Germani bucovineni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Germanii bucovineni (în germană : Bukowinadeutsche sau Buchenlanddeutsche) au reprezentat o populație de origine germană, care a trăit în Bucovina între 1780 și 1940 d.C.

Colonizarea[modificare | modificare sursă]

Germanii imigrați nu s-au răspândit uniform în toată Bucovina, ci au fondat localități proprii sau cartiere proprii în localitățile existente. Astfel de localități au fost Gura Putnei (în germană : Karlsberg), Voievodeasa (în germană : Fürstenthal) [1] și Poiana Micului (în germană : Buchenhain). În alte sate s-au așezat pe lângă locuitorii români, preluând numele românesc al localității, ca la Bădeuți (în germană : Deutsch-Badeutz).

O parte însemnată din imigranți s-au stabilit în orașe ca Cernăuți (în germană : Tschernowitz), Storojineț (în germană : Storozynetz) [2], Rădăuți (în germană : Radautz), Suceava (în germană : Suczawa) [1], Vatra Dornei (în germană : Dorna-Watra) [1] și Gura Humorului (în germană : "Gurahumora" sau "Gura Humora"), localitate în care, în 1930, reprezentau majoritatea populației.

Germanii bucovineni au fost, în majoritate, agricultori. În activitatea lor, agricultorii coloniști germani au obținut adesea rezultate mai bune decât localnicii români, pentru că, la venirea lor în Bucovina, aceștia au primit 16-20 hectare de teren agricol de cea mai bună calitate, lemn de construcție, vite de prăsilă, semințe de calitate la prețuri convenabile sau sub formă de împrumuturi pe termen lung, fără dobândă, scutiri de impozite. [3]

Până la strămutarea lor în Al Treilea Reich, ce a avut loc în 1940, germanii reprezentau o minoritate națională cu pondere de circa 21% din totalul populației, valoare stabilită la recensământul din 1910. Ulterior, s-a constatat că circa 13% din aceștia erau evrei care s-au declarat germani.

Cronologia colonizării[modificare | modificare sursă]

În Bucovina, coloniștii germani au venit valuri, nu numai dinafara Imperiului, dar și din interior, formând colonii pentru exploatări miniere, forestiere, fabricarea sticlei, agricultură, meșteșuguri, etc. Iată, cronologic, coloniile germane înființate în Bucovina:[3]

De asemena, coloniști germani s-au așezat și în alte localități (Putna [1], Valea MoldoveiWallessaka [1], VamaWama, MoldovițaRuss Moldawitza [1], CiudeiCzudyn [2], StănileștiKornoluncze/ Stanilesti [1], Valea CosminuluiFranzthal [2] etc.).

Strămutarea[modificare | modificare sursă]

Prin ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, adresat României, care a dus la Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de nord, germanii din cele două ținuturi s-au trezit peste noapte locuind în Uniunea Sovietică. Având ca bază Pactul Ribbentrop-Molotov, pe 5 septembrie 1940 a fost încheiat la Moscova așa-numitul "Tratat de strămutare" (Umsiedlungsvertrag). Ca urmare a acestui tratat, după numai 4 zile, la 9 septembrie 1940 s-a înființat în Cernăuți "Comandamentul pentru strămutare" (Umsiedlungskommando) pentru Basarabia și Bucovina de Nord, care și-a început activitatea pe 15 septembrie, acesta fiind compus din 599 persoane sub comanda SS-Standartenführer Horst Hoffmeyer. Primul transport pe calea ferată, cu 1.000 de germani strămutați, a avut loc pe 27 septembrie. Ultimul tren cu strămutați a trecut granița Uniunii Sovietice la 17 noiembrie, încadrându-se perfect în termen. Din sudul Bucovinei, trenurile au trecut prin Transilvania, Ungaria, Austria[5].

După strămutarea germanilor din nordul Bucovinei, care intrase în compunerea URSS-ului, Germania a considerat că nici comunitățile germane din sudul Bucovinei, rămase la România, nu mai erau "viabile". De aceea, la 22 octombrie 1940, consulul general al Germaniei în România, SS-Oberführer Wilhelm Rodde a semnat cu Ioan Broșu, reprezentantul României, un tratat germano-român privind strămutatrea. După modelul aplicat în Bucovina de Nord s-a înființat Comandamentul German pentru strămutare Deutsche Abwicklungsstelle für die Umsiedlung (DAS)[6], care a pus strămutarea sub comanda SS-Oberführer Heinrich Siekmeier[7]. De data aceasta, acțiunea nu mai era pusă sub presiunea timpului, ca în Bucovina de Nord[5].

Prin strămutarea din 1940, circa 80.000-90.000 de persoane au părăsit Bucovina, fiind duse în Al Treilea Reich, sub lozinca Heim ins Reich ("Acasă în Reich").

Deoarece transportul s-a făcut cu trenul, strămutații au putut să-și ia cu ei doar foarte puține obiecte personale. După o scurtă staționare în lagăre din Germania, majoritatea strămutaților au fost relocați în gospodării confiscate de naziști în Polonia (teritoriu ce forma Reichsgau Wartheland, denumit și Warthegau), gospodării care le-au fost date strămutaților ca despăgubire pentru averile lăsate în Bucovina.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hugo Weczerka, Die Deutschen im Buchenland [Germanii din Bucovina], Würzburg 1954;
  • Hugo Weczerka, Das Fürstentum Moldau und die Deutschen, în: Isabel Röskau-Rydel, Deutsche Geschichte im Osten Europas. Galizien, Bukowina, Moldau, Berlin, 1999.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]