 1941 – 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la râul Nistru (în vest) până la râul Bug (în est) și de la râul Niomjîi (în nord) până la Marea Neagră (în sud), care a purtat, de asemenea, numele de Transnistria. Teritoriul a fost împărțit în 13 județe, care cuprindeau cele 64 de raioane sovietice. Din 1.623 de funcționari ai administrației, doar 398 proveneau din România. După proclamarea RSS Moldovenești, raioanele Camenca, Rîbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol și Slobozia nu au intrat în componența RSS Ucrainene, ci au fost anexate la Moldova Sovietică.
Principalul oraș al guvernământului era Odesa.
Populația era formată din: ucraineni, români, ruși, germani pontici, polonezi, evrei etc. În perioada administrației românești, limbile oficiale au fost româna și rusa.
În ianuarie 1944, Armata Roșie a reocupat Transnistria.
Demografie[modificare | modificare sursă]
În decembrie 1941 autoritățile române au efectuat un recensământ general al populației, ale cărui rezultate nu au fost însă publicate. Există însă o evaluare globală care prezintă următoarea structură etnică.[3]
| Etnie | Număr | Procent (%) |
mediul Rural |
mediul Urban |
|---|---|---|---|---|
| Ucraineni | 1.775.273 | 76,3 | 79,9 | 57,4 |
| Români | 197.685 | 8,4 | 9,3 | 4,4 |
| Ruși | 150.842 | 6,5 | 2,4 | 27,9 |
| Germani | 126.464 | 5,4 | 5,9 | 2,7 |
| Bulgari | 27.638 | 1,2 | 1,1 | 1,4 |
| Evrei | 21.852 | 0,9 | 0,7 | 2 |
| Polonezi | 13.969 | 0,6 | 0,3 | 2,3 |
| Lipoveni | 968 | - | - | 0,1 |
| Tătari | 900 | - | - | 0,1 |
| Alții | 10.628 | 0,5 | 10,2 | 1,7 |
| Total | 2.326.2241 | 100 | 1.956.557 | 369.669 |
1 Cifra nu corespunde nici sumei rural-urban (2.326.226) și nici sumei pe etnii (2.326.229).
Împărțirea administrativă a guvernământului[modificare | modificare sursă]
- Județul Ananiev (reședință: Ananiev)
- Județul Balta (reședință: Balta)
- Județul Berezovca (reședință: Berezovca)
- Județul Dubăsari (reședință: Dubăsari)
- Județul Golta (reședință: Golta)
- Județul Jugastru (reședință: Iampol)
- Județul Moghilău (reședință: Moghilău)
- Județul Oceacov (reședință: Oceacov)
- Județul Odesa (reședință: Odesa)
- Județul Ovidiopol (reședință: Ovidiopol)
- Județul Râbnița (reședință: Râbnița)
- Județul Tiraspol (reședință: Tiraspol)
- Județul Tulcin (reședință: Tulcin)
Vedeți și[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ De precizat că acest teritoriu a aparținut, pentru scurt timp, Țării Moldovei și l-a avut ca hatman al Ucrainei pe Gheorghe Duca (cu aprobarea Sublimei Porți).
- ^ Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român. Editura Univers Enciclopedic, București, 1997, p. 407
- ^ Anton Golopenția „Românii de la est de Bug”, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2006.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Stancu, Vasile. Administrația civilă românească din Transnistria (1)
- Stancu, Vasile. Administrația civilă românească din Transnistria (2)
- Odessa-1941. „Onoarea pătată” a Armatei Române Arhivat în , la Wayback Machine.
- Totul despre Transnistria la "Istorie-adevarata.blogspot.md", joi, 21 mai 2009.
- O pagină uitată din Istoria Românilor Administrația civilă românească din Transnistria, în timpul celui de-al II-lea război mondial (I) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Raport de pe timpurile guvernământului, (ianuarie 1942). Arhivat în , la Wayback Machine.
- „REGATUL MORȚII” DIN TRANSNISTRIA (1941-1942)
- Antonescu și Transnistria (1) Arhivat în , la Wayback Machine.
- Antonescu și Transnistria (2) Arhivat în , la Wayback Machine.
| |||||