Transnistria în Al Doilea Război Mondial

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la regiunea dintre Nistru și Bug administrată de România în al 2-lea război mondial. Pentru alte sensuri, vedeți Transnistria (dezambiguizare).
Transnistria sub administrație românească, harta pe județe.

Transnistria în Al Doilea Război Mondial a fost teritoriul dintre fluviile Nistru și Bug administrat de România sub numele Guvernământul Transnistria, în timpul celui de-al II-lea război mondial respectiv, între 19 august 194129 ianuarie 1944.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Până în 1940 pe o parte a Transnistriei autoritățile sovietice organizaseră Republica Socialistă Sovietică Autonomă Moldovenească, în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. La 2 august 1940, odată cu înființarea Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești, o mică fîșie de-a lungul Nistrului a fost încorporată acesteia, iar restul a rămas Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene. Această situație de fapt s-a restabilit în 1944, după reluarea controlului sovietic asupra zonei.

Maria Antonescu, Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transmistriei, Mihai Antonescu, vice-președintele Consiliului de Miniștri, membrii ai guvernului și ai Corpului Diplomatic la inaugurarea Expoziției Transnistriei.

La declanșarea celui de Al Doilea Război Mondial România a fost, până în 1944, aliata Germaniei. Conform înțelegerii dintre Germania și România, după ce trupele germano-române au cucerit regiunea, administrarea civilă a teritoriului a revenit României dar fără a fi încorporat formal României. Guvernul român a deportat în zonă sute de mii de evrei și 25 000 de rromi din Regat. Aceștia au fost deportați în special în raioanele: Oceacov, Berezovca și Golta.

Între 19 august 1941 - 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la râul Nistru (în vest) până la râul Bug (în est) și de la râul Niomjîi (în nord) până la Marea Neagră (în sud), care a purtat de asemenea numele de Transnistria. Teritoriul a fost împărțit în 13 județe, care cuprindeau cele 64 de raioane sovietice. Din 1.623 de funcționari ai administrației, doar 398 proveneau din România. După proclamarea RSS Moldovenești, doar raioanele Camenca, Rîbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Tiraspol și Slobozia nu au intrat în componența RSS Ucrainene, ci au fost anexate la Moldova Sovietică.

Principalul oraș al guvernământului era Odesa.

Populația era formată din ucraineni, români, ruși, germani, polonezi, evrei etc. În perioada administrației românești limbile oficiale au fost româna și rusa.

În ianuarie 1944 Armata Roșie a reocupat Transnistria

Demografie[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a judeţelor din Transnistria la 1941.

În decembrie 1941 autoritǎțile române au efectuat un recensământ general al populației ale cărui rezultate nu au fost însă publicate. Există însă o evaluare globală care prezintă următoarea structură etnică.[1]

Etnie Număr Procent
(%)
mediul
Rural
mediul
Urban
Ucraineni 1.775.273 76,3 79,9 57,4
Români 197.685 8,4 9,3 4,4
Ruși 150.842 6,5 2,4 27,9
Germani 126.464 5,4 5,9 2,7
Bulgari 27.638 1,2 1,1 1,4
Evrei 21.852 0.9 0.7 2.0
Polonezi 13.969 0,6 0,3 2,3
Lipoveni 968 - - 0,1
Tătari 900 - - 0,1
Alții 10.628 0,5 10,2 1,7
Total 2.326.2241 100 1.956.557 369.669

1 Cifra nu corespunde nici sumei rural-urban (2.326.226) și nici sumei pe etnii (2.326.229).

Împărțirea administrativă a Guvernământului[modificare | modificare sursă]

Teritoriile administrate de România în 1942.
Harta etnică a României conform recensământului din 1941.
Mărci poştale româneşti de la sfârşitul anului 1941 dedicate Transnistriei.
În Al Doilea Război Mondial documente militare sovietice au fost, uneori, scrise pe spatele unor formulare oficiale ale administrației române din Transnistria (1944).
Document al Armatei Roșii.
Document al Armatei Roșii.

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Anton GolopențiaRomânii de la est de Bug”, vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]