Talmud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Talmud: Începutul tratatului „Berachoth”. În mijloc Mişna şi Ghemara, în dreapta comentariul lui Rashi, în stânga comentarii ulterioare

Talmudul este o compilaţie a opiniilor docte acumulate în scris până la sfârşitul secolului V e.n. În majoritatea cazurilor, opiniile docte sunt prezentate sub formă de dialoguri şi opinii minoritare pe lângă opinii majoritare. Textul talmudic conţine numeroase elemente de legendă şi folclor, acestea fiind enunţate ca o ilustrare sau sursă suplimentară a opiniilor docte. Pe lângă textul talmudic definitivat până la sfârşitul secolului V e.n.au fost adăugate diferite comentarii care, cu timpul, au ajuns să fie considerate ca o parte integrantă a studiului talmudic. Opiniile docte enunţate în Talmud tratează toate aspectele vieţii umane prin perspectiva normativă a iudaismului.

Axioma fundamentală a iudaismului este că Tora este divină, unică, eternă şi irefutabil supremă. Tora este formată din primele cinci cărţi ale Vechiului Testament. "Pentateuch" este termenul grec referitor la primele cinci cărţi ale Vechiului Testament. Etimologic, noţiunea de Tora este complexă şi include "înţelepciune", "învăţătură" precum şi un sens arhaic de "lege". Textul talmudic explică aplicarea practică a celor 613 porunci, care formează cultul mozaic.

"Învăţătura" sau studiul de Tora este imperativul primordial al iudaismului, dat fiind că existenţa umană este şi trebuie să fie reglementată în exclusivitate prin Tora. Necesitatea permanentă de a acumula şi de aplica cunoştiinţa de Tora în absolut toate domeniile vieţii a creat necesitatea de a conserva, de a transmite şi de a sistematiza opiniile înţelepţilor despre diferitele chestiuni tratate. Cronologic, "învăţătură" orală, nescrisă, a fost prima modalitate de conservare a opiniilor şi a comentariilor din secolele V î.e.n.-II e.n. Rabbi Yehuda Hanassi (135-220 e.n) a făcut prima compilaţie scrisă a opiniilor cunoscute pînă la vremea sa. Această lucrare este denumită "Mişna", noţiune echivalentă cu "repetiţie", "studiu" sau eventual "studiu prin repetare".

"Ghemara" este stratul de opinii adăugate la textul talmudic în decursul secolelor II-V.

În secolul XI au fost adăugate la fiecare pagină comentariile lui Rashi (Rabbi Shlomo Ben Yitzhaki, cca. 1040-1105). Comentariile lui Rashi sînt scrise cu un tip deosebit de litere. În mod uzual, textele sunt aşezate în forma literei "L", Mişna fiind în centru, înrămată în stânga şi jos de textele Ghemara.

Prima tipărire a Talmudului provine de la creştinul Daniel Bromberg din Anvers, care a trăit între anii 1516-1549 la Veneţia.

Cuprins

[modifică] Legea orală

Iniţial studiul religios la evrei a fost pe cale orală. Rabinii expuneau şi dezbăteau legea (legea exprimtă, în scris, în Biblia ebraică) şi discutau Tanahul fără dreptul de a beneficia de lucrări scrise (altele decât cele de cărţi biblice înşişi), deşi unii şi-au mai au făcut note private (megillot setarim), de exemplu, ale hotărârilor judecătoreşti. Această situaţie s-a schimbat drastic, în principal ca urmare a distrugerii statalităţii evreiesti în anul 70 era creştină. Deoarece rabinii trebuiau se confrunte o nouă realitate- adică un iudaism fără Templu (pentru a servi drept centru de predare şi de studiu), vechiul sistem de studiu pe cale orală nu a putut fi menţinut . Anume în această perioadă discursul rabinic a luat naştere şi a început să fie înregistrat în scris. Cele mai vechi legi orale înregistrate probabil au fost de formă midraşică , în care discuţiile halahice au fost structurate ca un comentariu exegetic al Torei (Pentateucului). Dar, o altă formă, organizată de subiect, în loc de versetul biblic , a devenit dominantă in anii 200 era creştină, când rabinul Judah haNasi a redactat Mişna (משנה).

Legea orală, a fost departe de a fi monolită, dar a variat între diferite şcoli. Cele mai renumite au fost la Şcoala lui Şammai şi Şcoala lui Hillel. În general, toate opiniile, chiar şi cele ne-normative, au fost înregistrate în Talmud.

[modifică] Structură şi conţinut

Pagina de titlu al Talmudului Babilonian.

De-a lungul secolelor s-au cristalizat două versiuni diferite: Talmudul din Ierusalim (Yerushalmi) şi Talmudul din Babilon babilonian (Bavli). Există foarte multe similitudini, dar şi mari diferenţe între aceste două compilaţii. Talmudul babilonian este sursa contemporană primordială şi obiectul de studiu principal.

Caracterul textului talmudic este foarte complex. Talmudul este o compilaţie incertă, nesistematică şi imprevizibilă, compusă din versete din Tora şi din întreaga Biblie, opinii ale participanţilor la dialoguri, alături de poveşti, legende şi mituri. Subiectele tratate au tangenţă cu toate aspectele existenţei umane şi sociale, prin perspectiva axiomatică a supremaţiei insuperabile invocate pentru Tora. Adesea, diferitele aspecte ale unei probleme sunt tratate în diferite contexte, la o mare distanţă unul faţă de celălalt, ceea ce implică o metodologie de studiu foarte riguroasă şi consecventă. În mod uzual, un tratat începe prin enunţul unei reguli care devine subiectul diatribelor ulterioare. Cititorul sau studentul trebuie să deducă argumentul conclusiv, după ce a studiat argumentele invocate. Textul talmudic nu este clar sau uniform. În principiu, textul diferitelor straturi ale Tamudului este scris în ebraică cu un ingredient în limba arameică, la care se adaugă frecvent numeroşi termeni foarte rari din latină, greacă, persană şi mai ales, ebraică.

Studiul sistematic al Talmudului este o activitate zilnică. Studiul întregului ciclu talmudic durează 5-6 ani. În zilele noastre există un mare număr de situri prin intermediul cărora aceeaşi pagină zilnică (Daf Yomi) de Talmud este studiată simultan în întreaga lume.

Talmudul babilonian este compus din 6 "Ordine" sau "Categorii":

  • Seminţe (Zraim זרעים semănături): în Talmudul Babilonian a fost inclus numai tratatul "Berachot" - "Binecuvântări", care include discuţii halahice despre timpul, cronologia rugăciunile şi esenţa rugăciunilor. Talmudul din Ierusalim include aici o vastă tematică provenită de la practica agriculturii.
  • Sărbători (Moed מועד) - tratate - ordin dedicat legilor Şabatului şi a sărbătorilor. Sînt formulate legile generale pentru toate sărbătorile şi aspectele specifice ale fiecărei din acestea.
  • Femei (Naşim נשים ) tratate - în această parte sînt enumerate legile despre căsătorie şi divorţ, obligaţiile părinţilor, educaţia copiilor şi învăţarea lor a diferite meşteşuguri.
  • Pagube (Nezikin נזיקין pagube) - 10 tratate - este dedicat comentării legilor despre daunele materiale, sistemul de penalizare şi amenzi. Sînt prezentate principiile dreptului evreiesc. Tratatul "Avoda Zara" defineşte idolatria, iar "Pirkei Avot", prezintă învăţătura etică a autorilor Talmudului.
  • Subiecte sacre (Kodaşim קדשים sfinţenie) - 11 tratate- tratează legile despre sacrificii, slujba în Templu, legile alimentaţiei (Kaşrut) şi sacrificarea rituală a animalelor (Şhita).
  • Puritate(Teharot טהרות ritual pur) - 12 tratate - dedicată exclusiv subiectului curăţenia rituală şi a chestiunilor de impuritate personală.

Fiecare "ordin" sau "categorie" este subdivizată în tratate, cărţi, capitole, pagini şi foi.

[modifică] Diferenţe dintre Talmudul babilonian şi ierusalimitean

Există diferenţe semnificative între cele două compilaţii talmudice. Limba Talmudului de Ierusalim este un dialect aramaică de vest care diferă ca forma de aramaică folosită în Talmudul de Babilon. Talmudul Ierushalmi (din Ierusalim) este fragmentar şi adesea greu de citit, chiar şi de talmudisti cu experienţă. Versiunea a Talmudului Bavli (din Babilon), pe de altă parte, este mai detaliată şi precisă. Legile, cum sînt preyentate în cele două compilaţii sînt în esenţă similare, cu excepţia unor accentuări şi detalii minore. Talmudul din Ierusalim nu a primit mult atenţie de la comentatori, şi astfel comentariile tradiţionale care exista sunt de cele mai multe ori numai despre invataturile în plan comparat cu cele ale Talmudului Bavli.

Talmudul babilonian a înregistrat opiniile rabinilor din Israel, precum şi de cele din Babilon, în timp ce Talmudul din Ierusalim rareori citează rabinii din Babilon. Versiunea babiloniană conţine, de asemenea, opiniile mai multor generaţii, pentru că a fost finalizat mai târziu. Pentru ambele aceste motive, aceasta este considerată ca fiind o mai cuprinzătoare colecţie de avize disponibile. Pe de altă parte, pentru că perioda de reeditare între versiunea din Ierusalim şi din Babilon, avizele timpurii ale amoraimilor (prima generaţie de compilatori) ar putea fi mai aproape de forma lor originală în Talmud din Ierusalim.

[modifică] Cei mai importanţi învăţaţi în domeniul Talmudului din secolul XX:

[modifică] Ortodocşi

  • Rabbi Shlomo Zalman Auerbach (1910-1995)
  • Rabbi Yechiel Michel Epstein (1829-1907)(autorul operei halahe Aruch HaShulchan).
  • Rabbi Moshe Feinstein (1895-1986).
  • Rabbi Yosef Eliahu Henkin (1881-1973)
  • Rabbi Yisrael Meir Kagan (Chafetz Chaim, autor al Mishnah Berurah)
  • Rabbi Avraham Yesha'yahu Karelitz (numit şi Chazon Ish)(1878-1953)
  • Rabbi Elazar Menachem Shach (1898-2001). A condus una din cele mai prestigioase instituţii de studiu şi a influenţat viaţa politică din Israel.
  • Rabbi Joseph Soloveitchik (1903-1993), a promovat sinteza studiilor de Tora cu erudiţia laică
  • Rabbi Adin Steinsalz (1937 - ). Un erudit israelian care a făcut Talmudul accesibil prin traducere în ebraica cotidiană precum şi prin comentarii elucidive.
  • Rabbi Yehiel Yaakov Weinberg (Sridei Esh)(1878-1966)

[modifică] Conservativi sau apropiaţi de conservativi

  • Rabbi Louis Ginzberg (1873 - 1953)
  • Rabbi Saul Lieberman
  • Dr. Judith Hauptman
  • Rabbi David Weiss Halivni (1927- )
  • Rabbi Jacob Neusner

[modifică] Bibliografie

În limba română:

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Unelte personale