Regatul celor Două Sicilii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regatul celor două Sicilii
Regno delle Due Sicilie (it)
Regno d’’e Doje Sicilie (nap)
Regnu dî Dui Sicili (scn)

Bandiera del Regno di Sicilia 4.svg
 
Flag of the Kingdom of Naples.svg

1816 – 1861 Flag of Italy (1861-1946).svg
Drapel Stemă
Steag Stemă
Imn național
Inno al Rè
(Imn Regelui)
Localizare a {{{nume_genitiv}}}
Regatul celor Două Sicilii (în verde).
Capitală Napoli
Limbă/limbi italiană (oficială),
siciliană, napolitană
Formă de guvernare Monarhie
Rege
 - 1816-25 Ferdinand I
 - 1859–61 Francisc al II-lea
Istorie
 - Fondare 12 decembrie 1816
 - Unificarea Italiei 12 februarie 1861
Suprafață
 - 1860 111.900 km²
Populație
 - 1860 est. 8.703.000 
     Densitate 77,8 loc./km²  (201,4 loc./milă²)

Regatul celor Două Sicilii (în napolitană Regno d’’e Doje Sicilie, în siciliană Regnu dî Dui Sicili, în italiană Regno delle Due Sicilie) a fost cel mai mare și mai bogat stat italian dinainte de unificarea Italiei. El a existat până în 1860, când a fost anexat de Principatul Piemontului (denumit oficial Regatul Sardiniei), noul stat rezultat fiind denumit Regatul Italiei începând cu 1861.

Regatul se întindea în sudul Peninsulei Italice și în insula Sicilia. Era format din teritorii din două foste regate care au avut o istorie comună: Regatul Neapolelui, format din partea sudică a peninsulei și Regatul Siciliei de pe insula Sicilia.

Repere ale istoriei Regatului celor Două Sicilii[modificare | modificare sursă]

Înființarea Regatului celor Două Sicilii[modificare | modificare sursă]

Regatul celor Două Sicilii a rezultat din unirea Regatului Siciliei cu Regatul Neapolelui (denumit Regatul Siciliei Peninsulare), de către regele Alfonso al V-lea al Aragonului în 1442. Cele două fuseseră separate din 1282. La moartea regelui Alfonso în 1458, regatul s-a împărțit între fratele acestuia, Ioan al II-lea al Aragonului, care a păstrat Sicilia, și fiul său nelegitim Ferdinand, care a devenit rege al Neapolelui.

În 1501, regele Ferdinand al II-lea al Aragonului, fiul lui Ioan al II-lea, a cucerit Neapole și a reunificat cele două regate sub autoritatea coroanei Spaniei. Titlul de „Rege al Siciliei și al celor Două Coaste ale Strâmtorii” a fost purtat de regii Spaniei până la Războiul Succesiunii Spaniole. La capătul acestui război, tratatul de la Utrecht (1713) a dat Sicilia ducelui de Savoia, până când tratatul de la Rastatt din 1714 a lăsat Neapole împăratului Carol al VI-lea. În 1720, împăratul și Savoia au schimbat Sicilia pentru Sardinia, reunificând Neapole cu Sicilia.

În 1734, ducele Carol de Parma, fiul lui Filip al V-lea al Spaniei, a luat coroana siciliană de la Austria și a devenit Carol al VII-lea și al V-lea, dând Parma fratelui său mai mic, Filip. În 1754, el a devenit rege al Spaniei și a lăsat Sicilia și Neapole fiului său mai mic, care a domnit sub numele de Ferdinand al III-lea al Siciliei și al IV-lea al Neapolelui, după care s-a încoronat ca Ferdinand I al celor Două Sicilii. În afara unei întreruperi în timpul lui Napoleon, Regatul celor Două Sicilii a rămas în familia Bourbon (Bourbon Duo-Sicilie) până în 1860.

Perioada napoleoniană[modificare | modificare sursă]

Napoleon Bonaparte a capturat Neapole în ianuarie 1799, în numele Republicii Franceze, și a proclamat Republica Partenopeană. Regele Ferdinand a plecat din Neapole în Sicilia până în luna iunie a acelui an. În 1806, Bonaparte, devenit între timp împărat, l-a detronat din nou pe regele Ferdinand și l-a numit pe fratele său, Joseph Bonaparte, rege al Neapolelui. În Edictul de la Bayonne din 1808, Napoleon l-a mutat pe Joseph în Spania și și-a numit cumnatul, Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii, deși el a controlat doar porțiunea continentală a regatului.[1][2] În această perioadă napoleoniană, regele Ferdinand a continuat să domnească în Sicilia, capitala regatului mutându-se provizoriu la Palermo.

Restaurația și sfârșitul regatului[modificare | modificare sursă]

Regele Ferdinand I a fost restaurat pe tron prin congresul de la Viena din 1815. El a încheiat un concordat cu Statele Papale, care anterior revendicau acest teritoriu.[3]

Deși au existat unele revolte în insula Sicilia împotriva lui Ferdinand al II-lea, sfârșitul regatului a survenit în urma Expediției celor O Mie din 1861, condusă de Garibaldi cu ajutorul regatului Piemont-Sardinia condus de dinastia de Savoia. Expediția a avut ca rezultat o serie de înfrângeri ale armatelor siciliene în fața trupelor din ce în ce mai numeroase ale lui Garibaldi. După căderea orașului Palermo și a Siciliei, el a debarcat în Calabria și a avansat spre Napoli, în timp ce piemontezii invadau regatul dinspre Marche. Ultimele bătălii au fost cea de la Volturnus (1860) și asediul Gaetei, unde regele Francisc al II-lea se adăpostise, în așteptarea unui ajutor francez care nu a mai sosit. Ultimele orașe care au rezistat expediției lui Garibaldi au fost Messina (care a capitulat la 13 martie 1861) și Civitella del Tronto (care a capitulat la 20 martie 1861). Regatul celor Două Sicilii a fost dizolvat și anexat de noul regat al Italiei, înființat în același an.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Departamente[modificare | modificare sursă]

Regatul cuprindea 14 departamente. Treisprezece se aflau în Peninsula Italică; insula Sicilia avea statut administrativ special, fiind administrată de la Palermo („al doilea oraș” al regatului). Ea era văzută ca având un statut deosebit, mai important decât o provincie continentală.

În 1860, după ce cele Două Sicilii au fost cucerite de Regatul Sardiniei, departamentele au devenit provincii după adoptarea legii Rattazzi.

 
Peninsula Capitala
1 Abruzzo Ultra.png Abruzzo Ultra L'Aquila
2 Abruzzo Citra.png Abruzzo Citra Chieti
3 Terra di Lavoro.png Terra di Lavoro Capua,
din 1859, Caserta
4 Contado di Molise.png Contado del Molise Campobasso
5 Principato Ultra.png Principato Ultra Avellino(*)
6 Principato Citra.png Principato Citra Salerno
7 Province of Capitanata.png Capitanata la început San Severo, mai târziu Foggia
8 Province of Basilicata.png Basilicata Potenza
9 Terra di Bari.png Terra di Bari Bari
10 Terra di Otranto.png Terra d'Otranto Lecce
11 Calabria Citra.png Calabria Citra Cosenza
12 Calabria Ultra.png Calabria Ultra Catanzaro
 


Provinciile Regatului

Insula Capitala
13 Sicilia Palermo

* Orașul Benevento a fost inclus oficial în acest departament, dar a fost ocupat de Statul Papal și considerat enclavă a acestuia.

Referințe culturale legate de Regatul celor Două Sicilii[modificare | modificare sursă]

  • Campania de cucerire a regatului, precum și perioada imediat următoare sunt descrise magistral, deși subiectiv, în romanul Ghepardul de Giuseppe Tomasi di Lampedusa [4], urmărind destinul unui nobil sicilian, Prințul Fabrizio Salina. Sub masca ficțiunii romanești, scriitorul surprinde atmosfera de dolce farniente din preajma campaniei garibaldiene: Prințul Salina, deși un aristocrat de marcă al regatului, nu sprijină regimul Bourbonilor-Două Sicilii, și acceptă fără comentariu faptul că nepotul lui, Prințul Tancredi Falconieri, se alătură lui Garibaldi, „pentru ca să nu fim potcoviți cu vreo republică” [5]. Mai apoi, la vânătoare, el acceptă de asemenea cu seninătate când hăitașul lui, Don Ciccio, îi spune că a votat împotriva anexării Regatului la Regatul Sardiniei [6], deși rezultatele referendumului arătau că toți locuitorii Donnafugatei au votat pentru alipire.
  • În schița Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale descrie cu umor ecoul avut de campania lui Garibaldi asupra conului Leonida, funcționar pensionar bucureștean de la 1880 [7]: „Galibardi: om, o dată și jumătate!... De ce a băgat el în răcori, gândești, pe toți împărații [8] și pe Papa de la Roma...”

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en Colletta, Pietro. History of the Kingdom of Naples (1858). University of Michigan. http://books.google.com/books?id=7IM2AAAAMAAJ&dq=%22Edict+of+Bayonne%22&source=gbs_summary_s&cad=0 
  2. ^ en The Battle of Tolentino > Joachim Murat”. Tolentino815.it. 7 octombrie 2007. http://www.tolentino815.it/paginaeng2949.aspx. 
  3. ^ it Blanch, L. Luigi de' Medici come uomo di stato e amministratore. Archivio Storico per le Province Napoletane. http://www.murat.it/Libri/Bibliogafia%20della%20Valente.htm 
  4. ^ Lampedusa, Giuseppe Tomasi di (2003). Ghepardul. București: Humanitas, Colecția: Literatură și Memorialistică, traducerea: Tașcu Gheorghiu. ISBN 973-50-0378-3 
  5. ^ Ghepardul, primul capitol.
  6. ^ Ghepardul, capitolul „Donnafugata”
  7. ^ anul apariției schiței
  8. ^ conul Leonida se referă, foarte probabil, la ultimul suveran al regatului celor Două Sicilii, regele Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii