Petru al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Petru al II-lea
Domn al Moldovei
Petru I Musat.jpg
Portret imaginar din secolul al XIX-lea
Domnie 1375 - 1391
Predecesor Lațcu
Succesor Roman I
Casa Regală Mușatini
Tată Costea
Mamă Margareta (Mușata)


Petru al II-lea (Fiul Margaretei [Mușata]), numit și Petru Mușat[A] de unii istorici, a fost domnul Moldovei între 1375 și decembrie 1391.[1] Petru al II-lea a fost fiul lui Costea[B], fiu al lui Bogdan I, și al Margaretei (Mușata).[C]

Pătru-vodă pre urmă-i purceasă pre viță,
Carele-i zic Mușatin în bună priință. (Mitropolitul Dosoftei)[2]

Domnie[modificare | modificare sursă]

Deoarece Lațcu nu a avut fii, ci doar o fiică, Anastasia, Petru al II-lea succede la tron fiind nepotul de frate al acestuia.[3]

A fost în bune relații cu regele Poloniei, Vladislav al II-lea Iagello. În 1387, în ziua de Înălțarea Sfintei Cruci printr-un act omagial făcut la Liov, Petru a recunoscut suzeranitatea acestuia.[4]

Petru al II-lea l-a îndemnat și pe Mircea cel Bătrân să încheie o alianță cu Vladislav Iagello, care s-a și încheiat, după negocieri desfășurate între decembrie 1389 și martie 1390 la Radom, Lublin și Suceava, la nivel de egalitate, printr-o alianță militară îndreptată împotriva regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg. [5]

Statuia lui Petru al II-lea, amplasată în Piața 22 Decembrie din Suceava. Inscripția monumentului specifică Petru I Mușat, cum a fost cunoscut de istoriografie până nu demult.

Petru a bătut primele monede moldovenești, groși și jumătăți de groși de argint, care pe o parte aveau un scut cu flori de crin și bare transversale, iar pe cealaltă, capul de bour, iar spre împlinirea organizării statale a creat Mitropolia Moldovei, punând, totodată, bazele relațiilor politice cu Constantinopolul.[6]

În februarie 1388 îl împrumută pe regele polonez cu 3.000 ruble de argint (1388), pentru care i s-a amanetat orașul Halici și Pocuția, o provincie de 8.000 de km pătrați, împrumut ce nu a fost returnat niciodată în întregime.[7]

Petru al II-lea a întins Moldova mult spre sud și i se atribuie construirea cetății Sucevei, unde va stabili scaunul domnesc al Moldovei, a construit mănăstirea Bistriței, cetatea și mănăstirea Neamțului, biserica Mitropoliei din Suceava și sprijină construirea dominicanilor de la Șiret, ctitorită de mama sa.[6]

Petru al II-lea a avut doi fii, Roman Petrilovici și Ivașcu.[8]

Note explicative[modificare | modificare sursă]

  • A În secolul al XVII-lea Grigore Ureche traduce eronat din limba slavă „fiul Mușatei” prin „ficiorul lui Mușatu”, apoi acest onomastic a devenit treptat nume de familie.[9]
  • B Costea Voievod a fost cel de-al treilea fiu al lui Bogdan I. El nu a domnit în Moldova, iar consemnarea numelui său în pomelnicul de la Bistița se datorează, mai mult ca sigur, faptului că a fost bunicul patern al lui Alexandru cel Bun.[9]
  • C Mușata a fost convertită la catolicism și, foarte probabil, este, după obicei, botezată Margareta. Acestei „nobile femei, Margaretei de Siret, doamna Valahiei Mici" (nobili mulieri, Margaretae de Cereth, dominae Valachiae Minoris) papa îi îngăduie la 28 ianuarie 1377 să aibă un confesor special în caz de moarte, lăudând credința ei față de biserica romană. [10][11]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 446
  2. ^ Note și variante, la Dosoftei, Opere, I, Versuri, ediție critică de N. A. Ursu, București, Editura Minerva, 1978, p. 4
  3. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 446-447
  4. ^ Constantin Rezachevici, Mircea cel Bătrân și Moldova, în „Revista de istorie", XXXIX (1986), nr. 8, p. 748
  5. ^ Constantin Rezachevici, Mircea și lumea românească a vremii sale, în „Magazin Istoric”, XX (1986), nr. 9, p. 7-8
  6. ^ a b Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 450
  7. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 453
  8. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 455
  9. ^ a b Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 447
  10. ^ Acta Gregarii Pp. XI (1370-1378) a registris Vaticanis aliisque fontibus collegit adornavit, Editura Aloysius L. Tăutu, Roma, 1966, p. 493-494
  11. ^ Constantin Rezachevici - Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, 2001, p. 449-450

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Lațcu
Domn al Moldovei
1375 - 1391

Succesor:
Roman I