Dan I

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dan I
Domn al Țării Românești
Dinar de argint emis de Dan I
Dinar de argint emis de Dan I
Domnie 1383 - 23 septembrie 1386
Născut 1354
Decedat 23 septembrie 1386
Predecesor Radu I
Succesor Mircea cel Bătrân
Căsătorit cu Doamna Maria
Urmași Vlad I ?
Dan al II-lea
Ioan
Tată Radu I
Mamă Doamna Ana
Ban de argint emis de Dan I

Dan I (n. 1354[1] - d. 23 septembrie 1386), domn al Țării Românești între cca. 1383 sau 1385 - 23 septembrie 1386) este fiul lui Radu I și frate vitreg al lui Mircea cel Bătrân.

În general se acceptă teoria conform căreia Dan I nu a fost asociat la domnie, succesiunea acestuia având loc după decesul părintelui său. Ultima menționare conform căreia Radu I ar fi în viață a lui Radu I este din anul 1380 iar prima menționare ca voievod a lui Dan I provine din 31 august 1385, pe un clopot donat de un jupan Dragomir mănăstirii Cotmeana pe care apare o inscripție din care aflăm că acest eveniment s-a petrecut „[...]în zilele binecredinciosului domn Io Dan voievod [...]”[2].

Domnia sa, atât cât este cunoscută, se încadrează în jaloanele obișnuite ale primilor Basarabi, oscilând între dorința de întărire a puterii interne și eliminarea pretențiilor coroanei maghiare și încercarea de expansiune în spațiul sud-dunărean prin diversele intervenții în luptele interne din statele creștine atât bulgărești cât și sârbești.

Pe plan intern emite monedă proprie: ducatul, cu greutatea medie 0,50 gr., și banii anepigrafi, de 0,20 gr. Ducații aparțin tipului comun: pe avers — scut despicat fasciat (în primul câmp) și cu o siglă; pe revers — coif și acvilă. Banii au o acvilă (pe avers) și o cruce cu brațele ancorate și cu câte o treflă (pe revers). S-au păstrat și monede cu numele lui Dan și Mircea ca domni asociați.

Dan I este voievodul care termină lucrările la Mănăstirea Tismana căci „[...] la începutul domniei dăruite mie de Dumnezeu am aflat în țara domniei mele, la locul numit Tismana, o mânăstire nu întru toate terminată, pe care sfântrăposatul, binecinstitorul voievod Radul, părintele domniei mele, a ridicat-o din temelie, dar n-a sfârșit-o din pricina scurtimii vieții[...]“, așa cum sună actul de danie din 3 octombrie 1385[3].

Relațiile cu Ungaria sunt încordate și în timpul domniei lui Dan. Un document posterior, din 1390, de la regele Sigismund de Luxemburg, amintește de vremea „în care Dan voievod cu o puternică oaste a năvălit în ținuturile castelului nostru Mihald (Mehadia)”. Motivele care au determinat pe Dan să poarte acest război nu le cunoaștem; bănuim însă că voievodul muntean a vrut să reia posesiunile de odinioară ale lui Vladislav I, Amlașul, Făgărașul și partea ce rămăsese ungurilor din Banatul de Severin. De asemenea este necunoscut și rezultatul luptelor, căci trâmbițata victorie maghiară nu se confirmă în avantajele pe care, se pare că numai voievodul român le trage, reluând în stăpânire teritoriile revendicate.

Moartea voievoului este iarăși subiect de dispută. Istorici mai vechi preiau și susțin cronica lui Chalcocondil în care Dan I cade victimă comploturilor fratelui său mai mic Mircea, care se răscoală împreună cu mai mulți boieri, îl asasinnează. Mai credibilă este însă „Cronica anonimă bulgară” [4], contemporană evenimentului, care afirmă că voievodul ar fi murit pe 23 septembrie 1386 asasinat când era într-o campanie militară îndreptată împotriva țarului Bulgariei de răsărit Șișman, ajutat de otomani, în timp ce îl sprijinea pe unchiul său, Sracimir, țarul bulgar de la Vidin.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tismana town official site
  2. ^ Constantin Bălan „Inscripții medievale și din Epoca Modernă a României. Județul istoric Argeș (Sec. XVI-1848)”, București, 1994, p. 192-193.
  3. ^ D.I.R., B, Veacul XIII, XIV și XV, p. 32-33.
  4. ^ Ioan Bogdan „Contribuții la istoriografia bulgară și sârbă” în „Scrieri alese”, București, 1968, p. 266.

Vezi și[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Radu I
Domn al Țării Românești
1383 - 1386

Succesor:
Mircea cel Bătrân