Șerban Cantacuzino

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte persoane purtând același nume de familie vedeți Cantacuzino (dezambiguizare).
Şerban Cantacuzino
Şerban Cantacuzino şi soţia sa. Pictură murală în sala de bal din Castelul Cantacuzino Bușteni

Șerban Cantacuzino (n. 1640 - d. 28 octombrie 1688), membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, a fost domnitor al Țării Românești între 1678 și 1688.

Șerban Vodă făcea parte din familia Cantacuzinilor, familie care a dat numeroși domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.[1]

A luptat împreună cu turcii la asediul Vienei, unde aceștia din urmă au fost înfrânți. Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați. Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.[2]

În anii 1684 – 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul (prin transformarea țării în raia), totodata realizând contacte și cu Rusia și Veneția.

Se crede că a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile vestice i-au promis suport moral și material. În mijlocul pregătirilor a murit subit, otrăvit se pare de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:

- A introdus porumbul în Țara Românească, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării.

- A fondat prima școală românească în București.

- A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.

- Este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mânăstirii Cotroceni.

Proiectele sale au fost continuate de urmașul desemnat de el la tron, Constantin Brâncoveanu.

Din căsătoriile sale cu Elina Leurdeanu și Maria Rustea-Văleanu (fiica negustorului Ghencea Rustea) a avut un fiu și patru fiice și un fiu, printre care:

  • Gheorge Cantacuzino (1673-1739), Mare Ban al Olteniei;

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ediția a IV-a, București, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6
  2. ^ Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Gheorghe Duca
Domnitor al Țării Românești
1678 - 1688

Succesor:
Constantin Brâncoveanu