Dialect

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Un dialect este o ramură sau o varietate a unei limbi vorbită într-o anumită zonă geografică. Numărul vorbitorilor și zona poate fi de dimensiune arbitrară. Astfel, un dialect al unei zone mai mari conține mai multe subdialecte, care pot conține la rândul lor idiomuri cu răspândire și mai mică, și așa mai departe (vezi și: grai).

Conceptul de "dialect" se distinge de "socilect", care este o varietate a unei limbi vorbită de un anumit strat social, de limba standard care este standardizată pentru uz public, de jargon și argou, care sunt caracterizate de diferențe în vocabular (sau lexic).

Nu există criterii general valabile pentru a distinge limbile de dialecte, deși există un număr de paradigme disparate, care uneori conduc chiar la concluzii contradictorii. Exemple de astfel de paradigme:

  • dialectele nu sunt recunoscute ca limbi literare
  • dacă idiomului cercetat îi lipsește prestigiul, atunci nu e vorba de o limba ci de un dialect

Lingviștii admit azi că diferența între un dialect și-o limbă este una esențialmente politică: așa cum spunea cândva lingvistul idiș Max Weinreich, “o limbă este un dialect c-o armată și-o marină militară”. Forme de vorbire ale unor state sunt considerate a fi “limbi”, așa cum se întâmplă cu daneza, suedeza sau norvegiana, asta chiar dacă ele sunt similare și mutual inteligibile, în timp ce alte forme de vorbire vorbite în interiorul unui stat, precum cantoneza, hokkien și mandarina (în China), sunt considerate “dialecte”, chiar dacă ele sunt departe de a fi mutual inteligibile.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ English Around The World, An Introduction, Cambridge Introductions To The English Language, Edgar W. Schneider, Cambridge University Press, p.18.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]